Papa Benedict al XVI-lea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Nume | Joseph Alois Ratzinger |
| Început de pontificat | 19 aprilie 2005 |
| Final de pontificat | |
| Predecesor | Ioan Paul al II-lea |
| Succesor | |
| Născut | 16 aprilie 1927 |
| Decedat |
| Sfântul Scaun |
Acest articol este parte a seriei: |
|
|
|
|
Benedict al XVI-lea, în latină Benedictus PP. XVI, (n. Joseph Alois Ratzinger, 16 aprilie 1927, Marktl am Inn, Bavaria) este actualul papă al Bisericii Catolice, ales la 19 aprilie în urma Conclavului din 2005, ca urmaş al papei Ioan Paul al II-lea. În acelaşi timp are funcţia de episcop al Romei şi şef al statului Vatican. Este al 265-lea papă în istoria Bisericii Romano-Catolice şi primul papă german după 482 de ani (ultimul a fost Papa Adrian al VI-lea, 1522-1523). Înaintea alegerii sale ca papă, cardinalul Ratzinger a fost decan al colegiului cardinalilor, prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei şi preşedinte al Comisiei pontificale teologice internaţionale.
La vârsta de 78 de ani, este cel mai în vârstă papă ales de la papa Clement al XII-lea în 1730 şi primul pontif german de la olandezul-german Adrian al VI-lea (1522-1523).
Papa Benedict al XVI-lea este al optulea papă german; primul a fost papa Grigore al V-lea (996-999). Ultimul papă cu numele de Benedict, Benedict al XV-lea a servit ca pontif din 1914 până în 1922, pontificatul său fiind legat de Primul Război Mondial.
Alegerea numelui de Benedict are importanţă simbolică. Ziua de naştere a noului papă, 16 aprilie, este sărbătoarea Sfântului Benedict Iosif Labre (26 martie 1748 - 16 aprilie 1783) cunoscut ca Sfântul Pelerin.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Între anii 1946 şi 1951, Joseph Ratzinger studiază Teologia şi Filosofia la Universitatea din München. În 1951 este hirotonit preot, împreună cu fratele său mai mare Georg Ratzinger. În anul 1953 devine Doctor în Teologie iar în 1957 Docent pentru Teologie fundamentală al Universităţii din München. La vârsta de 31 de ani (1958) primeşte funcţia de Profesor pentru Dogmatică şi Teologie fundamentală la Institutul superior de Filosofie şi Teologie din Freising şi predă în acelaşi timp la universităţile din Bonn, Münster, Tübingen şi Regensburg, până în anul 1977.
La al doilea Conciliu al Vaticanului (1962-1965), Joseph Ratzinger ia parte în calitate de consilier al Arhiepiscopului din Köln, cardinalul Joseph Frings. În martie 1977, Papa Paul al VI-lea îl numeşte Arhiepiscop de München şi Freising, două luni mai târziu este ridicat la rangul de cardinal. La 25 noiembrie 1981, Papa Ioan Paul al II-lea îl numeşte prefect al "Congregaţiei pentru Credinţă", în anul 2002 devine Decan al "Colegiului Cardinalilor" şi Episcop de Ostia. Din 1986 până în 1992, cardinalul Ratzinger funcţionează ca preşedinte al Comisiei pentru prepararea Catehismului Bisericii Catolice.
Cardinalul Ratzinger a condus oficierea slujbei religioase cu ocazia funerarilor Papei Ioan Paul al II-lea la 8 aprilie 2005. În după amiaza zilei de 19 aprilie 2005 a fost ales papă, luând numele de Benedict al XVI-lea, ca omagiu pentru Sfântul Benedict din Nursia, întemeietorul ordinului benedictinilor, şi pentru Papa Benedict al XV-lea (1914-1922), denumit şi "Papă al păcii".
Papa Benedict al XVI-lea vorbeşte fluent germana, italiana, franceza, engleza, spaniola şi latina. Este autor al unui mare număr de cărţi şi monografii pe teme religioase, de morală şi filosofie. În timpul întregii sale activităţi de până acum a rămas fidel principiilor sale morale şi religioase, apărând cu consecvenţă dogmele Bisericii Catolice, ceea a determinat pe unii comentatori să-l situeze în aripa conservatoare a bisericii.
