Bavaria
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Informaţii | |
|---|---|
| Ţară: | Germania |
| Capitală: | München |
| Suprafaţă: | 75.553 km² |
| Populaţie: •În 2005: •Densitate: |
Locul 2 12.464.997 loc. 176 loc/km² |
| Ministru-prezident | Horst Seehofer (CSU) |
| ISO 3166-2 | DE-BY |
| Web: | http://www.bayern.de/ |
| Subdiviziuni: | 7 regiuni administrative 71 districte şi 25 oraşe |
| Hartă | |
| Nota: 1 - (CSU), guvernare - CSU | |
Bavaria, în germană Bayern sau oficial Freistaat Bayern, este landul ce cuprinde partea de sud-est a Germaniei. Pentru comparaţie, suprafaţa landului este în jur de o treime din cea a României. La 30 septembrie 2006 avea 12.488.392 de locuitori. Cuvântul Freistaat (republică; literal „stat liber”), folosit în loc de Land sau Bundesland (land federal; literal „ţară din federaţie”) din denumirea oficială a Bavariei are o semnificaţie simbolică. De importanţă legislativă şi administrativă este constituţia bavareză, la respectarea căreia veghează Curtea Constituţională a Bavariei (Bayerischer Verfassungsgerichtshof), cu sediul în München. Bavaria nu are o autonomie mai mare sau mai mică decât celelalte landuri, şi nu există opţiunea legală ca ea să părăsească statul federal german. Totuşi o empatie pentru un separatism teritorial are o lungă tradiţie pe teritoriul Bavariei, unde tradiţiile, folclorul şi religia joacă încă un rol important în viaţa majorităţii locuitorilor sale. Interesele Bavariei sunt reprezentate de delegaţii landului Bavaria în Bundesrat (Consiliul federal al landurilor), care este camera inferioară a parlamentului federal (echivalenta senatului în alte ţări) şi totodată locul în care sunt discutate interesele specifice ale landurilor în raport cu federaţia şi în raport cu celelalte landuri.
Cuprins |
[modifică] Istorie
În limba germană Bayern (Bavaria) se scrie cu Y începând de la 20 octombrie 1825, din timpul regelui Ludovic I al Bavariei; înainte era scris Baiern. Hotărârea regelui de a scrie cu Y a fost determinată de alegerea fiului său Otto ca rege al Greciei.
În timpul împăratului Augustus romanii au colonizat teritoriul Bavariei din sud de Dunăre, unde populaţia locală era celtă (îndeosebi celţii vindelici).
După dezmembrarea Imperiului Roman, din populaţia locală celto-romană şi imigranţii germanici veniţi din nord precum şi din resturile din epoca migraţiilor popoarelor provenite din estul Europei s-a format populaţia bavareză, vorbitoare de dialecte germanice şi creştinată începând din secolul al VII-lea, în urma misionariatului unor călugări irlandezi.
Din anul 555 este amintit principatul dinastiei de principi zişi Agilolfinger, peste care au venit francii în timpul dinastiei merovingiene. Monarhul merovingian cel mai de seamă, Carol cel Mare, îl înfrânge în 788 pe prinţul Bavariei Tasilo III, ceea ce înseamnă sfârşitul acestui principat.
Dezmembrarea Imperiului carolingian dă din nou posibilitatea prinţilor bavarezi să devină independenţi, procesul fiind grăbit de atacurile ungare începând cu anul 862. Principele Bavariei, markgraf-ul Luitpold von Bayern, cade în Bătălia de la Pressburg (907), fiind învins în lupta cu ungurii.
Urmează pe tron fiul lui, Arnulf I. După victoria decisivă în alianţă cu monarhul saxon Otto I cel Mare împotriva ungurilor la Lechfeld, lângă Augsburg (fostul municipiu Augusta vindelicorum), de la 10 august 955, urmează un val de colonizare bavareză spre est cu obţinerea unor teritorii ce aparţin astăzi părţii vestice a Austriei, Istria şi Craina. Conflictele cu împăraţii germani ottoni (dinastia fondată de Otto cel Mare) duce din nou la o dependenţă a Bavariei faţă de monarhia germană. În 976 Bavaria se separă de principatul Kärnten (Carintia).
"Ostarrîchi; prinţul de Babenberg" caută să redobândească şi reuşeşte în parte să obţină suveranitatea Bavariei prin crearea Marcha orientalis.
