Istoria Germaniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Istoria Germaniei
Stema Germaniei
Acest articol este parte a unei serii
Antichitatea
Triburile germanice
Perioada migrațiilor
Imperiu Francilor
Evul Mediu
Sfântul Imperiu Roman
Colonizarea răsăritului
Apariția națiunii germane
Confederația Rinului
Confederația Germană
Confederația Germană de Nord
Imperiul German
Imperiul German
Primul Război Mondial
Republica de la Weimar
Republica de la Weimar
Germania nazistă
Germania nazistă
Al Doilea Război Mondial
Germania postbelică
Germania între 1945-1990
Ocupația și împărțirea
Expulzarea germanilor
Republica Democrată Germană
Germania de Vest
Reunificarea Germaniei
Germania modernă
Germania

Portal Germania
 v  d  m 


Comunitatea și limba germană au apărut cu mii de ani în urmă, însă ca țară/teritoriu Germania a apărut abia în 1871, când, sub conducerea cancelarului Otto von Bismarck s-a format Imperiul German, înglobînd partea de nord a Germaniei actuale - Confederația Germană de Nord (dominată de Prusia), apoi Bavaria (în germană: Bayern) precum și diferite alte regiuni, excluzând însă părțile vorbitoare de germană din Austria. Acesta a fost deja cel de al doilea Reich german, tradus de obicei ca "imperiu". Primul Reich - cunoscut pentru mult timp drept Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană -- provenea din divizarea Imperiului Carolingian în 843, existând sub diverse forme până în anul 1806. Cel de-al Treilea Reich (și ultimul) a fost cel al naziștilor; el a durat doar 12 ani, din 1933 până în 1945.

Germania, care devenise una dintre importantele puteri din Europa, s-a implicat în Primul Război Mondial prin aliatul ei Austro-Ungaria (1914). Germania a invadat de câteva ori Franța. Războiul s-a încheiat în 1918, și, ca una din urmări, împăratul german a fost forțat să abdice. În Tratatul de la Versailles de după război, Germania a fost considerată responsabilă pentru război.

Unii politicieni consideră că condițiile grele impuse Germaniei prin Tratatul de la Versailles din 1919 și problemele economice ale crizei economice mondiale începând cu 1929 i-au permis partidului nazist al lui Hitler NSDAP să fie ales de către cetățenii germani și în cele din urmă să formeze un nou guvern în 1933, cu Hitler în funcția de cancelar. Anul următor Hitler a preluat tot controlul, devenind șeful statului și scăpând de opoziție prin aplicarea forței. În 1935 anti-semitismul a devenit o politică oficială de stat germană, justificată formal prin Legile de la Nürnberg - Nürnberger Gesetze. A făcut o alianță cu Italia și Japonia numită Axa Berlin-Roma-Tokyo. Politica lui Hitler de a anexa țările vecine a culminat cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa la 1 septembrie 1939.

În prima parte a războiului Germania a avut succese militare, câștigând controlul asupra principalelor teritorii din Europa, unei mari părți a URSS și nordului Africii. În 1941 naziștii au pus în aplicație Holocaustul ca politică de stat de ucidere în masă, bazată pe argumente și pretexte rasiste, a milioane de evrei și alte naționalități. Între 1942-1943 balanța în război s-a schimbat, succesele trecând de partea Aliaților împotriva Germaniei, printre care URSS, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. În aprilie 1945 Hitler și-a recunoscut eșecul său total și s-a sinucis. La 8 mai 1945 Germania a capitulat fără condiții.

În urma cererilor făcute de către Stalin la conferințele de la Yalta și Potsdam, părțile din Germania situate la est de râurile Odra ( Oder ) și Nisa ( Neiße ), conținând Pomerania, Silezia, orașul hanseatic Danzig (astăzi: Gdansk în Polonia) și Prusia de Est, au fost detașate de Germania și anexate la Polonia și la URSS. Locuitorii germani ai acesor zone, care înainte de război numărau circa 10 milioane, au fost expropriați. În jur de 2 milioane dintre aceștia chiar și-au pierdut viața în război și prin expulzare.

În urma războiului, Germania inclusiv Berlinul au fost împărțite în patru sectoare, controlate de către Franța, URSS, Regatul Unit și Statele Unite. Această împărțire a culminat prin constituirea pe teritoriul Germaniei a două state germane: partea de apus s-a numit Republica Federală Germania (RFG, Germania de Vest sau Bundesrepublik Deutschland), iar partea de răsărit, orientată spre URSS, s-a numit Republica Democrată Germană (RDG, DDR, Germania de Est sau de Răsărit).

Germania de vest și-a recuperat rapid nivelul de dinaintea războiului, devenind o putere economică importantă a Europei. În 1990, după căderea comunismului în Europa, cele două state germane s-au reunificat, prin aceea că landurile fostei RDG au aderat oficial la RFG, adoptând bine-înțeles și constituția RFG.

Tratatul care a definit această reunificare se numește "Doi Plus Patru" (a fost încheiat de către cele două state germane și cele patru puteri care dețineau suveranitatea asupra întregii Germanii: SUA, Marea Britanie, Franța și URSS).

Statul unit este acum una dintre cele mai importante țări din Uniunea Europeană și din lume.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Germania: o istorie de la antici la moderni, Gheorghe Bichicean, Editura Institutul European, 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]