Triburile germanice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Această căsuţă: vizualizare  discuţie  modificare
Istoria Germaniei
Antichitatea
Triburile germanice
Perioada migraţiilor
Imperiul Francilor
Evul mediu
Sfântul Imperiu Roman
Colonizarea răsăritului
Apariţia naţiunii germane
Confederaţia Rinului
Confederaţia Germană
Confederaţia Germană de Nord
Imperiul German
Imperiul German
Primul război mondial
Republica de la Weimar
Republica de la Weimar
Germania Nazistă
Germania nazistă
Al doilea război mondial
Germania postbelică
Germania între 1945-1990
Ocupaţia şi împărţirea
Expulzarea germanilor
RDG
RFG
Reunificarea Germaniei
Germania în zilele noastre
Germania
Alte subiecte germane
Istoria militară
Tabel cronologic
Istoria germanei
[Editează acest format]
Thor/Donar, zeul germanic al trăsnetului. Ciocanul este asociat fulgerului. Tablou de Mårten Eskil Winge, aprox. 1872.
Thor/Donar, zeul germanic al trăsnetului. Ciocanul este asociat fulgerului. Tablou de Mårten Eskil Winge, aprox. 1872.
Triburile germanice în preajma anului 50 d. Hr.
Triburile germanice în preajma anului 50 d. Hr.

Popoarele germanice sau triburile germanice sunt un grup istoric de popoare indo-europene, cu originea în Europa de Nord, identificaţi prin folosirea limbilor germanice care au apărut din germana comună în timpul epocii pre-romane a fierului. Popoarele germanice din epoca romană a fierului şi din perioada migraţiilor prezintă o cultură materială uniformă şi credinţe religioase comune.

Popoarele germanice s-au răspândit în Europa în timpul antichităţii târzii şi al evului mediu timpuriu. Limbile germanice au devenit dominante de-a lungul graniţelor romane (Austria, Germania, Olanda, şi Anglia), însă în restul provinciilor romane apusene, imigranţii germani au adoptat dialecte romanice (latine). În plus, toate popoarele germanice s-au convertit în cele din urmă la creştinism. Au jucat un rol important în trecerea de la Imperiul Roman la Europa Medievală.

[modifică] Etnonim

Informaţii suplimentare: Theodiscus

Cuvântul românesc germani provine din cuvântul latinesc germani, în timp ce cuvântul nemţi este de origine slavă [necesită citare]. Există diferite etimologii pentru cuvântul germani. Ca adjectiv, el este pluralul adjectivului germanus (de la germen, "sămânţă"), care are sensul de "înrudit".[1] Ca etnonim, acest cuvânt este atestat pentru prima oară în anul 223 î.Hr., în inscripţia Fasti Capotolini, DE GALLEIS INSVBRIBVS ET GERM, unde ar putea pur şi simplu să se refere la popoare "înrudite" cu galii. Dacă substantivul ulterior Germani provine din acest cuvânt, s-ar putea ca el să provină de la faptul că romanii vedeau triburile germanice ca aliaţi ai celţilor.[necesită citare]

Termenul este folosit pentru prima oară cu sensul de "popoare din Germania, separate de gali" de Julius Caesar. În acest sens, ar putea fi un împrumut dintr-o limbă celtă, un exonim aplicat triburilor germanice pe baza cuvântului celt pentru "vecin". [necesită citare] O a treia sugestie consideră că numele provine direct de la numele hermundurilor.

Odin călărind pe Sleipnir (secolul al VIII-lea).
Odin călărind pe Sleipnir (secolul al VIII-lea).

Sugestia că ar proveni din termenul gal pentru "vecin" ia în calcul cuvintele gair din irlandeza veche, ger din galeză, însemnând "aproape",[2] gearr din irlandeză, "scurt" (cu sensul de distanţă scurtă), dintr-o rădăcină proto-celtă *gerso-s, înrudită mai departe cu chereion din greaca antică, "inferior" şi cu englezescul gash.[3] Rădăcina proto-indo-europeană ar putea fi de forma *kar-, *ker-, *gar-, *gher-.[necesită citare]

Din câte se pare, germanii nu aveau un endonim] care să includă toate popoarele vorbitoare de limbi germanice şi să le excludă pe celelalte.[necesită citare] Pe de altă parte, negermanii, în principal celţi, romani, greci, erau numiţi *walha- (acest cuvânt este la originea unor cuvinte precum Wales, vlahi, Valonia etc.).

Cuvântul generic *þiuda- "oameni" (care apare în numeroase nume proprii, precum Thiud-reks şi de asemenea în etnonimul Suedezi din engleza veche sweo-ðēod) nu este o auto-denumire. Totuşi, adjectivul derivat din acest substantiv, *þiudiskaz, "popular", a fost folosit în referire la limba poporului, în opoziţie cu limba latină (primul exemplu menţionat în 786). Cuvântul a evoluat în germană Deutsch (însemnând german), engleză "Dutch", olandeză Duits şi Dietsch (ultimul însemnând german, primul, olandez), daneză tysk (însemnând german). Din jurul anului 875, scriitorii latini se referă la limba germană sub numele de teutonicus. De aici, folosirea termenului de "teutoni" ca referire la popoarele germanice în general, în afară de tribul specific de teutoni înfrânţi în Bătălia de la Aquae Sextiae în 102 î.Hr..

[modifică] Clasificare

Popoarele germanice sunt clasificate, în funcţie de limbă şi origine astfel:


[modifică] Note

  1. ^ şi din care provin cuvintele germà din catalană, hermano din spaniolă şi irmão din portugheză, toate având sensul de "frate"
  2. ^ Oxford Dictionary of English Etymology 1966)
  3. ^ McBain's An Etymological Dictionary of the Gaelic Language
Unelte personale