Iudaism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Judaica

Iudaismul (din grecescul Ioudaïsmos, derivat din limba ebraică יהודה, Yehudah, „Iuda”; în ebraică: יַהֲדוּת, Yahadut, caracterele distinctive a iudeicului eáqnov), cunoscut şi sub numele de religie mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza religiilor monoteiste creştinism şi islam. Termenul iudaism îşi are originea în numele regatului Iuda, ţara tribului Iuda -- descendenţii celui de-al patrulea fiu al patriarhului Iacob (sec. XVIII - finele sec. XVII î.Hr.) -- cu capitala la Ierusalim, lăcaşul Marelui Templu.

Istoria iudaismului este împărţită în trei perioade: 1. Perioada Templului din Ierusalim; 2. Perioada talmudică; 3. Perioada rabinică (din secolul al VI pînă în prezent). Iudaismul ortodox contemporan s-a format pe baza mişcării fariseilor (pirushim) din perioada Macabeilor.

Iudaismul contemporan nu are o instituţie sau personalitate, acceptată universal, care ar avea autoritatea dreptului, învăţăturii sau puterii. Surselele dreptului (Halaha) a iudaimului contemporan sînt: Tanahul (Tora scrisă) şi Talmudul (Tora orală). Halaha regulamentează aspectele vieţii evreilor care nu sînt reflectate în codurile penale sau civile din sistemul secular.

[modifică] Doctrina religioasă şi principiile credinţei

Iudaismul este o religie monoteistă, bazată pe principii şi etica, incluse în Biblia ebraică (Tanah), precum au fost în continuare a explorate şi explicate în Talmud şi în alte texte. În conformitate cu tradiţia evreiască, iudaismul începe cu Legămîntul dintre Dumnezeu şi Abraham.

În timp ce iudaismul a fost rar, dacă vreodată, monolitic în practică, el întotdeauna cu înverşunare a fost monoteistă în teologie - deşi Tanahul aminteşte perioade de apostazie de la iudaism printre israeliţi.

Istoric, iudaismul a accentuat credinţa în revelaţia divină şi în acceptarea versiunilor Torei scrise şi orale ca esenţă fundamentală de bază a convingerilor. Iudaismul nu are o autoritate centralizată care expune dogmele religioase. Aceasta a dat naştere la multe formule în ceea ce priveşte anumite convingeri teologice inerente in Tora şi Talmud.

De-a lungul secolelor, au apărut o serie de formulări a principiilor de credinţă, şi chiar dacă acestea diferă în ceea ce priveşte anumite detalii, ele demonstrează un nucleu ideologic comun. Din aceste formulări, cele mai autoritare sint "treisprezece principiile de credinţă", formulate în XII-lea de Maimonide. Cele treisprezece principii au fost ignorate de cea mai mare parte a comunităţii evreieşti pentru câteva secole. Peste secole reformularea acestor principii ai fost incluse sub formă poetică ( "Ani Ma'amin" şi "Yigdal") în cărţile de rugăciuni evreieşti, şi, eventual, au devenit general acceptate.

Joseph Albo şi Raavad au criticat lista lui Maimonide, care conţinea prea multe elemente,deşi adevărate, dar care nu au fost principii de credinţă, şi, astfel, plasând prea mulţi evrei în categoria de "eretic". Mulţi alţii au criticat orice astfel de formulare, care ducea la minimizarea întregii Tore. În acest sens, istoricul Josephus a accentuat practica religioasă msi mult decît dogmele religioase, asociind apostaziile cu nerespectarea legii evreieşti, şi menţinea că cerinţele pentru convertirea la iudaism sînt: circumcizia şi aderarea la obiceiurile tradiţionale.

[modifică] Scrieri

Iudaismul întotdeauna a preamărut studiul Torei şi a altor texte religioase. Urmează o listă structurată a lucrărilot centrale a practicii şi gîndirii mozaice.

