Biogeografie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Biogeografia este o disciplină geografică care se ocupă cu studiul geografic al biosferei, respectiv cu descrierea şi explicarea repartiţiei organismelor vegetale şi animale pe suprafaţa Pământului şi, în special, a biocenozelor şi biotopurilor (deci a ecosistemelor). Ea cuprinde ca ramuri de bază: fitogeografia (geografia plantelor) şi zoogeografia (geografia animalelor), la care se adaugă: ecologia, care studiază raporturile fiinţelor vii cu mediul, şi corologia, care delimitează ariile de repartiţie a unităţilor taxonometrice de plante şi animale sau biocenozele.

Biogeografia este în acelaşi timp o ramură a biologiei, ce se ocupă cu analiza distribuţiei spaţiale a biodiversităţii, atât cea prezentă, cât şi cea din trecut.

Biogeografia este o ştiinţă comparativă şi deductivă, fiind legată strâns de geografie, ecologie, botanică şi zoologie. În cadrul biogeografiei nu pot fi efectuate experimente, încât scările temporale şi spaţiale sunt mult prea mari pentru exdperienţe.

în biogeografie sunt 3 procese fundamentale :

Evoluţia- adică schimbările genetice permanente în cadrul unei populaţii;
Extincţia- adică dispariţia unei populaţii de pe teritoriu dat;
Dispersia- adică mişcarea unui grup de organisme de la locul de pornire.

[modifică] Istoria biogeografiei

Încă din antichitate, învăţaţi precum Aristotel si Teofrast au observat şi consemna în cărţile lor influenţa pe care o are asupra distribuţiei vegetaţiei elementele climatice, edafice şi geomorfologice.

Localizările taxonilor vegetali Primele date despre si localizările taxonilor vegetali datează din secolul al XIV -lea. Astfel Otto Brunfels, 1530; Hieronymus Bock-Tragus, 1539; Leonardus Fuchs, 1542; Peter Andreas Matthiolus, 1544; Rembertus Dodonaeus, 1583 prezintă această problemă în lucrările lor.
Cunostintele de natura geobotanica. Începerea expediţiilor în munţii Alpi a permis observarea zonalităţii vegetatiei odata cu cresterea altitudinii ( C. Gesner (1516 1565)].
Termenul de geografia plantelor Primul care a utilizat accest termen a fost C. Mentzel (1622 1701).
Studii comparative ale florei. Primul care a efectuat astfel de studii pentru diverse regiuni geografice cât şi entru etajele de vegetaţie a fost J. P. de Tournefort (1656 1708). El a comparat vegetaţia Alpilor şi Pirineilor şi a altor regiuni din Franţa cu cele din Asia Mică.