[modifică] Papalitate
[modifică] Anunţul alegerii noului papă şi al numelui acestuia
În după amiaza zilei de 19 aprilie 2005, la ora locală 18:14, cardinalul protodiacon Jorge Arturo Medina Estévez a ieşit în Balconul Bazilicii Sfântul Petru anunţând: " Annuntio vobis gaudium magnum; habemus Papam: Eminentissimum ac Reverendissimum Dominum, Dominum Josephum Sanctae Romanae Ecclesiae Cardinalem Ratzinger qui sibi nomen imposuit Benedictum XVI" (Vă anunţ vouă o bucurie mare: avem papă: Eminentissimul şi Reverendissimul Domnului Joseph, al Sfintei Biserici Romane Cardinal Ratzinger, care şi-a ales pentru sine numele Benedict al XVI-lea).
[modifică] Primul mesaj Urbi et Orbi
La ora locală 18.48, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, precedat de Sfânta Cruce, a ieşit pe balconul exterior de binecuvântări al Bazilicii Sfântul Petru pentru a saluta poporul şi a împărţi binecuvântarea apostolică "Urbi et Orbi".
Prima binecuvântare a noului Suveran Pontif a fost însoţită de cuvintele: "Iubiţi fraţi şi surori, după marele papă Ioan Paul al II-lea, domnii cardinali m-au ales pe mine, un simplu şi umil lucrător al viei Domnului.
Mă consolează faptul că Dumnezeu ştie să lucreze şi să acţioneze cu instrumente insuficiente şi peste toate, mă încred rugăciunilor voastre.
În bucuria lui Isus cel înviat, încrezători în ajutorul său permanent, să mergem înainte. Domnul ne va ajuta şi Maria, Maica sa Sfântă, va sta de partea noastre. Mulţumesc."
[modifică] Inaugurarea pontificatului
După conclav, Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea a decis să cineze în seara de 19 aprilie 2005 cu toţi cardinalii în Domus Sanctae Marthae, unde s-a şi odihnit în acea noapte.
A doua zi, dimineaţă, la ora locală 9, papa a prezidat Celebrarea Euharistică cu cardinalii în Capela Sixtină şi a ţinut omilia în limba latină.
Solemnitatea inaugurării pontificatului a avut loc în Bazilica Sfântul Petru din Roma duminică 24 aprilie începând cu ora locală 10:00.
[modifică] Predica inaugurală
La inaugurarea pontificatului său, Papa Benedict al XVI-lea a spus răspicat: "nu am nevoie să prezint un program de guvernare". Şi a continuat: "Adevăratul meu program de guvernare nu este acela de a face voia mea, de a urma ideile mele, ci acela de a mă dispune, împreună cu întreaga Biserică, la ascultarea cuvântului şi a voinţei Domnului şi de a mă lăsa îndrumat de El, aşa încât să fie El însuşi cel care conduce Biserica în acest ceas al istoriei noastre." În timpul predicii ţinute astăzi în faţa celor aproximativ 500.000 de credincioşi, Papa a fost întrerupt în repetate rânduri de aplauzele credincioşilor.
Papa a ales ca în această zi să nu îşi prezinte programul pontificatului pentru că "am avut ocazia să [îl] expun deja în mesajul de miercuri 20 aprilie; nu vor lipsi alte ocazii pentru a o face". În schimb a ales să comenteze "cele două semne prin care este reprezentată în mod liturgic asumarea Ministerului Petrin", adică Paliumul şi Inelul Pescarului. Vorbind despre Palium, Papa a subliniat că este "o imagine a jugului lui Cristos, pe care Episcopul acestui oraş, Slujitorul Slujitorilor lui Dumnezeu, îl ia pe umerii săi". Paliumul este făcut din lână de oaie, lână care "vrea să reprezinte oaia pierdută sau chiar pe cea bolnavă şi pe cea slabă, pe care păstorul o pune pe umerii săi şi o conduce la apa vieţii". Subliniind că păstorul cel bun merge până şi în pustiu pentru a-şi salva oiţele - care suntem noi -, Papa a spus: "Sfânta nelinişte a lui Cristos trebuie să-l însufleţească pe păstor: pentru el nu este indiferent că atâtea persoane trăiesc în pustiu. Şi există multe forme de pustiu. Este pustiul sărăciei, pustiul foametei şi al setei, pustiul părăsirii, al singurătăţii, al iubirii distruse. Există pustiul întunecimii lui Dumnezeu, al goliciunii sufletelor care nu mai au conştiinţa demnităţii şi al drumului omului. Pustiurile exterioare se înmulţesc în lume."
