Singapore
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Republik Singapura 新加坡共和国 சிங்கப்பூர் குடியரசு Republic of Singapore |
|
| Deviză: Majulah Singapura (Înainte, Singapore) | |
| Imn naţional: Majulah Singapura | |
| Capitală | Singapore1 |
| Oraş principal | Singapore1 |
| Limba oficială | Malaeză, chineză, tamila, engleza |
| Sistem politic | Republică parlamentară |
| - Preşedinte | Sellapan Ramanathan |
| - Prim-Ministru | Lee Hsien Loong |
| Independenţă | 9 august 1965 |
| Suprafaţă | |
| - Total | 704 km² km² (Locul 190) |
| - Apa (%) | 1.44% |
| Populaţie | |
| - {{{an}}} | 4.326.000 loc. (Locul 120) |
| - Densitate | 6.389/km² loc./km² ({{{Densitate-loc}}}) |
| PIB | {{{PIB_PPC_an}}} |
| - Total | $$123,4 miliarde (Locul 57º) |
| - Per capita | $$29.900 |
| Monedă | Dolar singaporez (SGD) |
| Fus orar | UTC + 8 |
| Zi naţională | {{{Zi-naţională}}} |
| Domeniu Internet | .sg |
| Prefix telefonic | +65 |
| 1Singaporul este stat-oraş. | |
Republica Singapore este un stat-oraş insular şi cea mai mică ţară din Asia de Sud-est. Este situat la sudul Peninsulei Malay şi a statului malaysian Johor, 137 km nord de la ecuator.
Cuprins |
[modifică] Istorie
[modifică] Fondarea statului
Numele Singapore a derivat din cuvintele limbii Malay, singa (leu) şi pura (oraş), care la rândul lor provin din limba sanscrită सिंह siṃha şi पुर pura.[1] Folclorul atribuie aceste nume unui prinţ din Sumatra al secoulului al 14-lea , numit Sang Nila Utama, care, s-a adăpostit pe insulă după o furtună, şi care a redenunumit-o Oraşul Leilor după ce a zărit aici un leu feroce.[2]
Primele dovezi ale locuirii Singapore-ului sunt din secolul 3 DC. Insula era un adăpost a imperiului Srivijaya din Sumatra şi purta numele Temasek (Oraşul Mării). Temasek (Tumasek) a devenit rapid un important centru comercial, dar a decăzut spre sfârşitul secolului 14. Mai sunt puţine rămăşite ale vechiului Temasek în Singapore, dar arheologii din Singapore au adus la suprafaţă dovezile civilizaţiei şi locuirii. Între secolul 16 şi începutul secolului 19, Singapore a făcut parte din Sultanatul Johor. În timpul războaielor Malay-portugheze din 1613, a fost spulberat de către trupele portughieze.[3] Portughezii au deţinut controlul în secolul 16, olandezii în secolul 17, dar în majoritatea timpului insula a fost ocupată în principal de pescari şi ocazional de piraţi.
