Membrii NATO

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Membrii NATO în albastru
Membrii NATO după ani

Coordonate: 50°52′34.16″N 4°25′19.24″E / 50.8761556°N 4.4220111°E / 50.8761556; 4.4220111 Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat în Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 29 state din Europa și America de Nord.

Alianța s-a format din state independente, interesate în mentinerea pacii si apararea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să raspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda si SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la tratat Grecia si Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membra NATO.

La constituirea ei, ideea de baza a alianței, menținută timp de peste 50 de ani, era aceea a realizării unei apărări comune, credibile și eficiente. În acest sens, în articolul 5 al Tratatului se specifica: „Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in Europa sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor si, in consecinta, daca se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitand dreptul sau individual sau colectiv la autoaparare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Natiunilor Unite, va da asistenta Partii sau Partilor atacate, prin luarea in consecinta, individual si concertat cu celelalte parti, a acelor masuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea fortei armate, pentru a restaura si a mentine securitatea zonei Nord-Atlantice.”

Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliațiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001.

State membre[modificare | modificare sursă]

Data Țara Expansiunea Note
4 aprilie 1949 Belgia Belgia Fondatori
4 aprilie 1949 Canada Canada [1]
4 aprilie 1949 Danemarca Danemarca
4 aprilie 1949 Statele Unite ale Americii Statele Unite
4 aprilie 1949 Franţa Franța Franța s-a retras din structurile NATO în 1966, în timpul mandatului lui Charles de Gaulle,[2] și a revenit în 2009 în timpul președinției lui Nicolas Sarkozy.[3]
4 aprilie 1949 Islanda Islanda Islanda este singura țară membră care nu deține forțe militare (apărarea este asigurată de Forțele de Apărare Islandeze, care sunt conduse de Statele Unite și își au baza la Keflavík); ea s-a aliat cu condiția de a nu participa la nici un conflict armat.
4 aprilie 1949 Italia Italia
4 aprilie 1949 Luxemburg Luxemburg
4 aprilie 1949 Norvegia Norvegia
4 aprilie 1949  Olanda
4 aprilie 1949 Portugalia Portugalia
4 aprilie 1949 Regatul Unit Regatul Unit
18 februarie 1952 Grecia Grecia Prima Grecia și-a retras trupele din structurile NATO între 1974 și 1980 din cauza tensiunilor dintre Grecia și Turcia din 1974.
18 februarie 1952 Turcia Turcia
9 mai 1955 Germania Germania A doua Germania s-a numit Republica Federală Germania din 1955 și până la unificarea din 1990 cu Republica Democrată Germană.
30 mai 1982 Spania Spania A treia La 12 martie 1986 a avut loc referendumul popular pentru aderarea la NATO.[4]
12 martie 1999 Ungaria Ungaria A patra
12 martie 1999 Polonia Polonia
12 martie 1999 Republica Cehă Cehia
29 martie 2004 Bulgaria Bulgaria A cincea
29 martie 2004 Slovacia Slovacia
29 martie 2004 Slovenia Slovenia
29 martie 2004 Estonia Estonia
29 martie 2004 Letonia Letonia
29 martie 2004 Lituania Lituania
29 martie 2004  România
1 aprilie 2009 border Croaţia Croația A șasea
1 aprilie 2009 Albania Albania

Grecia și Turcia s-au alăturat alianței în februarie 1952. Germania a aderat ca Germania de Vest în 1955, iar unificarea germană din 1990 a extins participarea Germaniei cu regiunile Germaniei de Est. Spania a fost admisă la 30 mai 1982, iar fostele țări semnatare ale Pactului de la Varșovia au aderat fie la 12 martie 1999 (Polonia, Ungaria și Cehia), fie în anul 2004 (România, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania și Bulgaria). La 1 aprilie 2009 au aderat la NATO Albania și Croația.

Franța s-a retras din comanda militară în 1966, dar a revenit în 2009. Islanda, singura țară membră NATO care nu are o forță militară proprie, s-a alăturat organizației cu condiția de a nu fi obligată să participe la război.

Referințe[modificare | modificare sursă]