1. Tanah (Biblia ebraică) şi comentariile
  1. Mesora
  2. Targum
  3. Exegeză biblică evreiască (Midraş de mai jos)
2. Lucrari din era talmudică (literatura rabinică clasică)
  1. Mişna şi comentariile
  2. Tosefta şi tractatele minore
  3. Talmud:
    1. Talmudul babilonian şi comentariile
    2. Talmudul ierusalimitean şi comentariile
3. Literatura Midraşică:
  1. Midraşul Halahic (despre Halaha)
  2. Midraşul Agadic (despre Agada)
4. Literatura halahică
  1. Codurile Legii şi tradiţiei Mozaice
    1. Mişne Tora şi comentariile
    2. Tur şi comentariile
    3. Şulchan Aruch şi comentariile
    4. Literatura responsa
5. Gândirea şi etica evreiască
  1. Filosofia evreiască
  2. Kabbala
  3. Lucrări hasidice
  4. Etica evreiască şi Mişcarea Mussar
6. Siddur şi Liturghie
7. Piyyut (poezia clasică evreiască)

[modifică] Tanah - Biblia ebraică

Pentru detalii, vezi: Biblia ebraică.

Cartea fundamentală a religiei iudaice este Tora, adică primele cinci scrieri (Pentateuh) din Vechiul Testament (Biblia ebraică). Scrisă într-un limbaj arhaic, în urmă cu circa 3 000 de ani şi fără vocalizare şi punctuaţie, Tora este un subiectul de studiu esenţial al iudaismului. În decursul veacurilor, Tora a fost interpretată într-un număr imens de modalităţi. Interpretări bazate pe traducerea unui cuvânt sau pe punctuaţii diferite au dus la dispute interminabile între înţelepţii evrei. Studiul de Tora are o importanţă capitală în iudaism, fiind preocuparea esenţială a omului. În ierarhia interioară a învăţăceilor de Tora, "rabinul" este "autoritatea doctrinară" recunoscută. În lumea iudaismului, există diferite curente şi instituţii de studiu rabinice.

Biblia ebraică cuprinde 24 de cărţi grupate în 3 secţiuni. Acestea sunt:

1. Tora (תורה) (Pentateuhul), care cuprinde primele cinci cărţi ale Biblie:

1. 1. Cartea Genezei
  2. Cartea Exodului
  3. Cartea Leviticului
  4. Cartea Numerilor
  5. Cartea Deuteronomului.

În principiu, Tora este obiectul de studiu permanent şi zilnic. Tora este citită ceremonial şi public în sinagogă în zilele de Sâmbătă (Şabat) şi de sărbătoare. Gîndirea filozofică şi doctrinară a iudaismului se bazează primordial pe Tora.

1. Profeţii (נביאים, Neviim),"cei vechi":
  1. Cartea lui Iosua (יהושע)
  2. Cartea Judecătorilor (שופטים)
  3. Cartea lui Rut (רות)
  4. Cartea întâi a lui Samuel (שמואל), Cartea a doua a lui Samuel
  5. Cartea întâi a Regilor (מלכים) Cartea a doua a Regilor
  6. Cartea întâi a Cronicilor, Cartea a doua a Cronicilor
  7. Cartea lui Esdra (עזרא)
  8. Cartea lui Nehemia (נחמיה),
  9. Cartea lui Tobia
  10. Cartea Iuditei
  11. Cartea Esterei (אסתר)
  12. Cartea întâi a Macabeilor, Cartea a doua a Macabeilor,
  13. Cartea lui Iob (איוב)
  14. Cartea Psalmilor (תהילים Tehilim - 150 de cântări şi imnuri)
  15. Cartea Proverbelor (משלי)
  16. Cartea lui Qohelet (קהלת - Ecleziastul)
  17. Cartea Cântării Cântărilor (שיר השירים)
  18. Cartea Înţelepciunii, Cartea lui Ben Sirah (Ecleziasticul)
  19. Cartea Profetului Isaia
  20. Cartea profetului Ieremia (ירמיהו)
  21. Cartea Lamentaţiunilor (איכה - Plângerile lui Ieremia)
  22. Cartea profetului Baruh
  23. Cartea profetului Ezechiel (יחזקאל)
  24. Cartea profetului Daniel (דניאל)
  25. Cartea profetului Osea
  26. Cartea profetului Ioel
  27. Cartea profetului Amos
  28. Cartea profetului Abdia
  29. Cartea profetului Iona
  30. Cartea profetului Mihea
  31. Cartea profetului Nahum
  32. Cartea profetului Habacuc
  33. Cartea profetului Sofonia
  34. Cartea profetului Agheu
  35. Cartea profetului Zaharia
  36. Cartea profetului Malahia.