[modifică] Perioada colonială
În 1819, Sir Thomas Stamford Raffles a debarcat în insula principală. Sesizându-i potenţialul, Raffles a semnat un tratat cu Sultan Hussein Shah din partea British East India Company ca să dezvolte Singapore ca port comercial, marcând astfel începutul erei moderne. Ajutorul lui Raffles, William Farquhar, a preconizat perioada de dezvoltare economică şi migraţia etnică. Biroul companiei The British India office guverna insula în 1858, dar Singapore a fost făcută teritoriu colonial englez, răspunzător direct al Coroanei, în 1867. În 1869, insula avea o populaţie aproximativă de 100 000 de locuitori.[4]
[modifică] Al doilea război mondial
În timpul celui de-al doilea război mondial, armata imperială japoneză a invadat Malaya, care a culminat cu bătălia de la Singapore. Armata britanică nepregătită a fost înfrântă în şase zile, şi a predat insula, presupusul bastion de neînvins al Imperiului, generalului Tomoyuki Yamashita la 15 februarie 1942. Japonezii au redenumit Singapore Shōnan (昭南), din cuvântul japonez Shō şi nan (Sud), şi au ocupat-o până la returnarea acesteia Marii Britanii de la 12 septembrie 1945, la o lună de la capitularea Japoniei. Pe insulă japonezii au preluat celebra închisoare Changi, devenită azi un memorial în memoria miilor de soldaţi britanici ucişi de trupele de ocupaţie japoneze. În muzeul închisorii Changi se păstrează câteva fresce pictate chiar de deţinuţi. Rudele celor ucişi aici vin în pelerinaj aproape zi de zi. [5]
[modifică] Epoca modernă sau postcolonială
Singapore a devenit un stat auto-guvernat în 1959 cu Yusof bin Ishak drept primul Yang di-Pertuan Negara şi Lee Kuan Yew ca întâiul prim-ministru. După referendumul din 1962 pentru alipirea, Singapore s-a alăturat Malayai împreună cu Sabah şi Sarawak pentru a forma Statul federal al Malaysiei la 16 septembrie 1963, dar a fost dar afară din federaţie doi ani mai târziu după relaţiile conflictuale ideologice dintre guvernul statal şi guvernul federal de la Kuala Lumpur. Şi-a câştigat suveranitatea în mod oficial la 9 august 1965. [6] Yusof bin Ishak a fost înscăunat ca întâiul preşedinte al Singapore-ului şi Lee Kuan Yew a rămas prim-ministru.
Mica naţiune a trebuie să fie auto-suficientă, şi să dea piept cu probleme ca lipsa majoră de locuri de muncă, lipsa locuinţelor, lipsa teritoriului şi a resurselor naturale. În timpul mandatului lui Lee Kuan Yew ca prim-ministru între 1959 şi 1990, s-au creat numeroase locuri de muncă, s-a ridicat foarte mult nivelul de trai şi s-a pus în practică un program la scară mare de construcţie de locuinţe. Infrastructura economică a ţării a fost dezvoltată, a fost oprită tensiunea interasială şi s-a creat un sistem de apărare naţională, având la bază stagiul militar obligatoriu pentru fiecare locuitor de sex masculin.
În 1990, Goh Chok Tong i-a succedat lui Lee ca prim-ministru. În timpul mandatului său, ţara s-a confruntat cu impactul crizei economice a pieţelor Est-Asiatice din 1997 şi molima SARS din 2003, precum şi cu atacurile teroriste cauzate de Jemaah Islamiyah (JI) de dupa 11 septembrie. Lee Hsien Loong, cel mai în vârstă fiu al lui Lee Kuan Yew, a devenit cel de-al treilea prim-ministru în 2004.[7]
[modifică] Politică
Singapore este o republică cu un parlament unicameral şi guvern parlamentar reprezentant al mai multor grupuri. Majoritatea puterii politice se află în mâinile guvernului, condus de către prim-ministru. Biroul preşedintelui din Singapore, care are în mod tradiţional un rol ceremonial, i-au fost acordate anumite puteri de veto în anumite decizii cheie precum folosirea rezervei naţionale şi numirea reprezentanţilor judiciari.[8] Ramura legislativă a guvernului este Parlamentul.