Din 1070, în timpul dinastiei Guelfilor (die Welfen) se reîntăreşte poziţia principilor bavarezi, conflictul dintre Guelfi şi dinastia Stauferilor (die Staufer) se termină cu victoria celei din urmă (1180), în timpul împăratul Frederic I Barbarossa, care îl învinge pe Henric Leul (Heinrich der Löwe) (1129-1195) al Bavariei, care făcea parte din ramura saxonă a Guelfilor. Istria şi Steiermark nu mai fac parte din Bavaria.
În perioada dintre anii 1180-1918 dinastia domnitoare în Bavaria a fost a Wittelsbach-ilor. Perioada dntre 1255-1503 a fost o perioadă tulbure de fărâmiţări a Bavariei în principate mai mici.
Pentru o perioadă scurtă, împăratul Ludovic al IV-lea de Bavaria reuşeşte să reunească teritoriile separate, în 1328 el devenind chiar rege al Germaniei.
Prin înţelegerea din Pavia (1329) Bavariei i-au fost alipite provinciile Oberpfalz (franconă), Tirol (din Austria) şi Brandenburg (din jurul Berlinului), precum şi ţinuturi din Olanda.
Ulterior (1363), Bavaria pierde Tirolul în favoarea Habsburgilor, iar Brandenburg trece în posesia principatului Luxemburg.
Prin "Bula de aur" (1356), Bavaria pierde definitiv autonomia de principat, fiind preluată de principii din Pfalz (Palatinat), iar în 1503, prin lupte în cadrul familiei Wittelsbach pentru succesiunea la tron, principatul este subîmpărţit definitiv.
Bavaria ocupă o poziţie de conducere în cadrul "ligii catolice" din Războiul de 30 de ani. Pentru aceste merite ale generalului Tilly, împăratul Maximilian I îi reconferă Bavariei, în 1623, titlul de principat, unind Kurpfalz cu Bavaria (1777).
In timpul lui Napoleon Bonaparte, Bavaria e de partea Franţei, primind Tirolul şi Salzburgul, prin schimbarea la timp a frontului. După înfrângerea lui Napoleon reuşeşte să menţină unele din teritoriile dobândite (1814).
Regele Ludovic I dispune înfiinţarea la München a unei "Universităţi pentru artă". Din cauza unei afaceri amoroase cu dansatoarea Lola Montez, este silit să abdice. L-a urmat pe tron Ludovic al II-lea al Bavariei, care a avut iniţiativa construirii unora dintre cele mai frumoase castele din Germania, aşa cum este casteul Neuschwanstein. Acest monarh, care avea o afecţiune psihică, a murit înecat în condiţii neelucidate deplin în lacul Starnberg de lângă München.
În 1866 Bavaria suferă o înfrângere militară, de partea Austriei, în războiul dintre Prusia şi Austria.
Bavaria va fi din nou recunoscută (1871), în cadrul noului stat german, Imperiul German (Deutsches Reich), rezultat din unificarea multor state germane fără Austria.
După detronarea Wittelsbach-ilor, în 1918, este proclamată republica Bavaria (Freistaat Bayern). În primăvara lui 1919 Bavaria, mai precis capitala München, a fost pentru puţine zile „republică sovietică”. Încercarea forţelor comuniste a fost zădărnicită de guvernarea centrală (federală) social-democrată cu ajutorul unor trupe paramilitare formate din foşti combatanţi pe front şi în mare măsură de orientare ultraconservatoare sau naţionalistă.
Patru ani mai târziu, în 1923, în capitala Bavariei a avut loc o nouă tentativă de puci, aşa-zisul puci al berii, prin care forţe naţionaliste, între care naziştii lui Hitler, au încercat să acapareze puterea în Bavaria şi chiar în toată Germania. În 1933 naziştii au ajuns la putere, iar Bavaria a devenit şi a rămas provincie a celui de-al treilea reich până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial (1945). Bavaria a devenit zonă de ocupaţie a armatei americane. În 1949 Bavaria a pierdut regiuni în favoarea landului Renania-Palatinat (Rheinland-Pfalz). S-a integrat în noul stat german, Republica Federală Germania, menţinându-şi altminteri teritoriile pe care le avea în posesie încă din timpul lui Napoleon. În anii 1945-1946 şi ulterior, o parte mare dintre germanii din teritoriile estice pierdute (îndeosebi germanii din silezieni şi sudeţi) s-au refugiat în Bavaria, unde şi-au găsit domiciliu definitiv. Bavaria se consideră un fel de „sponsor” al germanilor izgoniţi din fosta Cehoslovacie, despre care se spune că sunt „al patrulea trib”, în afară de populaţiile autohtone în Bavaria: bavarezii, franconii (francii) şi şvabii.