1. Scrierile (כתובים, Ketuvim) cuprind:
  1. Cele cinci cărţi hagiografice (megilot)
  2. Cartea Cantarilor שיר השירים
  3. Rut רות
  4. Plângerile איכה
  5. Eclesiastul קהלת
  6. Ester אסתר
  7. Daniel דניאל
  8. Ezra עזרא
  9. Nehemia נחמיה
  10. Cronici 1 si 2. דברי הימים

[modifică] Talmud

Pentru detalii, vezi: Talmud.

Talmudul este o compilaţie imensă de cazuistică reglementată de autorităţile rabinice din diferite locuri şi perioade. Talmudul ca noţiune este o derivaţie a noţiunii de "studiu". Talmudul este o compilaţie consacrată care nu mai poate fi schimbată dar în jurul căreia se fac noi adausuri interpretative extratextuale. Talmudul este studiat zilnic iar întregul ciclu prestabilit de studiu durează cca. 5 ani, după care se reîncepe. Talmudul propriu zis este format din משנה Mişna şi גמרא Ghemara precum şi din straturi doctrinare suplimentare, consacrate în expunerea şi analiza fundamentelor ideice din Mişna şi Gmara. "Talmudul" ca noţiune include două variante: Talmudul Babilonian şi Talmudul Ierusolomitan. Talmudul Babilonian este versiunea mai cunoscută şi studiată.

[modifică] Sărbători

[modifică] Sâmbăta

Sâmbăta este principala zi de sărbătoare evreiască, ziua de odihnă a Creatorului după cele şase zile de facere a lumii (Geneza). Potrivit religiei evreieşti, este interzis să se lucreze în ziua de sâmbătă şi în zilele de sărbători.

[modifică] Roş haŞana

Pentru detalii, vezi: Roş haŞana.

Roş Haşana este Anul Nou conform calendarului mozaic.

[modifică] Purim

Pentru detalii, vezi: Purim.

Purim este o sărbătoare evreiasca care comemorează eliberarea poporului evreu din Imperiul Persan antic de distrugere de către Haman, după cum este scris în cartea biblică Cartea Esterei (Megillat Esther). În funcţie de poveste, Haman trage la sorţi pentru a stabili data la care să fie exterminaţi evreii.

[modifică] Şavuot

Pentru detalii, vezi: Şavuot.

Şavuot (ebraică: שבועות; în pronunţia aşkenază Şavuos, ad literam, "Sărbătoarea săptămînilor") este o sărbătoare evreiască care cade în ziua a şasea a lunii Sivan (sfârşitul lunii mai- începutul lunii iunie). Ea eternizează momentul cînd Legea divină Tora a fost dată poporului evreu pe muntele Sinai. Este una din aşa-numitele "şaloş regalim", adică cele trei evenimente festivalice când evreii făceau pelerinaj la Ierusalim.

[modifică] Sukkot (סוכות)

În timpul sărbătorii de Sukot (סוכות) evreii ies din casele lor şi locuiesc timp de şapte zile în nişte umbrare sau colibe construite după reguli stricte, în amintirea celor patru zeci de ani de pribegie în deşert.

[modifică] Pesah (פסח - Paştele )

Pentru detalii, vezi: Pesah.

În timpul celor şapte zile ale sărbătorii Paştelui פסח (Pessah) (în amintirea ieşirii din Egipt מצרים) nu se mănâncă pâine dospită din cele cinci feluri de cereale, ci numai „pască”, pâine nedospită, (în ebraică maţa מצה).

[modifică] Iom Kipur

Pentru detalii, vezi: Iom Kipur.

Iom Kippur (יום כפור iom kippùr, Ziua ispăşirii) - este una din cele trei mari Sărbători evreieşti; este ziuă de post religioasă ebraică care celebrează ziua ispăşirii. În Torah este numită Yom haKippurim ("Ziua celor care ispăşesc"). Este una din aşa-zisele Iamim Noraim ("Zilele temerii reverenţioase"). Iamim Noraim sunt Roş haŞana şi Yom Kippur, respectiv primele şi ultimele două zile din cele Zece zile ale Penitenţei.

