Liban

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Liban
الجمهورية اللبنانية
Al-Jumhūriyyah al-Lubnāniyyah
La République Libanaise
Republica Libaneză
Drapelul Libanului Stema Libanului
Devizăكلنا للوطن للعلى للعلم  (în limba arabă)
"Tous pour la Patrie, pour la gloire et le drapeau!"  (în franceză)
ImnKulluna lil-watan lil 'ula lil-'alam
كلّنا للوطن
Amplasarea Libanului
Capitală
(și cel mai mare oraș)
Beirut
33°54′N 35°32′E / 33.900°N 35.533°E / 33.900; 35.533
Limbi oficiale arabă
Sistem politic Republică
 -  Președinte Michel Suleiman
 -  Prim-ministru Saad Hariri
Independență
 -  decl. 26 noiembrie 1941
recun. 22 noiembrie 1943
 
Suprafață
 -  Total 10,452 km² (locul locul 166)
 -  Apă (%) 1,6%
Populație
 -  Estimare 2008 4.224.000 (locul locul 126)
 -  Densitate 358/km² loc/km² 
PIB (PPC) estimări 
 -  Total 21,45 mld.$ 
 -  Pe cap de locuitor 6.100 $ 
Monedă Lira libaneză (LBP)
Prefix telefonic +961
Domeniu Internet .lb
Fus orar EET (UTC+2)

Liban (numele oficial Republica Libaneză) este o țară în Asia de Sud-Vest, situată pe țărmul estic al Mării Mediterane. Se învecinează cu Siria la nord și est și cu Israel la sud.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Țara are o istorie bogată, identitatea ei culturală fiind caracterizată printr-o diversitate etnică specifică.

Cele mai vechi dovezi ale civilizației de pe teritoriul Libanului datează de circa 7000 ani. El a fost patria fenicienilor, o cultură maritimă ce a înflorit 2500 de ani (între 3000 și 500 î.e.n.). După colapsul Imperiului Otoman, Libanul a trecut în jurisdicția Franței. Liban și-a obținut independența în 1943.

În perioada de până la Războiul civil Libanez (1975-1990), țara a avut o perioadă de relativă prosperitate. Mai este cunoscută ca Elveția Estului. Până în 2006 a existat o altă perioada de relativă stabilitate, însă războiul din 2006, care a durat o lună, a oprit-o. Țara a fost afectată de criza financiară începută în 2007.

Independența[modificare | modificare sursă]

Libanul și-a obținut independența în 1943, pe când Franța se afla sub ocupație germană.[1] Un rol important în acest sens l-a jucat generalul Henri Dentz, Înaltul Comisar de la Vichy pentru Siria și Liban.

Sub presiunea politică, atât din interiorul cât și din afara Libanului, Charles de Gaulle i-a recunoscut independența. La 26 noiembrie 1941 generalul Georges Catroux a declat că Libanul va fi independent sub autoritatea guvernului Franței Libere. Alegerile au avut loc în 1943 și la 8 noiembrie 1943 noul guvern libanez a abolit unilateral mandatul francez asupra regiunii. Francezii au reacționat prin încarcerarea noului guvern. În fața presiunii internaționale, ei i-au eliberat pe oficialii guvernamentali la 22 noiembrie 1943 și au recunoscut independența Libanului.

Aliații din al Doilea Război Mondial au ținut regiunea sub control până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ultimele trupe franceze s-au retras în 1946.

Demografie[modificare | modificare sursă]

S-au făcut estimări că în iulie 2010 Libanul avea o populație de 4.125.247 de oameni,[2] cu toate acestea din 1932 nu s-a organizat nici un recensământ din cauza confensionalismului multor grupe religioase care trăiesc în țară.[3] Populația Libanului este foarte variată, locuitorii lui „sunt urmașii diferitor oameni care au ocupat, invadat sau s-au așezat cu traiul în acest colț al lumii”, făcând ca Libanul să fie „un mozaic de culturi strâns legate între ele”.[4] În timp ce la prima vedere această variere etnică, lingvistică, religioasă și confesională ar putea părea a provoca tulburări civile și politice „o mare parte din istoria Libanului această mare diversitate de comunități religioase a coexistat fără multe conflicte între ele”.[4]

Religie[modificare | modificare sursă]

Distribuția principalelor grupuri religioase din Liban, conform ultimelor date electorale municipale.[5]

Libanul este țara cu cele cele mai multe religii prezente pe teritoriul ei din Orientul Mijlociu.[6] În anul 2014, CIA World Factbook a făcut următoarele estimări: musulmani 54% (27% șiiți, 27% sunniți), creștini 40,5% (inclusiv 21% catolici maroniți, 8% ortodoxi greci, 1% protestanți, 10,5% alți creștini), druzi 5,6%, și deasemenea este prezent budismul și hinduismul.[7] Un studiu realizat de Centrul de Informare din Liban în baza numerelor de înregistrare a alegătorilor arată că până în 2011 populația creștină a fost stabilă în comparație cu anii precedenți, constituind 34,35% din populație; musulmanii (inclusiv druzii) au reprezentat 65,47% din populație.[8]