După greutăţile financiare de după război, Bavaria a devenit dintr-o regiune preponderent agricolă o regiune industrializată, cu nivel economic ridicat. Progresul s-a datorat în măsură considerabilă programului naţional al RFG de realocare a fondurilor federale în beneficiul preponderent al zonelor defavorizate şi în curs de dezvoltare - program care a stat drept model politicii desfăşurate de Uniunea Europeană faţă de ţările cooptate recent. O mare parte a marilor fonduri de dezvoltare au fost furnizate de-a lungul câtorva decenii de principala regiune industrializată a RFG, landul Renania de Nord-Westfalia (Nordrhein-Westfalen), unde se află concentrate industria extracţiei de cărbune şi industriile metalurgică, siderurgică, chimică şi energetică.
[modifică] Geografie
Relieful Bavariei este variat, având zone muntoase în est (muntele Arber) şi îndeosebi în sud (versanţii nordici ai lanţurilor de munţi Alpi) - cel mai înalt pisc al Germaniei Zugspitze, la 2.962 m, aflându-se în sudul Bavariei, pe graniţa cu Austria -, zone deluroase şi de şes, străbătute de râuri numeroase, dintre care cele mai importante sunt fluviile Dunărea (cursul: vest-est) şi Main (est-vest), acesta din urmă străbătând provincia nordică a Bavariei, Franconia. În sudul Bavariei se află numeroase lacuri (între care Chiemsee şi Lacul Constanţa (Bodensee)), care sunt resturi ale erei glaciare.
[modifică] Regiuni
Bavaria este situată în partea sud-estică a Germaniei cuprinzând regiunile:
- Munţii Alpii bavarezi în sud
- Regiunea deluroasă subalpină până la Dunăre cu cele trei lacuri majore din Oberbayern (Bavaria superioară)
- Zona bavareză estică a munţilor Mittelgebirge (cu muntele Arber) şi
- Regiunea în trepte a ţinuturilor deluroase Schwäbische Alb şi Fränkische Alb
- Zona cea mai joasă din Bavaria, la 107 m, în oraşul Kahl pe Main (Franconia inferioară),
- Zona cea mai înaltă: masivul Zugspitze (2.962 m deasupra nivelului mării), cel mai înalt munte din Germania (în disrictul Garmisch-Partenkirchen).
- Regiuni istorice
[modifică] Ape
1. Ape curgătoare:
- Cursul principal de apă este Dunărea, care izvoreşte în Schwarzwald (Munţii Pădurea Neagră) şi traversează graniţa cu Austria la Passau. Afluenţii principali ai Dunării sunt:
- pe malul drept: Iller, Lech, Isar şi Inn (care are un debit mai mare ca Dunărea la confluenţa lor)
- pe malul stâng: Wörnitz, Altmühl, Naab şi Regen
- Alte râuri importante (clasificate după debit) sunt: Salzach, Main,Vils, Alz, Regnitz, Amper, Saalach, Loisach, Tiroler Achen şi Wertach.
|
Amper la Fürstenfeldbruck |
Dunărea după Passau |
Iller la Arlach |
Inn la Kufstein |
|
Isar în München |
Lech în Seestall |
Main în Würzburg |
Salzach în Laufen |
2. Ape stătătoare (lacuri):
|
|
|
[modifică] Clima
În Bavaria este în general o climă continentală relativ echilibrată, cu ierni reci şi veri călduroase. Circa 100 de zile pe an sunt temperaturi sub 0 °C. Vânturile de vest aduc precipitaţii în medie de 70 cm pe an, în partea de nord a Alpilor până la 180 cm pe an. Cerul senin cu soare atinge circa 1.600-1.800 ore pe an. Precipitaţiile cad cu precădere în perioada mai - iunie. Temperaturile medii multianuale la München: -5 °C în ianuarie, +23 °C în iulie.