[modifică] Hanuka

Pentru detalii, vezi: Hanuka.

Hanuka (în ebraică חֲנֻכָּה sau חנוכה) reprezintă "Sărbătoarea inaugurării" sau "Sărbătoarea luminilor".

[modifică] Ritualuri

Un papirus din Tora

În sinagoga, lăcaşul de cult, se află un dulăpior (chivotul) în care se află textele religioase, de regulă scrise pe suluri şi, de asemenea, Menorá (candelabrul cu şapte braţe).

La opt zile de la naştere, copilul de sex masculin este circumcis, ca semn al legământului cu Dumnezeu. Majoratul religios pentru fete este la vârsta de 12 ani, iar pentru băieţi la 13 ani.

[modifică] Veşmintele de cult

Un bărbat evreu din Chişinău (1900) purtând kippa

O kippah (în ebraică: כִּפָּה, kippot plural; idiş: יאַרמלקע, yarmulke) este un acoperămînt pentru cap uşor rotunjită fără margini lărgite purtate de mulţi bărbaţi evrei în timp ce se roagă, mănâncă, recită binecuvântări, studiază texte religioase evreieşti, şi în orice moment de către unii bărbaţi evrei. În comunităţile non-ortodoxe, unele femei au început, de asemenea, să poarte kippot. Există o gamă de kippot diferite în mărime de la unele mici, care acoperă numai partea din spate a capului, la unele mari, care acoperă coroana capulul în întregime.

Ţiţit (ebraică: צִיציִת) (pronunţie aşkenazică: tzitzis) sunt şaluri speciale, cu noduri "franjuri" sau "ciucuri" găsite pe cele patru colţuri ale tallit (ebraică: טַלִּית) care seamănă cu o eşarfă pentru rugăciune. Tallit este purtat de bărbaţi evrei şi fr unele femei evreice în timpul serviciului divin. Tradiţiile variază în ceea ce priveşte când un evreu începe să poarte un tallit. În comunitatea sefarzilor, băieţi poartă tallit de la vârsta de bar mitzvah, adică de la 13 ani. În unele comunităţi ale aşkenazilor se obişnuieşte să se poarte numai după căsătorie. Un tallit katan (tallit mic) este un articol de îmbrăcăminte cu franjuri purtat pe sub haine pe parcursul zilei. În unele cercuri ortodoxe, franjurilor li se permite să atîrne în mod liber peste îmbrăcăminte.

Un barbat purtînd tallit cu ţiţit peste cap în timpul rugăciunii.

Un bărbat îmbrăcat în tefillin în Ierusalim.

Tefillin (ebraică: תְפִלִּין), cunoscut în limba engleză ca phylacteries (de la φιλακτέριον cuvântul grecesc, însemnând cetate sau de protecţie a), sunt două cutii pătrate de piele care conţin versete biblice, ataşat la frunte şi în jurul braţul stâng cu ajutorul curelelor din piele. Ele sunt purtate în timpul rugăciunii zilnice de dimineaţă, de către bărbaţi evrei.

[modifică] Rugăciunile

Iudaismul a accentuat importanţa executării poruncilor mai mult decât afişarea unor convingeri dogmatice. Astfel nu există un canon de rugăciune, ci o varietate de cărţi de rugăciune, care, totuşi, au un număr mare de rugăciuni unificate, deseori in versiunea din Scripturi sau din poezia religioasă medievală. Profetul Ezra a fost acela care a stabilit formulări fixe ale rugăciunii şi includerea cîntecelor în serviciul divin. Ulterior după distrgerea celui de al II-lea Templu din Ierusalim, rugăciunea, conform tradiţiei rabince, va înlocui jertfle din Templu.

Evreii se roagă de trei ori pe zi: dimineaţa, la prânz şi seara. La rugăciunea de dimineaţă bărbaţii se înfăşoară în patrafir (Talith, un şal cu ciucuri în cele patru colţuri), simbol al prezenţei divine, ei recitând cu această ocazie o serie de binecuvântări, printre care şi baruh şelo asani işa („Binecuvântat e Dumnezeu că nu m-a făcut femeie”); evreii religioşi poartă patrafirul (un fel de «poncio» mic, cu ciucuri la cele patru colţuri) toată ziua.