Alegerile parlamentare în Singapore nu sunt de tip uninominal, ci de reprezentare pentru un anumit grup parlamentar, lege schimbată în anul 1991.[9]
Politica din Singapore a fost dominată de către Partidul Acţiunii Populare (People's Action Party) (PAP) de la guvernul auto-numit în anul 1959.[10] Analiştii politici străini, precum şi câteva formaţiuni politice de opoziţie, precum Partidul Muncitorilor din Singapore (Workers' Party of Singapore), Partidul Democrat din Singapore (Singapore Democratic Party) şi Alianţa Democrată din Singapore Singapore Democratic Alliance au declarat că Singapore este în principiu o ţară cu un singur partid. Mai mulţi analişti consideră Singapore ca fiind mai mult o democraţie ne-liberală sau o democraţie procedurală decât o democraţie adevărată. Economist Intelligence Unit clasifică Singapore drept o ţară cu un sistem "hibrid" cu elemente democratice şi totalitare. Freedom House clasific ă ţara ca fiind "parţial liberă". Deşi alegerile generale sunt lipsite de iregularităţi şi falsificări de voturi, PAP a fost acuzat că manipulează sistemul politic prin folosirea cenzurii, gerrymandering şi porecese civile ostile împotriva politicienilor din opoziţie. Oponenţii politici, precum Francis Seow, J.B. Jeyaretnam şi Chee Soon Juan percep curţile de judecată ca fiind favorabile guvernului PAP datorită lipsei separării puterilor în stat.[11]
Singapore are ceea ce guvernul său consideră o economie de piaţă de foarte mare succes şi transparenţă. Departamentul dezvoltărilor spaţiilor de locuit supraveghează în mare programul de construire de locuinţe, iar educaţia în Singapore este riguroasă şi obligatorie în sistem public. Companiile asociate guvernului sunt dominante în diferite sectoare economice ale economiei locale, precum industria media, utilităţi şi transport public. Singapore a fost în mod repetat clasată ca fiind cea mai puţin coruptă ţară din Asia şi printre cele mai puţin 10 ţări corupte din întreaga lume de către Transparency International.[12]
Deşi legile din Singapore sunt moştenite de la Imperiul Britanic şi India britanică, cu multe elemente din Dreptul Civil englezesc, PAP a respins în mod consistent valorile democraţiei liberale ca fiind de tip vestic. Restricţiile legii se fac simţite asupra libertăţii de cuvânt şi sunt justificate din motiv că discursurile libere ar putea afecta sentimentul de armonie în interiorul societăţii multi-rasiale şi multi-culturale din Singapore.
Anumite delicte pot duce la amenzi usturătoare, altele la perioade de detenţie, dar sunt şi legi care fac posibile execuţiile capitale pentru criminalii de grad unu, şi traficul de droguri. Amnesty International a numit Singapore ca "probabil ţara cu cele mai multe execuţii capitale pe cap de locuitor din lume".[13] Homosexualitatea masculină este ilegală. Pe insulă este interzisă guma de mestecat şi traficul cu acest produs.
De curând, guvernul PAP a mai relaxat o parte din politicile conservatoare sociale şi a creat un organism de cercetare a opiniilor populaţiei.[14] pentru a afla părerea societăţi despre anumite decizii politice şi servicii publice.
[modifică] Demografie
Sinagapore e a doua ţară ca densitate a populaţie din lume, cu excepţia zonelor Hong Kong sau Macao care fac parte din China. În perioada de început a statutului singaporez sporul natural al populaţiei a condus la dezvoltarea economică. Media era de patru cinci copii la o familie. După 1990 rata natalităţii a scăzut brusc în prezent e o situaţie grea, cu un copil în medie la fiecare familie. Statul a luat imediat măsuri pentru inversarea acestui raport. Populaţia în declin va fi suplinită prin încurajarea imigraţiei, în special a celei calificate.
[modifică] Geografie
[modifică] Economie
Singapore este unul dintre cele mai dezvoltate state din Asia de Sud-Est. Oraşul este un important centru economic şi industrial din zonă.
[modifică] Cultură
Engleza folosită este tip britanic, cu câteva influenţe ale englezei americane. Dialectul local al englezei numit Singlish, care are numeroase caracteristici creole, şi care a incorporat numeroase cuvinte şi reguli gramaticale din diferite dialecte chinezeşti, Malay şi limbi din India. Singlish este vorbit pe stradă, dar reprezentanţii guvernamentali se feresc în a o folosi în contextele oficiale. El este folosit de şoferii de taxi şi de vânzători şi este parodiat în numeroase sitcomuri televizate, celebre în Asia. Engleza a devenit răspândită în Singapore după ce a fost implementată în sistemul educaţional din Singapore. A fost singura soluţie pentru a unifica lingvistic cele patru grupuri etnice principale şi a crea o identitate singaporeză. Engleza este cea mai folosită limbă în literatura singaporeză. Limbi oficiale mai sunt limba chineză mandarin, limba indiană şi limba malaeziană.