Limbă[modificare | modificare sursă]

În articolul 11 a Constrituției Libanului se stipulează că „Araba este limba națională oficială. O lege determină cazurile în care se va folosi limba franceză[9] Majoritate libanezilor vorbesc araba libaneză, în timp ce araba literară este mai des utilizată în reviste, ziare și difuzarea media. Aproape 40% din populație sunt considerați francofoni, alți 15% „francofoni parțiali” și 70% din gimnazii folosesc franceza ca a 2-a limbă de instruire.[10] Pentru o comparație, engleza este utilizată ca a 2-a limbă în 30% din gimnaziile Libanului.[10]

Limba engleză este tot mai mult utilizate în știință și afaceri.[11] Începând cu 2007 prezența limbii engleze în Liban a crescut.[12]

Orașe importante[modificare | modificare sursă]

Datele de mai sus sunt numai estimări, deoarece din anul 1932 nu s-au mai efectuat recensăminte oficiale ale populației.

Patrimoniu mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]

Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 5 obiective din această țară:

  • Ruinele vechiului oraș Anjar[13]
  • Situl arheologic Baalbek[14]
  • Situl arheologic Byblos[15]
  • Situl arheologic Tyros[16]
  • Wadi Qadisha (Valea Sfântă) și Horsh Arz el-Rab (pădurea de cedrii libanezi)[17]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Glossary: Cross-Channel invasion”. Public Broadcasting Service. http://www.pbs.org/behindcloseddoors/glossary.html. Accesat la 17 octombrie 2009. 
  2. ^ Lebanon la The World Factbook
  3. ^ United Nations High Commissioner for Refugees. „Lebanon : Overview Minority Rights Group International”. World Directory of Minorities and Indigenous Peoples. http://www.unhcr.org/refworld/country,,,COUNTRYPROF,LBN,4562d8cf2,4954ce52c,0.html. Accesat la 17 ianuarie 2013. 
  4. ^ a b Jamie Stokes (1 iunie 2009). Encyclopedia of the Peoples of Africa and the Middle East: L to Z. Infobase Publishing. p. 406. ISBN 978-0-8160-7158-6. http://books.google.com/books?id=stl97FdyRswC&pg=PA406. Accesat la 11 decembrie 2011 
  5. ^ Based on data published by Lebanon Demographic. http://www.katagogi.com/LV2009/LebMap.aspx?l=EN. 
  6. ^ Dralonge, Richard N. (2008). Economics and Geopolitics of the Middle East. New York: Nova Science Publishers. p. 150. ISBN 1-60456-076-2. „Lebanon, with a population of 3.8 million, has the most religiously diverse society in the Middle East, comprising 17 recognized religious sects.” 
  7. ^ The World Factbook - Lebanon
  8. ^ The Daily Star (7 februarie 2013). „Study shows stable Christian population in Lebanon”. The Daily Star. http://www.dailystar.com.lb/News/Local-News/2013/Feb-07/205420-study-shows-stable-christian-population-in-lebanon.ashx#axzz2QMcBHqNM. Accesat la 13 aprilie 2013. 
  9. ^ Prof. Dr. Axel Tschentscher, LL.M.. „Article 11 of the Lebanese Constitution”. Servat.unibe.ch. http://www.servat.unibe.ch/icl/le00000_.html#A011_. Accesat la 17 ianuarie 2013. 
  10. ^ a b Jean-Benoît Nadeau, Julie Barlow (2008). The Story of French. Macmillan. p. 311. ISBN 978-0-312-34184-8. http://books.google.com/books?id=NN5oc0HFC7QC&pg=PA311. Accesat la 14 decembrie 2010 
  11. ^ Jean-Benoît Nadeau, Julie Barlow (2006). Plus ça change. Robson. p. 483. ISBN 1-86105-917-5. http://books.google.com/?id=F_luCRxg6Q4C&pg=PA317. Accesat la 26 ianuarie 2010 
  12. ^ Hodeib, Mirella (19 ianuarie 2007). „English assumes greater importance in Lebanese linguistic universe”. Daily Star (Lebanon). http://www.dailystar.com.lb/News/Local-News/Jan/19/English-assumes-greater-importance-in-Lebanese-linguistic-universe.ashx##axzz2LJ9F7y9b. Accesat la 1 iulie 2013. 
  13. ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
  14. ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
  15. ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
  16. ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
  17. ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO

Legături externe[modificare | modificare sursă]



Flag of Lebanon.svg LibanLibaneziLimba arabă

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie  •
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică  •
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal