Triburile germanice
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Istoria Germaniei |
|---|
 |
| Antichitatea |
| Triburile germanice |
| Perioada migraţiilor |
| Imperiul Francilor |
| Evul mediu |
| Sfântul Imperiu Roman |
| Colonizarea răsăritului |
| Apariţia naţiunii germane |
| Confederaţia Rinului |
| Confederaţia Germană |
| Confederaţia Germană de Nord |
| Imperiul German |
| Imperiul German |
| Primul război mondial |
| Republica de la Weimar |
| Republica de la Weimar |
| Germania Nazistă |
| Germania nazistă |
| Al doilea război mondial |
| Germania postbelică |
| Germania între 1945-1990 |
| Ocupaţia şi împărţirea |
| Expulzarea germanilor |
| RDG |
| RFG |
| Reunificarea Germaniei |
| Germania în zilele noastre |
| Germania |
| Alte subiecte germane |
| Istoria militară |
| Tabel cronologic |
| Istoria germanei |
| [Editează acest format] |
Popoarele germanice sau triburile germanice sunt un grup istoric de popoare indo-europene, cu originea în Europa de Nord, identificaţi prin folosirea limbilor germanice care au apărut din germana comună în timpul epocii pre-romane a fierului. Popoarele germanice din epoca romană a fierului şi din perioada migraţiilor prezintă o cultură materială uniformă şi credinţe religioase comune.
Popoarele germanice s-au răspândit în Europa în timpul antichităţii târzii şi al evului mediu timpuriu. Limbile germanice au devenit dominante de-a lungul graniţelor romane (Austria, Germania, Olanda, şi Anglia), însă în restul provinciilor romane apusene, imigranţii germani au adoptat dialecte romanice (latine). În plus, toate popoarele germanice s-au convertit în cele din urmă la creştinism. Au jucat un rol important în trecerea de la Imperiul Roman la Europa Medievală.
[modifică] Etnonim
- Informaţii suplimentare: Theodiscus
Cuvântul românesc germani provine din cuvântul latinesc germani, în timp ce cuvântul nemţi este de origine slavă [necesită citare]. Există diferite etimologii pentru cuvântul germani. Ca adjectiv, el este pluralul adjectivului germanus (de la germen, "sămânţă"), care are sensul de "înrudit".[1] Ca etnonim, acest cuvânt este atestat pentru prima oară în anul 223 î.Hr., în inscripţia Fasti Capotolini, DE GALLEIS INSVBRIBVS ET GERM, unde ar putea pur şi simplu să se refere la popoare "înrudite" cu galii. Dacă substantivul ulterior Germani provine din acest cuvânt, s-ar putea ca el să provină de la faptul că romanii vedeau triburile germanice ca aliaţi ai celţilor.[necesită citare]
Termenul este folosit pentru prima oară cu sensul de "popoare din Germania, separate de gali" de Julius Caesar. În acest sens, ar putea fi un împrumut dintr-o limbă celtă, un exonim aplicat triburilor germanice pe baza cuvântului celt pentru "vecin". [necesită citare] O a treia sugestie consideră că numele provine direct de la numele hermundurilor.
Sugestia că ar proveni din termenul gal pentru "vecin" ia în calcul cuvintele gair din irlandeza veche, ger din galeză, însemnând "aproape",[2] gearr din irlandeză, "scurt" (cu sensul de distanţă scurtă), dintr-o rădăcină proto-celtă *gerso-s, înrudită mai departe cu chereion din greaca antică, "inferior" şi cu englezescul gash.[3] Rădăcina proto-indo-europeană ar putea fi de forma *kar-, *ker-, *gar-, *gher-.[necesită citare]
Din câte se pare, germanii nu aveau un endonim] care să includă toate popoarele vorbitoare de limbi germanice şi să le excludă pe celelalte.[necesită citare] Pe de altă parte, negermanii, în principal celţi, romani, greci, erau numiţi *walha- (acest cuvânt este la originea unor cuvinte precum Wales, vlahi, Valonia etc.).
Cuvântul generic *þiuda- "oameni" (care apare în numeroase nume proprii, precum Thiud-reks şi de asemenea în etnonimul Suedezi din engleza veche sweo-ðēod) nu este o auto-denumire. Totuşi, adjectivul derivat din acest substantiv, *þiudiskaz, "popular", a fost folosit în referire la limba poporului, în opoziţie cu limba latină (primul exemplu menţionat în 786). Cuvântul a evoluat în germană Deutsch (însemnând german), engleză "Dutch", olandeză Duits şi Dietsch (ultimul însemnând german, primul, olandez), daneză tysk (însemnând german). Din jurul anului 875, scriitorii latini se referă la limba germană sub numele de teutonicus. De aici, folosirea termenului de "teutoni" ca referire la popoarele germanice în general, în afară de tribul specific de teutoni înfrânţi în Bătălia de la Aquae Sextiae în 102 î.Hr..
[modifică] Clasificare
Popoarele germanice sunt clasificate, în funcţie de limbă şi origine astfel:
- Germanicii de nord (scandinavii), urmaşii vikingilor (normanzi, varegi):
- Germanicii de vest
- Germanici de est (răsăriteni), grup dispărut
- Goţi
- Ostrogoţi (dispăruţi în secolul 6)
- Vizigoţi (dispăruţi în secolul 8)
- Goţii din Crimeea (goţi crimeeni), au trăit în peninsula Crimeea şi au dispărut abia în sec. 18
- Vandali (dispăruţi în secolul 6)
- Goţi