Legat de Inelul lui Petru, Papa a amintit episodul evanghelic al pescuirii miraculoase, subliniind misiunea sa de pescar de oameni. "Sfinţii Părinţi", a amintit Suveranul Pontif, "au dedicat un comentariu cu totul deosebit acestei misiuni speciale. Ei spun aşa: pentru peşte, creat pentru apă, e mortal să fie scos afară din mare. Este lipsit de elementul său vital pentru a servi ca hrană omului. Dar în misiunea pescarului de oameni se întâmplă contrariul. Noi oamenii trăim alienaţi, în apele sărate ale suferinţei şi ale morţii; într-o mare de obscuritate lipsită de lumină. Plasa evangheliei ne trage afară din apele morţii şi ne conduce la splendoarea luminii lui Dumnezeu, la adevărata viaţă." Şi a continuat: "Pescarul de oameni, urmându-l pe Cristos, este necesar să-i conducă pe oameni în afara mării sărate cu toate alienările sale, spre tărâmul vieţii, spre lumina lui Dumnezeu."
Papa Benedict a subliniat şi ideea unităţii care reiese din cele două simboluri abordate în predică. "Să facem tot posibilul pentru a străbate drumul spre unitatea pe care tu ai făgăduit-o. Să ne amintim de ea în rugăciunea adresată Domnului, ca nişte cerşetori: da, Doamne, aminteşte-ţi de făgăduinţa ta. Fă să fim un păstor şi o turmă! Nu permite ca mreaja ta să se rupă şi ajută-ne să fim slujitori ai unităţii!" La final, gândul noului Papă s-a întors la predecesorul său, care în 1978 spunea: "Nu vă temeţi, deschideţi, ba chiar deschideţi-i larg porţile lui Cristos!" Repetând apelul, Papa a încheiat cu următoarele cuvinte: "Aş vrea, cu mare forţă şi mare convingere, plecând de la experienţa unei îndelungate vieţi personale, să vă spun vouă, iubiţi tineri: nu vă temeţi de Cristos! El nu ia nimic, ci dăruieşte totul. Cine i se dăruieşte lui, primeşte însutit. Da, deschideţi, deschideţi-i larg porţile lui Cristos - şi veţi afla adevărata viaţă. Amin."
[modifică] "Inabilităţi" de comunicare
- În luna septembrie 2006, Papa Benedict al XVI-lea a stârnit protestele liderilor religioşi din multe ţări musulmane, în urma unei prelegeri pe care suveranul pontif a susţinut-o la Universitatea din Regensburg, intitulată "Credinţă, raţiune şi universitate - amintiri şi reflecţii", care s-a dorit o pledoarie împotriva războaielor purtate în numele lui Dumnezeu.