Singapore are mai multe cartiere etnice, precum Mica Indie - Little India şi Chinatown. Acestea au fost formate în conformitate cu Planul Raffles pentru izolarea imigranţilor, dar acum au mai proprietari din ce în ce mai diversificaţi. Multe dintre lăcaşurile de cult au fost construite în timpul perioadei coloniale. Templul Sri Mariamman, moscheea Masjid Jamae şi biserica Church of Gregory the Illuminator sunt unele dintre aceste locaşuri construite în timpul perioadei coloniale. În prezent se depune efort pentru conservarea acestor monumente religioase sub denumirea Monumentele Naţionale ale Singapore-ului.
Începând cu anii 1990, guvernul a încercat să promoveze Singapore ca centru al artelor şi culturii şi să transforme ţara într-o 'poartă cosmopolită între Est şi Vest'.[15] Referinţa acestor eforturi a fost construcţia Esplanade - Theatres on the Bay, un centru pentru desfăşurările culturale şi artistice care a fost inaugurat la 12 octombrie 2002.[16]
[modifică] Învăţământ
Educaţia primară este obligatorie în Singapore din anul 2000. Rata de alfabetizare este una dintre cele mai mari din Asia, având un nivel de 95%.[17]
Standardul pentru programa şcolară este stabilit de către Ministerul Educaţiei din Singapore împreună cu reprezentanţii şcolilor private şi publice. Nu există o împărţire clară în două sectoare public-privat; există în realitate mai multe grade de autonomie în ceea ce priveşte programa şcolară şi procesul de admitere a elevilor, subvenţiile de la stat şi sumele plătite de către părinţi fac ca şcolile să fie clasificate în: "administrate de guvern", "ajutate de guvern", "autonome", "independente" şi "finanţate privat".[18] În plus, mai există şi şcoli internaţionale, adresate elevilor proveniţi din alte ţări, care, în anumite cazuri admit şi elevi localnici.
Există numeroase plângeri împotriva elitismului academic excesiv impus de la vârste foarte fragede; un film local foarte cunoscut, I Not Stupid, evidenţiază competitivitatea sistemului şi stigmatul social cu care elevii trebuie să chinuie.
După educaţia primară, elevii sunt supuşi unui test numit Primary School Leaving Examination (PSLE). După educaţia gimnazială, elevii trebuie să dea un nou set de examene, menite să determine ce fel de educaţie liceală trebuie să urmeze fiecare, precum junior college, un precursor al intrării la una dintre universităţile publice precum National University of Singapore, Nanyang Technological University şi Singapore Management University. Alte instituţii post-gimnaziale includ politechnicele, unde elevii primesc o diplomă la absolvire. Cele cinci politehnice existente sunt Temasek Polytechnic, Singapore Polytechnic, Ngee Ann Polytechnic, Nanyang Polytechnic şi Republic Polytechnic. Pe insulă funcţionează două şcoli primare şi un liceu japonez, deservite de guvernul japonez, pentru importanta comunitate de oameni de afaceri şi specialişti niponi, care lucrează la companii nipone relocate în Singapore.
Alte instituţii sunt colegiile profesorale, diferite institute administrative precum şi educaţie vocaţională precum Institute of Technical Education (ITE).
Elevii din Singapore au luat primul loc în anii 1995, 1999 şi 2003 la TIMSS. Manualele naţionale au fost adaptate într-o serie cu succes în vânzări în America de Nord, ca rival al programei Saxone de învăţare a matematicii şi a controversatei programe de matematică bazate pe standarde.
Cea mai importantă universitate de pe insulă este National University of Singapore. Insula e un rezervor al creaţiei tehnico ştiinţifice şi atrage mii de specialişti din întreaga lume din toate domeniile înaltelor tehnologii ca să lucreze în numeroasele parcuri ale ştiinţei care se găsesc actualmente pe insulă. Dezvoltarea economică a insulei fără altă resursă decât cea umană s-a datorat unei investiţii masive în învăţământ.
