Cezar August

Bustul lui Augustus dela Glyptoteca din München

Augustus Octavian Caesar (n. 23 septembrie 62 î.Hr., Roma — d. 19 august 14 d.Hr., Nola), cunoscut anterior drept Octavian, a fost primul Împărat Roman. Deși a păstrat înfățișarea Republicii Romane, a condus ca un dictator pentru mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol de războaie civile și a adus o eră de pace, prosperitate și măreție imperială. Este cunoscut de istorici cu titlul de "Augustus", pe care l-a luat în 27 î.Hr..

Primii ani

Chipul lui Augustus-reconstruire

Când Republica Romană (509 î.Hr. - 31 î.Hr.) a ajuns la finalul său, Gaius Octavianus, nepot al lui Iulius Cezar, și-a consolidat poziția prin înfrângerea rivalului său la putere, Marcus Antonius, în bătălia de la Actium din anul următor. Avea o muncă predefinită; anii de război civil au lăsat Roma într-un stat al anarhiei. Mai mult, Roma nu era pregătită să accepte controlul total al unui despot.

Augustus

Octavianus (sau Octavian) era inteligent. Mai întâi, a desființat armatele sale și a ținut alegeri. Octavian a fost ales în funcția puternică de Consul.

Primul împărat

În 27 î.Hr., a returnat în mod oficial puterea Senatului Romei și s-a oferit să renunțe la propria sa supremație militară peste Egipt. Nu numai că l-au refuzat, dar Senatul i-a dat control asupra Spaniei, Galiei și Siriei. Puțin mai târziu, Senatul i-a dat titlul de Augustus (cel venerat).

Octavian știa că puterea necesară dictaturii absolute nu putea deriva din funcția de Consul. În 23 î.Hr., a renunțat la această funcție, în favoarea altor două mai puternice. În primul rând, i-a fost garantată funcția de tribun, care îi permitea să convoace Senatul după voința sa și să pună afacerile înaintea sa. De vreme ce funcția de tribun era în mod tradițional asociată cu plebeii, asta i-a consolidat poziția pentru mai târziu. În al doilea rând, a primit o nouă competență sub forma unei puteri "imperiale", care îi conferea autoritate supremă în toate problemele legate de guvernarea teritorială. Se spune că în 23 î.Hr. Augustus și-a asumat funcția de Împărat al Romei. Totuși, el folosea adesea un titlu civil, Princeps, sau "Primul Cetățean."

Faimoasa statuie a lui Augustus de la Prima Porta

Ca Împărat, Augustus a organizat problemele publice ale imperiului cu îndrăzneală; datorită geniului său, a durat Imperiul Roman cât a durat. El a stabilit sisteme de monetărie și impozite standardizate; a creat o structură pentru serviciul militar civil ce consista din cavaleri și oameni liberi (foști sclavi). S-a îngrijit și de beneficiile de pensionare pentru soldați.

Domnia

Era un maestru al propagandei și patronatul său asupra scriitorilor romani Horatius, Titus Livius și (în special) Virgiliu i-a permis să-și cimenteze poziția prin intermediul poeziei și a prozei. Folosirea jocurilor și a ceremoniilor speciale, pentru a se celebra pe el însuși și pe familia sa, i-au sporit popularitatea.

Octavian a fondat de asemenea și primul grup de pompieri din lume și a creat o forță de poliție obișnuită pentru Roma.

De fapt, controlul puterii lui Octavian pe întreg Imperiul nu era discutabil, ceea ce i-a permis să-și numească susccesorul, un obicei abandonat și ridiculizat de la fondarea Republicii. La început, l-a indicat de Marcellus, nepotul său de soră, care era căsătorit cu fiica sa, Iulia. Între timp însă, acesta a murit din cauza otrăvirii mâncării (23 î.Hr.). Relatările istoricilor de mai târziu, ce spuneau că Marcellus ar fi fost otrăvit de soția lui Octavian, Livia Drusilla, sunt neconcludente.

După moartea lui Marcellus, Octavian și-a măritat fiica cu "mâna sa dreaptă", Marcus Agrippa. Din această căsătorie au rezultat trei copii, Gaius Caesar, Lucius Caesar și Postumus Agrippa (numit în acest mod pentru că s-a născut după moartea lui Marcus Agrippa). Intențiile lui Octavian de a-i face pe primii doi copii moștenitorii săi, au devenit aparente când acesta i-a adoptat ca proprii săi fii. Octavian a arătat afecțiune și față de fii săi vitregi (copiii Liviei din prima căsătorie), Nero Claudius Drusus Germanicus și Tiberius Claudius, după ce aceștia au cucerit o mare parte din Europa Centrală.

Ultimii ani

Agrippa a murit în 12 î.Hr., urmând ca fiul Liviei, Tiberius, să divorțeze și să se căsătorească cu văduva lui Agrippa. Tiberius a lucrat ceva timp în puterile tribunice ale lui Augustus, dar la scurt timp după aceasta s-a pensionat. Totuși, luând în considerare moartea prematură a ambilor frați vitregi ai săi, Gaius si Lucius, respectiv în 4 d.Hr. și 2 d.Hr., și a fratelui său Drusus (9 î.Hr.), Tiberius a fost rechemat la Roma, unde a fost adoptat de Octavian. Cea mai importantă înfrângere din timpul domniei sale a fost cea suferită în bătălia din Pădurea Teutoburgică.