Referindu-se la "jihad" - războiul sfânt în credinţa islamică, el a citat dintr-un dialog purtat de împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleolologos cu un persan cultivat, in timpul asediului oraşului Constantinopole. Pasajul care a stârnit furia lumii musulmane suna astfel: "Împăratul a ajuns la tema jihadului...El ştia sigur că în Sura nr. 2, 256 din Coran scrie: Credinţa nu poate fi impusă cu forţa - acesta este unul dintre primele versete coranice din timpul în care, aşa cum povestesc înţelepţii, Mohammed însuşi era încă neputincios şi se afla sub ameninţare. Dar împăratul cunoştea, desigur, şi versetele apărute mai târziu în Coran despre războiul sfânt (...) El i se adresează interlocutorului său într-o formă surprinzător de directă, atingând tema centrală a relaţiei dintre religie si violenţă. El spune: Arată-mi ce a adus nou Mahommed şi vei găsi doar lucruri rele sau inumane, cum este îndemnul său de a răspândi credinţa predicată de el cu sabia. Împăratul argumentează apoi de ce răspândirea credinţei prin forţă este împotriva firii. Ea este împotriva esenţei lui Dumnezeu şi a esenţei sufletului (...) Credinţa este rodul sufletului, nu al corpului. Cine vrea să-şi aducă aproapele către credinţă are nevoie de darul de a vorbi şi a gândi în mod convingător, nu de forţă şi ameninţare." Papa Benedict al XVI-lea si-a pus in cap lumea musulmana
- “Biserica Catolică este “unica şi adevărata Biserică a lui Christos”, a declarat Papa Benedict al XVI-lea. Prin aceasta el a jignit lumea ortodoxă. El a numit Bisericile care nu-l recunosc pe “Papă” drept Biserici Particulare. Presa despre declaraţiile Papei Benedict al XVI-lea
Argumetul era acela că "Christos” a întemeiat, aici, pe pământ, o singură Biserică. Celelate comunităţi nu pot fi numite "Biserici" propriu-zise, deaorece nu se trag din succesiunea apostolică, adică episcopii lor nu pot fi urmăriţi în ascendenţă până la apostolii ce-l însoţeau pe Christos . Pope: Other denominations not true churches
[modifică] Legături externe
- la it en es fr de pt hu nl Scrieri
- 709 The European Library recursos on or of joseph alois ratzinger
- "Ce mai poate salva omul?" de Nicolae Dragusin (comentariu enciclica Spe Salvi)
| Predecesor: Papa Ioan Paul al II-lea |
BENEDICTVS PP. XVI 2005 - prezent |
Succesor: acest papă este în funcţie în prezent |
| Predecesor: Julius Döpfner |
Arhiepiscop de München şi Freising 1977 - 1982 |
Succesor: Friedrich Wetter |
| Predecesor: Bernardin Cardinal Gantin |
Decanul Colegiului Cardinalilor 2005 - 2005 |
Succesor: Angelo Cardinal Sodano |
| Predecesor: Franjo Cardinal Šeper |
Prefect al Congregaţiei pentru doctrina credinţei 1981 - 2005 |
Succesor: William Joseph Levada |
Petru • Lin • Anaclet • Clement I • Evarist • Alexandru I • Sixt I • Telesfor • Hygin • Pius I • Anicet • Soter • Eleuteriu • Victor I • Zefirin • Calixt I • Urban I • Ponţian • Anteriu • Fabian • Corneliu • Lucius I • Ştefan I • Sixt al II-lea • Dionisiu • Felix I • Eutichie • Caius • Marcelin • Marcel I • Eusebiu • Miltiade • Silvestru I • Marcu • Iuliu I • Liberiu • Damas I • Siriciu • Anastasie I • Inocenţiu I • Zosim • Bonifaciu I • Celestin I • Sixt al III-lea • Leon cel Mare • Ilarie • Simpliciu • Felix al III-lea • Gelasius I • Anastasie al II-lea • Simachus • Hormisdas • Ioan I • Felix al IV-lea • Bonifaciu al II-lea • Ioan al II-lea • Agapet I • Silveriu • Vigilius • Pelagius I • Ioan al III-lea • Benedict I • Pelagius al II-lea • Grigore cel Mare • Sabinianus • Bonifaciu al III-lea • Bonifaciu al IV-lea • Deusdedit • Bonifaciu al V-lea • Honoriu I • Severinus • Ioan al IV-lea • Teodor I • Martin I • Eugen I • Vitalian • Adeodat al II-lea • Donus • Agaton • Leon al II-lea • Benedict al II-lea • Ioan al V-lea • Conon • Sergiu I • Ioan al VI-lea • Ioan al VII-lea • Sisiniu • Constantin • Grigore al II-lea • Grigore al III-lea • Zaharia • Ştefan al II-lea • Paul I • Ştefan al III-lea • Adrian I • Leon al III-lea • Ştefan al IV-lea • Pascal I • Eugen al II-lea • Valentin • Grigore al IV-lea • Sergiu al II-lea • Leon al IV-lea • Benedict al III-lea • Nicolae I • Adrian al II-lea • Ioan al VIII-lea • Marin I • Adrian al III-lea • Ştefan al V-lea • Formosus • Bonifaciu al VI-lea • Ştefan al VI-lea • Roman • Teodor al II-lea • Ioan al IX-lea • Benedict al IV-lea • Leon al V-lea • Sergiu al III-lea • Anastasie al III-lea • Lando • Ioan al X-lea • Leon al VI-lea • Ştefan al VII-lea • Ioan al XI-lea • Leon al VII-lea • Ştefan al VIII-lea • Marin al II-lea • Agapet al II-lea • Ioan al XII-lea • Leon al VIII-lea • Benedict al V-lea • Ioan al XIII-lea • Benedict al VI-lea • Benedict al VII-lea • Ioan al XIV-lea • Ioan al XV-lea • Grigore al V-lea • Silvestru al II-lea • Ioan al XVII-lea • Ioan al XVIII-lea • Sergiu al IV-lea • Benedict al VIII-lea • Ioan al XIX-lea • Benedict al IX-lea • Silvestru al III-lea • Benedict al IX-lea • Grigore al VI-lea • Clement al II-lea • Benedict al IX-lea • Damasus al II-lea • Leon al IX-lea • Victor al II-lea • Ştefan al IX-lea • Nicolae al II-lea • Alexandru al II-lea • Grigore al VII-lea • Victor al III-lea • Urban al II-lea • Pascal al II-lea • Gelasius al II-lea • Calixt al II-lea • Honoriu al II-lea • Inocenţiu al II-lea • Celestin al II-lea • Lucius al II-lea • Eugen al III-lea • Anastasie al IV-lea • Adrian al IV-lea • Alexandru al III-lea • Lucius al III-lea • Urban al III-lea • Grigore al VIII-lea • Clement al III-lea • Celestin al III-lea • Inocenţiu al III-lea • Honoriu al III-lea • Grigore al IX-lea • Celestin al IV-lea • Inocenţiu al IV-lea • Alexandru al IV-lea • Urban al IV-lea • Clement al IV-lea • Grigore al X-lea • Inocenţiu al V-lea • Adrian al V-lea • Ioan al XXI-lea • Nicolae al III-lea • Martin al IV-lea • Honoriu al IV-lea • Nicolae al IV-lea • Celestin al V-lea • Bonifaciu al VIII-lea • Benedict al XI-lea • Clement al V-lea • Ioan al XXII-lea • Benedict al XII-lea • Clement al VI-lea • Inocenţiu al VI-lea • Urban al V-lea • Grigore al XI-lea • Urban al VI-lea • Bonifaciu al IX-lea • Inocenţiu al VII-lea • Grigore al XII-lea • Martin al V-lea • Eugen al IV-lea • Nicolae al V-lea • Calixt al III-lea • Pius al II-lea • Paul al II-lea • Sixt al IV-lea • Inocenţiu al VIII-lea • Alexandru al VI-lea • Pius al III-lea • Iulius al II-lea • Leon al X-lea • Adrian al VI-lea • Clement al VII-lea • Paul al III-lea • Iulius al III-lea • Marcel al II-lea • Paul al IV-lea • Pius al IV-lea • Pius al V-lea • Grigore al XIII-lea • Sixt al V-lea • Urban al VII-lea • Grigore al XIV-lea • Inocenţiu al IX-lea • Clement al VIII-lea • Leon al XI-lea • Paul al V-lea • Grigore al XV-lea • Urban al VIII-lea • Inocenţiu al X-lea • Alexandru al VII-lea • Clement al IX-lea • Clement al X-lea • Inocenţiu al XI-lea • Alexandru al VIII-lea • Inocenţiu al XII-lea • Clement al XI-lea • Inocenţiu al XIII-lea • Benedict al XIII-lea • Clement al XII-lea • Benedict al XIV-lea • Clement al XIII-lea • Clement al XIV-lea • Pius al VI-lea • Pius al VII-lea • Leon al XII-lea • Pius al VIII-lea • Grigore al XVI-lea • Pius al IX-lea • Leon al XIII-lea • Pius al X-lea • Benedict al XV-lea • Pius al XI-lea • Pius al XII-lea • Ioan al XXIII-lea • Paul al VI-lea • Ioan Paul I • Ioan Paul al II-lea • Benedict al XVI-lea