[modifică] Transport
Singapore este un centru semnificativ de transport în Asia, fiind situat strategic pe rute principale maritime şi aviatice. Istoria sa este legată puternic de creşterea industriei sale de transport, mai ales de portul său maritim. Transportul produce peste 10% din PIB-ul ţării, deşi economia de diversifică din ce în ce mai mult. Portul Singaporez este printre cele mai mari porturi din lume (situat pe locul întâi mondial după tonaj brut). De asemenea, Singapore este un centrul mare de aviaţie, fiind mai ales o escală importantă pe "Ruta Cangurului" între Australia şi Europa. Aeroportul Changi este servit de 81 de companii de aviaţie care leagă oraşul cu 179 de oraşe în 57 de ţări. Este printre cinci cele mai mari aeropoarte din Asia bazat pe numărul de pasageri care trec prin el. În 2006, Changi-ul a fost numit cel mai bun aeroport din lume de Skytrax. Al treilea terminal de pasageri al aeroportul este acum în construcţie, şi va oferi aeroportului o capacitate de 66,7 milioane de pasageri până în 2008. Compania naţională de aviaţie, Singapore Airlines, va fi prima care să folosească avionul nou Airbus A380 în uz comercial.
Singapore are un sistem bine dezvoltat de transport intern. Oraşul are o reţea de autostrăzi care face legătură între diverse localităţi, suburbii şi centre regionale. De asemenea, există o reţea de transport în comun, compusă de un sistem de autobuze şi un sistem de metrou numit Mass Rapid Transit. Din 1999, există şi trei linii de metrou uşor, Light Rapid Transit (LRT), care este folosit pentru legături cu metroul şi pentru servicii locale la diverse cartiere de blocuri. Sistemul de transport în comun foloseşte un bilet unic sub forma unei cartele fără contact, numită EZ-Link. Autobuzele sunt folosite de 2,8 de milioane de persoane pe zi, iar metroul şi LRT-ul de 1,8 milioane de persoane. Folosirea autoturismelor personale este descurajată în centrul oraşului prin taxe rutiere.
[modifică] Referinţe
- ^ Singapore. bartleby.com. Accesat la data de 2006-04-14.
- ^ Early History. Ministry of Information, Communications and the Arts, Singapore. Accesat la data de 2006-04-14.
- ^ Singapore - Precolonial Era. U.S. Library of Congress. Accesat la data de 2006-06-18.
- ^ Founding of Modern Singapore. Ministry of Information, Communications and the Arts, Singapore. Accesat la data de 2006-04-14.
- ^ Ron Taylor. Fall of Malaya and Singapore. Accesat la data de 2006-04-14.
- ^ Road to Independence. U.S. Library of Congress. Accesat la data de 2006-04-14.
- ^ Country profile: Singapore. BBC News. Accesat la data de 2006-04-14.
- ^ The Presidency in Singapore. Istana website. Accesat la data de 2005-01-30.
- ^ Parliamentary Elections Act. Singapore Statutes Online. Accesat la data de 2006-05-08.
- ^ Worthington, Ross (2002). Governance in Singapore. Routledge/Curzon. ISBN 0-7007-1474-X.
- ^ Worldwide Press Freedom Index. Accesat la data de 2006-04-13.
- ^ Transparency International - Corruption Perceptions Index 2006. Accesat la data de 2007-02-03.
- ^ Amnesty International. The death penalty: A hidden toll of executions. Accesat la data de 7 June, 2005.
- ^ Feedback Unit, Singapore
- ^ Renaissance City Report: Culture and the Arts in Renaissance Singapore (Ministry of Information, Communications and the Arts). Accesat la data de 2006-05-01.
- ^ Virtual Tourist: Reviews of Esplanade (Theatres by the Bay). Accesat la data de 2006-03-28.
- ^ Singapore in Brief 2006, Singapore Department of Statistics (PDF). Accesat la data de 2006-05-01.
- ^ Education System:Secondary. Accesat la data de 2006-05-01.