[modifică] Poziţia femeii în iudaism

Deşi este o religie cu puternice rădăcini patriarhale, iudaismul rezervă femeii din punct de vedere religios şi social un loc de onoare. Prin binecuvântarea aceasta, evreii nu fac în niciun caz o afirmaţie sexistă, ci dimpotrivă ei îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate ritualurile care li s-au dat şi pe care sunt obligaţi să le respecte, spre deosebire de femei care nu sunt obligate, deoarece acestea pot menţine legătura strânsă cu Dumnezeu şi în lipsa acestor obligaţii^[1] Din rugăciune nu trebuie să lipsească profesiunea de credinţă: Shma Israel („Ascultă, Israele”, Deuteronom 6, 4-9). De asemenea, în timpul rugăciunii bărbaţii trebuie să poarte aşa numitele filacterii (tefilin). Cultul mozaic este axat pe îndeplinirea celor 613 porunci enumerate în Tora (primele cinci cărţi ale lui Moise).

[modifică] Rabinul

La sinagogă, conducătorul ritualului este rabinul, care are funcţia unui îndrumător religios. El este cel care coordonează studiul Torei.

[modifică] Coşer -- restricţiile alimentare

Pentru detalii, vezi: Cuşer.

Se vorbeşte în iudaism şi de o serie de restricţii alimentare, deoarece aici intervine distincţia dintre pur şi impur. Cuşer (în limba idiş, kaşer în limba ebraică) înseamnă „pregătit după ritual” şi, în cazul mâncării, garantat a fi conform regulilor. Astfel, evreii au voie să mănânce doar carnea rumegătoarelor cu copita despicată: ovine, capre, bovine şi peşti cu solzi şi înotătoare; există reguli precise la sacrificarea animalelor; este interzis de mănâncat lactate împreună cu carne, etc.

Vezi şi Halaha

[modifică] Istoric

Vezi şi Hasidism

Şoa (holocaustul, nimicirea în ebraică) a avut loc în perioada nazistă, când şase milioane de evrei au fost exterminaţi prin gazare şi alte forme de asasinare, cadavrele fiind apoi incinerate în lagărele de concentrare (Auschwitz, Sobibór, Treblinka şi altele).

[modifică] Bibliografie

Picard, Marianne, Juifs et Judaïsme. Manuel d'histoire juive. De 700 avant à 70 après. Paris, 1987, Pacej
Etilé. R-L P, Etude sur une civilisation nêgro-adfricaine de l'Egypte antique, Ed. Menaibuc

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături Externe

[modifică] Referinţe

^ Sex Roles - A Journal of Research, May 2003; în: Marilyn P. Safir, Amir Rosenmann, Orly Kloner, Tomboyism, sexual orientation and adult gender roles among Israeli women: "Although the majority of Israelis define themselves as nonreligious, during the High Holy Days, it is the norm to attend prayer services at Orthodox synagogues (which receive state funding, unlike the small number of Reform and Conservative synagogues in Israel). Only men can actively participate in these prayer services as well as perform the Kadish prayer for the dead. In addition, men's daily Morning Prayer includes the Hebrew phrase Barukh shelo assani isha ("Blessed is God for not creating me a woman"). Women are hidden from men's sight and are excluded from praying aloud, so that they do not distract the men, in these Orthodox synagogues. In fact, even in the traditional Orthodox wedding ceremony, the woman is a silent, not an active, participant."[1].

[0] Sex Roles - A Journal of Research, May 2003; în: Marilyn P. Safir, Amir Rosenmann, Orly Kloner, Tomboyism, sexual orientation and adult gender roles among Israeli women: "Although the majority of Israelis define themselves as nonreligious, during the High Holy Days, it is the norm to attend prayer services at Orthodox synagogues (which receive state funding, unlike the small number of Reform and Conservative synagogues in Israel). Only men can actively participate in these prayer services as well as perform the Kadish prayer for the dead. In addition, men's daily Morning Prayer includes the Hebrew phrase Barukh shelo assani isha ("Blessed is God for not creating me a woman"). Women are hidden from men's sight and are excluded from praying aloud, so that they do not distract the men, in these Orthodox synagogues. In fact, even in the traditional Orthodox wedding ceremony, the woman is a silent, not an active, participant."[1].

[1]