Unificarea Germaniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Dezambiguizare
Acest articol se referă la unificarea Imperiului German. Pentru unificarea din 1990 vedeţi reunificarea Germaniei.
Imperiul German în 1871. Bismarck a exclus Austria din imperiu pledând pentru soluţia "Germania mică"

Unificarea Germaniei a avut loc pe 18 ianuarie, 1871, când prim-ministrul prusac, Otto von Bismarck, reuşeşte să unifice câteva dintre statele germane independente într-o singură naţiune, creând astfel Imperiul German. Unificarea a fost posibilă în urma câştigării războiului Franco-Prusac şi a fost împlinită oficial în Sala Oglinzilor a palatului Versailles din Paris. Din acest moment toate statele descendente imperiului vor purta numele de Germania.

Cuprins

[modifică] Preludiul

Această căsuţă: vizualizare  discuţie  modificare
Istoria Germaniei
Antichitatea
Triburile germanice
Perioada migraţiilor
Imperiul Francilor
Evul mediu
Sfântul Imperiu Roman
Colonizarea răsăritului
Apariţia naţiunii germane
Confederaţia Rinului
Confederaţia Germană
Confederaţia Germană de Nord
Imperiul German
Imperiul German
Primul război mondial
Republica de la Weimar
Republica de la Weimar
Germania Nazistă
Germania nazistă
Al doilea război mondial
Germania postbelică
Germania între 1945-1990
Ocupaţia şi împărţirea
Expulzarea germanilor
RDG
RFG
Reunificarea Germaniei
Germania în zilele noastre
Germania
Alte subiecte germane
Istoria militară
Tabel cronologic
Istoria germanei
[Editează acest format]
Wilhelm I a fost încoronat împarat în Sala Oglinzilor a palatului Versailles, Paris

Au existat mai mulţi factori cheie ce au facilitat înfăptuirea unirii celor 39 de state germane, iniţial independente, într-o Germanie unită. Mişcări înspre o asemenea unificare existau cu mult înainte şi aveau origini în apariţia naţionalismului german. Revoluţiile europene din 1848 - urmate fiind de o puternică criză economică - au zguduit planurile Confederaţiei Germane de a se unifica. În acelasi timp o altă problemă majoră o punea Imperiul Austriac ce ducea o politică incompatibilă unirii.

În 1862,Wilhelm I, regele Prusiei, l-a învestit pe Bismarck cu funcţia de prim-ministru. Bismarck dorea impunerea Prusiei în cadrul Confederaţiei Germane şi astfel porneşte o serie de războaie menite să unifice Confederaţia într-un singur stat.

[modifică] Crearea imperiului "prin foc şi sabie"

Bismarck a împlinit unirea prin trei mari succese militare: Războiul Germano-Danez (1864), Războiul Austro-Prusac (1866) şi Războiul Franco-Prusac (1870–71).

Pretenţiile Danemarcei la regiunea Schleswig au dus la al doilea război al Schleswig-ului (Războiul Germano-Danez din 1864), în urma caruia Prusia şi Austria au ocupat ducatele daneze. Schieswig şi Lauenburg sunt administrate de Prusia, iar Holstein de Austria.

În 1866 sub pretextul proastei administrări austriece a Holstein-ului, Prusia declară razboi Austriei. Italia atacă la rândul ei Austria. Acest război este cunoscut şi sub numele de Răboiul de Şapte Săptămâni sau Războiul Civil German. Bătălia de la Königgrätz a fost decisivă pentru victoria Prusiei, în urma căreia Austria şi aliaţii ei au fost excluşi din vechea confederaţie creându-se în acest fel Confederaţia Germană de Nord. Cu această ocazie Prusia anexează câteva teritorii iar Austria pierde dominaţia naţiunilor germane. Italia primeşte Veneţia.

[modifică] Noul imperiu

[modifică] Statele constituente ale imperiului

[modifică] Vezi şi

Unelte personale