Pe 19 august 14, a murit Octavian. Ceva mai târziu, senatul l-a votat în panteonul zeilor romani (sau l-a divinizat). Postumus Agrippa și Tiberius au fost numiți co-moștenitori. Pe de altă parte, Postumus a fost exilat și menționat ca mort în jurul aceleași date. Cine i-a ordonat moartea este necunoscut, dar drumul lui Tiberius era liber acum să-și asume aceleași puteri ca și tatăl său vitreg.

Literatură

• Jochen Bleicken: Augustus. Eine Biographie. Alexander Fest, Berlin 1998, ISBN 3-8286-0027-1. Neuauflage mit Nachwort von Uwe Walter, Rowohlt, Reinbek 2010, ISBN 978-3-499-62650-0.
• Jochen Bleicken: Verfassungs- und Sozialgeschichte des Römischen Kaiserreiches. 2 Bände, 3. bzw. 4. Auflage, Schöningh, Paderborn 1981, ISBN 3-8252-0838-9, ISBN 3-8252-0839-7.
• Alan K. Bowman (Hrsg.): The Cambridge Ancient History. Vol. 10. The Augustan Empire. Cambridge University Press, Cambridge 1996, ISBN 0-521-26430-8.
• Klaus Bringmann, Thomas Schäfer: Augustus und die Begründung des römischen Kaisertums. Akademie Verlag, Berlin 2002, ISBN 3-05-003054-2.
• Klaus Bringmann: Augustus. Primus, Darmstadt 2007, ISBN 978-3-89678-605-0.
• Karl Christ: Geschichte der römischen Kaiserzeit. Von Augustus bis zu Konstantin. 4. Auflage. C. H. Beck, München 2002, ISBN 3-406-36316-4, S. 47ff.
• Werner Dahlheim: Augustus. Aufrührer – Herrscher – Heiland. Eine Biographie. C. H. Beck, München 2010, ISBN 978-3-406-60593-2 (Recenzie).
• Werner Dahlheim: Augustus. In: Manfred Clauss (Ed.): Die römischen Kaiser. 55 historische Portraits von Caesar bis Iustinian. Ediția a 4-a. Beck, München 2010, ISBN 978-3-406-60911-4, S. 26–50.
• Werner Eck: Augustus und seine Zeit.Ediția a 5-a, Beck, München 2009, ISBN 978-3-406-41884-6.
• Karl Galinsky (Ed.): The Cambridge Companion to the Age of Augustus. Cambridge University Press, Cambridge 2005, ISBN 0-521-00393-8.
• Dietmar Kienast: Augustus. Prinzeps und Monarch.Ediția a 4-a Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt 2009, ISBN 978-3-534-23023-5.
• Heinrich Schlange-Schöningen: Augustus. Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt 2005, ISBN 3-534-16512-8.
• Pat Southern: Augustus. Magnus, Essen 2005, ISBN 3-88400-431-X.
• Ines Stahlmann: Imperator Caesar Augustus. Studien zur Geschichte des Principatsverständnisses in der deutschen Altertumswissenschaft bis 1945. Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt 1988, ISBN 3-534-03890-8.
• Ronald Syme: Die römische Revolution. Machtkämpfe im antiken Rom. (Ed. Christoph Selzer și Uwe Walter). Klett-Cotta, [[Stuttgart 99 2003, ISBN 3-608-94029-4 (klassische Darstellung, die zum Ausgangspunkt der modernen Augustus-Forschung geworden ist).
• Paul Zanker: Augustus und die Macht der Bilder. 3. Auflage, Beck, München 1997, ISBN 3-406-34514-X .

Galerie de imagini

• 

  Denar emis sub Augustus la monetăria din Lugdunum, azi Lyon; avers: circular: CAESAR AVGVSTVS DIVI F PATER PATRIAE; cap laureat spre dreapta

Predecesor: -	Împărat Roman 27 î.Hr. - 14 d.Hr.	Succesor: Tiberius
Predecesor: Iulius Cezar	Dinastia iulio-claudiană 44 î.Hr. - 14 d.Hr.	Succesor: Tiberius
Predecesor: Aulus Hirtius și Gaius Vibius Pansa Caetronianus	Consul al Republicii Romane cu Quintus Pedius 43 î.Hr.	Succesor: Marcus Aemilius Lepidus și Lucius Munatius Plancus
Predecesor: Marcus Antonius și Lucius Scribonius Libo și Aemilius Lepidus Paullus (Suffect)	Consul al Republicii Romane cu Lucius Volcatius Tullus 33 î.Hr.	Succesor: Gnaeus Domitius Ahenobarbus și Gaius Sosius
Predecesor: Gnaeus Domitius Ahenobarbus și Gaius Sosius	Consul al Imperiului Roman 31 î.Hr. - 23 î.Hr.	Succesor: Marcus Claudius Marcellus Aeserninus și Lucius Arruntius
Predecesor: Decius Laelius Balbus și Gnaeus Antistius Vetus	Consul al Imperiului Roman 5 î.Hr.	Succesor: Gaius Calvisius Sabinus și Lucius Passienus Rufus
Predecesor: Lucius Cornelius Lentulus și Marcus Valerius Messalla Messallinus	Consul al Imperiului Roman 2 î.Hr.	Succesor: Cossus Cornelius Lentulus și Lucius Calpurnius Piso
Predecesor: Marcus Aemilius Lepidus	Pontifex Maximus 12 î.Hr. - 14 d.Hr.	Succesor: Tiberius