[modifică] Graniţe
| Baden-Württemberg | 829 km |
| Hessen | 262 km |
| Thüringen | 381 km |
| Sachsen | 41 km |
| Cehia | 357 km |
| Austria (Salzburg, Tirol, Vorarlberg) |
816 km |
| Bodensee | 19 km |
[modifică] Economie
Cu doar o sută de ani în urmă Bavaria mai era considerată o regiune slab dezvoltată. În prezent economia acestei "republici" se bazează nu numai pe un turism intensiv, ci şi pe o industrie ultramodernă. Cel mai mare land german deţine şi cel mai ridicat procent de terenuri arabile (30 %), iar agricultura este o ramură esenţială a economiei. Bavaria a devenit un land cu o industrie dezvolată cu tehnologie înaintată, cu ponderea econmică în regiunea München, unde se poate aminti industria constructoare de maşini cu firme de renume mondial (BMW, MAN, Knorr-Bremse), firme mari din ramura IT (Siemens, Infineon, Microsoft), posturi TV şi edituri importante (Sky - fost Premiere, Kabel Deutschland, Burda Verlag), ca şi industria aviatică şi de armament (EADS, Krauss-Maffei).
Turismul, cu numeroase puncte de atracţie: monumente istorice, muzee, grădini de vară (vezi Oktoberfest), locaţii pentru congrese şi expoziţii.
În regiunea Augsburg şi Ingolstadt este triunghiul industriei chmice bavareze, pe când în Bavaria de nord se află regiunea metropolitană Nürnberg–Fürth–Erlangen, ca şi regiunea Würzburg-Schweinfurt; acestea sunt regiuni cu o economie înfloritoare şi un şomaj redus.
În Bavaria se află trei reactoare atomice moderne, ca şi un reactor pentru cercetări nucleare.
Bavaria, care nu a avut de luptat cu ramuri industriale învechite (aşa cum s-a întâmplat cu zona bazinului râului Ruhr), a putut să se axeze de la bun început pe direcţii noi de dezvoltare: de aici provine peste jumătate din producţia germană a industriei aviatice şi cosmice. München, Nürnberg şi Augsburg sunt în prezent mari centre ale industriei electronice şi de utilaje. Industria de automobile este concentrată în Ingolstadt (Audi), Dingolfing şi Regensburg. Berea şi brânzeturile bavareze sunt apreciate în lumea întreagă pentru calitatea lor deosebită.
[modifică] Puncte de atracţie - Cultură
1.Bavaria are o cultură de peste 1000 de ani cu numeroase muzee ca:
- Alte Pinakothek, München
- Neue Pinakothek, München
- Pinakothek der Moderne, München
- Deutsches Museum, München
- Germanisches Nationalmuseum, Nürnberg
- Fränkisches Freilandmuseum, Bad Windsheim
- Maximilianmuseum, Augsburg
- Jüdisches Museum Franken, Fürth şi Schnaittach
- Neues Museum, Nürnberg
- Museum der Phantasie, Bernried
- Museum Georg Schäfer, Schweinfurt
- Künstlerhaus Marktoberdorf, Marktoberdorf
2.Grădini zoologice, parcuri:
- Niederbayrischer Vogelpark Abensberg
- Zoo Augsburg
- Tierpark Röhrensee, Bayreuth
- Zoologischer Garten Hof
- Tiergehege am Baggersee, Ingolstadt
- Kleinzoo Wasserstern, Ingolstadt
- Tierpark Hellabrunn, München
- Tiergarten Nürnberg
- Wildpark Poing
- Reptilienzoo Regensburg
- Wildpark an den Eichen, Schweinfurt
- Tiergarten Straubing
3.Teatre, spectacole, opere:
- Bayerische Staatsoper im Nationaltheater München
- Bayerisches Staatsschauspiel im Residenztheater München
- Bayerisches Staatsballett im Nationaltheater München
- Staatstheater am Gärtnerplatz, München
- Staatstheater Nürnberg (teatrul de stat din Nürnberg)
- Stadttheater Fürth (teatru orăşenesc)
- Markgrafentheater Erlangen
- Mainfranken-Theater Würzburg
- Stadttheater Augsburg
- Landestheater Coburg
- Stadttheater Regensburg
- Südostbayerisches Städtetheater (Landshut, Passau, Straubing)
- ca şi numeroase Freie Bühnen, Boulevardtheater, Kabaretts und Experimentierbühnen.
4.Muzică
4.a.Compozitori ca
- Max Reger
- Carl Orff
- Wilfried Hiller
- Richard Strauss
- Christoph Willibald Gluck
4.b.Orchestre muzicale:
- Münchner Philharmoniker
- Symphonieorchester des Bayerischen Rundfunks
- Bamberger Symphoniker, Bayerische Staatsphilharmonie
- Bayerisches Staatsorchester am Nationaltheater
- Münchner Symphoniker
- Münchner Kammerorchester
- Nürnberger Philharmoniker am Staatstheater Nürnberg
- Nürnberger Symphoniker
- Hofer Symphoniker
- Philharmonische Orchester Bad Reichenhall
- Kammerorchester Schloss Werneck
5.Universităţi renumite:
- Universität Augsburg
- Otto-Friedrich-Universität Bamberg
- Universität Bayreuth
- Katholische Universität Eichstätt-Ingolstadt
- Friedrich-Alexander-Universität Erlangen-Nürnberg
- Ludwig-Maximilians-Universität München
- Technische Universität München
- Ukrainische Freie Universität München
- Universität der Bundeswehr München
- Universität Passau
- Universität Regensburg
- Julius-Maximilians-Universität Würzburg
|
Steinerne Brücke und Dom in Regensburg |
Walhalla, Donaustauf bei Regensburg |
||
|
Augsburger Rathaus und Perlachturm |
Die Wieskirche bei Steingaden |
St. Bartholomä am Königssee |
[modifică] Politică
[modifică] Situaţia politică actuală
La alegerile din 2002 pentru parlamentul german, liderul partidului CSU (Uniunea Creştin-Socială) Edmund Stoiber a fost nominalizat candidat pentru postul de cancelar (prim-ministru) al Germaniei de către fracţiunea parmanetară "uniunea creştină", CDU/CSU. După ce însă uniunea nu reuşeşte să vină la putere, alegerile din 21 septembrie 2003 pentru parlamentul bavarez aduc partidului CSU un resultat istoric de numai 60,7 %. În legislatura 2003 - 2008 partidul dispune de o majoritate de 2/3 în parlamentul bavarez.
De observat este că partidul CSU activează numai în Bavaria, partidul corespunzător din restul Germaniei fiind CDU (Uniunea Creştin-Democrată), care la rîndul său nu poate fi ales în Bavaria. Împreună ele formează fracţiunea CDU/CSU.
Pentru rezultatele alegerilor federale mai recente vezi
[modifică] Administraţie
Bavaria este subdivizată în 71 de districte şi 25 de oraşe cu statut de district:
Districtele sunt grupate în şapte regiuni administrative (Regierungsbezirke):
- Franconia de Jos (Unterfranken) (Würzburg)
- Franconia de Sus (Oberfranken) (Bayreuth)
- Franconia de Mijloc (Mittelfranken) (Ansbach)
- Şvabia (Schwaben) (Augsburg)
- Palatinatul de Sus (Oberpfalz) (Regensburg)
- Bavaria de Sus (Oberbayern) (München)
- Bavaria de Jos (Niederbayern) (Landshut).
Cultura şi dialectul diferă substanţial de la o regiune la alta.
Cele 25 de oraşe din Bavaria ce nu aparţin de un district:
[modifică] Populaţie
Cel mai recent recensământ al populaţie a avut loc în 30 septembrie 2007, rezultând 12.515.731 locuitori, din care 6.134.059 bărbaţi şi 6.381.672 femei. [1]
[modifică] Note
[modifică] Vezi şi
Spessart | Rhön | Mainfranken | Hassberge | Grabfeld | Coburgerland | Itzgrund | Frankenwald | Steigerwald | Fränkische Alb | Obermainland | Fichtelgebirge | Vogtland | Sechsämterland | Waldnaab-Wondrabsenke | Steinwald | Oberpfälzer Wald | Oberpfälzer Seenplatte | Bayerischer Wald | Vorderer Bayerischer Wald | Böhmerwald | Hersbrucker Schweiz | Nürnberger Land | Frankenhöhe | Aischgrund | Nördlinger Ries | Hahnenkamm | Altmühltal | Donautal | Donauried | Bayerisches Alpenvorland | Chiemgau | Oberland | Werdenfelser Land | Pfaffenwinkel | Bayerische Alpen | Berchtesgadener Land | Bayerisch Schwaben | Allgäu | Königswinkel | Lechrain | Niederbayerisches Bäderdreieck | Gäuboden | Hallertau
