Werner Heisenberg
| Werner Heisenberg | |
Werner Heisenberg |
|
| Născut | 5 decembrie 1901 Würzburg, Germania |
|---|---|
| Decedat | 1 februarie 1976 (74 ani) München, Germania |
| Rezidență | Germania |
| Naționalitate | german |
| Domeniu | fizician |
| Instituție | Universitatea din Göttingen (1924) Universitatea din Copenhaga (1926-27) Universitatea din Leipzig (1927-41) Universitatea din Berlin (1941) Universitatea St. Andrews (1955-56) Universitatea din München (1958) |
| Alma Mater | Universitatea din München |
| Conducător de doctorat | Arnold Sommerfeld |
| Doctoranzi | Felix Bloch Rudolph E. Peierls Edward Teller Șerban Țițeica Friedwardt Winterberg |
| Premii | |
| modifică |
|
Werner Karl Heisenberg (n. 5 decembrie 1901, Würzburg – d. 1 februarie 1976, München) a fost un celebru fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1932, și unul dintre fondatorii fizicii cuantice. Heisenberg s-a aflat mai apoi în fruntea programului pentru energie nucleară a Germaniei Naziste.
Cuprins |
Motivația Juriului Nobel [modificare]
"pentru crearea mecanicii cuantice, a cărei aplicație, inter alia, a dus la descoperirea formelor izotopice ale hidrogenului".
Mecanică cuantică [modificare]
În timpul studenției l-a întâlnit pe Niels Bohr, la Göttingen, în 1922. O colaborare rodnică a avut loc între ei.
A propus formularea matricială a mecanicii cuantice, prima formulare a mecanicii cuantice, în 1925. Principiul incertitudinii, descoperit în 1927, precizează că determinarea poziției și vitezei unei particule conține erori, produsul acestora fiind o constantă știută. Împreună cu Bohr, formulează Interpretarea Mecanicii Cuantice de la Copenhaga. A formulat modelul structurii protono-neutronice a nucleului atomic.
În 1932 a primit Premiul Nobel de Fizică "pentru crearea mecanicii cuantice, a cărei aplicație, inter alia, a dus la descoperirea formelor izotopice ale hidrogenului".
La începutul regimului nazist, Heisenberg a fost hărțuit ca fiind un "Evreu alb" pentru că învăța teoriile lui Albert Einstein, în contradicție cu mișcarea Deutsche Physik susținută de naziști. După o anchetă instigată de Heisenberg însuși, șeful SS, Heinrich Himmler, a interzis atacurile politice asupra fizicianului.
Lucrul în timpul războiului [modificare]
Fisiunea nucleară a fost descoperită în Germania în 1938. Heisenberg a rămas in Germania în timpul celui de-al doilea război mondial, lucrând pentru regimul nazist. A condus programul german pentru arme și energie nucleară, dar gradul cooperării sale la dezvoltarea armelor a fost subiectul anumitor controverse istorice.
În septembrie 1941, la o conferință în Copenhaga, Heiseberg dezvăluie existența programului lui Bohr. După întâlnire, prietenia lor se oprește brusc; Bohr s-a alăturat Proiectului Manhattan. Germania nu a reușit să producă bomba atomică.
S-a speculat că Heisenberg avea remușcări morale și a încercat să încetinească proiectul. Heisenberg însuși a încercat să arate acest fapt după război, și cartea lui Thomas Power, "Heisenberg's War" (Războiul lui Heisenber) și piesa lui Michael Frayn "Copenhagen" (Copenhaga) au adoptat această interpretare. O parte a acestei interpretări este bazată pe faptul că Heisenberg nu și-a susținut proiectul în fața lui Albert Speer de așa manieră încât să obțină mare atenție (ceea ce Samuel Goudsmit a interpretat ca fiind din cauză că Heisenberg nu era complet conștient de posibilitatea creării bombei atomice). În cel mai bun caz, ar fi încercat să stânjenească proiectul german, iar în cel mai rău nu era capabil de a crea bomba atomică.
În februarie 2002 o scrisoare de la Bohr pentru Heisenberg, scrisă în 1957, a apărut. În aceasta, Bohr relatează ca Heisenberg, în cadrul discuției din 1941, nu a expus probleme morale în legatură cu proiectul de a crea bomba, că Heisenberg a petrecut 2 ani lucrând aproapre exclusiv la aceasta, și că era convins că până la urmă bomba atomică avea să decidă soarta războiului. Contextul acestei scrisori a fost publicația jurnalistului Robert Jungk "Brighter than a thousand Suns" (Mai strălucitor decât o mie de sori), care-l arăta pe Heisenberg ca deturnătorul proiectului German. Jungk a tipărit un pasaj dintr-o scrisoare personală de la Heisenberg - scoasă din context - pentru a-și justifica spusele. Bohr a fost agitat de această revendicare pentru că nu se potrivea cu percepția sa proprie despre lucrările lui Heisenberg.
Anumiți istorici ai științei consideră acest fapt ca dovadă a faptului că interpretarea rezistenței lui Heisenberg a fost greșită, dar alții pretind că Bohr a înțeles greșit intențiile lui Heisenberg la întâlnirea din 1941. Ca dovadă, acest lucru a avut puține efecte asupra concluziilor istorice generale.
Citate [modificare]
Nimic nu este cert.
Bibliografie [modificare]
- Simmons, John: 100 cei mai mari savanți ai lumii (traducere din engleza) Editura Lider, 2008, ISBN: 6070
Legături externe [modificare]