Oradea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Oradea
Nagyvárad
—  Municipiu  —
Primăria Municipiului Oradea
Primăria Municipiului Oradea
Drapel
Drapel
Stema Oradea
Stemă
Oradea se află în România
{{{alt}}}
Oradea
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°3′5″N 21°56′25″E / 47.05139°N 21.94028°E / 47.05139; 21.9402847°3′5″N 21°56′25″E / 47.05139°N 21.94028°E / 47.05139; 21.94028

Țară  România
Județ Bihor
Regiune Istorică Crișana
Statut Reședință de județ

SIRUTA 26564
Prima atestare 1113

Guvernare
 - Primar Ilie Bolojan (USL,02012)

Suprafață
 - Municipiu 116,10  km²
 - Metropolitană 791,91 km²
Altitudine maximă 249 m.d.m.
Altitudine minimă 102 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Municipiu 196.367 locuitori
 - Densitate 1,858 loc./km² 
 - Metropolitană 245,537 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 206.614 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 41 0xxx
Prefix telefonic (+40) 0259
Plăcuțe de înmatriculare BH

Site: Site Oficial al Orașului

Oradea în Harta Iosefină a Comitatului Bihor, 1782-85
Oradea în Harta Iosefină a Comitatului Bihor, 1782-85

Oradea, mai demult Oradea Mare, (în maghiară Nagyvárad, în germană Großwardein, în idiș גרויסווארדיין Groysvardeyn, în latină Magnovaradinum, în slovacă Vel'ký Varadín, în turcă Varat, în italiană Gran Varadino) este reședința și cel mai mare municipiu al județului Bihor, situat în vestul României, pe râul Crișul Repede, în imediata apropiere a graniței cu Ungaria. Totodată Oradea este și cel mai important oraș din regiunea istorică Crișana. La recensământul din 2002 municipiul avea 206.614 de locuitori.[3] Zona metropolitană, care include și 11 comune învecinate, avea în anul 2002 populația de 249.746 locuitori, dintre care 68.2% români, 28.7% maghiari ș.a.[4] În perioada interbelică 20,6% din populația orașului era alcătuită din evrei, fiind consemnate de asemenea comunități de germani, slovaci, ucraineni etc.[5] (vezi județul Bihor interbelic).

Stațiunile balneare Băile Felix și Băile 1 mai se află la o distanță de 8 km, respectiv 4 km de oraș. Pe lângă apele termale recunoscute pe plan internațional pentru efectele terapeutice, în această zonă se găsește o formațiune carstică spectaculoasă, mai exact, un aven cu o adâncime de 86 de metri, denumit în zonă "Craterul de la Betfia", precum și Pârâul Peța, cu o vegetație tropicală unică în Europa.[6]

De secole, municipiul Oradea a reprezentat un punct important de referință pentru zonă, fiind cel mai important centru cultural și comercial. În Evul Mediu, în Cetatea Oradiei exista un observator astronomic, iar astronomii care lucrau acolo foloseau meridianul Oradei ca meridian de 0°.[7]

Cuprins

Istorie[modificare | modificare sursă]

Hartă realizată de Franz Hogenberg (1535-1590)

Oradea (în latină Varadinum) este menționată pentru prima dată la 1113, într-o diplomă a abației benedictine din Zobor[8], în care apare numele episcopului Sixtus Varadiensis și al comitelui Saul de Bychar, însă rădăcinile sale sunt de origine romano-dacică, descoperirile arheologice atestând că în zona Salca din oraș și zona Băilor Felix erau stabiliți romani și daci[9]. De-a lungul Evului Mediu, cetatea a devenit loc de conviețuire pentru un mozaic etnic care a contribuit la stabilirea componenței etnice de astăzi al Oradiei: români, maghiari, austrieci, slovaci, evrei, ruteni și turci.[10][11]

Cetatea Oradiei, ale cărei vestigii se pot vedea și astăzi, este menționată întâia oară în 1241, cu ocazia efectuării unor reparații grabnice pentru a face față unui iminent atac tătaro-mongol.[12][13] Construirea cetății este atribuită regelui Ladislau I (1077-1095), în onoarea căruia la 27 iunie 1191, Papa Celestin al III-lea emite un act prin care are loc sanctificarea regelui. Conform Cronicii Pictate de la Viena (Chronicon pictum Vindobonense), tot regele Ladislau I a fost cel care a hotărât să ridice "în locul numit Vărad", adică la Oradea, o mănăstire în cinstea Fecioarei Maria. Această mănăstire a constituit leagănul episcopiei romano-catolice de Oradea, al cărei întemeietor și patron spiritual a fost regele Ladislau I.[14]

Invazia mongolă din 1241 a fost descrisă în "Carmen miserabile" de Rogerius, călugăr italian din Spalato, stabilit la Oradea, contemporan cu evenimentele.[15]

Hartă din 1897

În timpul regelui Carol Robert de Anjou (1308-1342)și a fiului său Ludovic I al Ungariei (1342-1382) care au adus din patria lor italiană gustul pentru rafinament al acestei culturi, Oradea cunoaște ca oraș și sediu episcopal catolic o perioadă de înflorire. Episcopul italian Andrea a fost considerat ca o perfectă încarnare a spiritului renascentist, zidind capele, ridicând altare, împodobindu-le cu cele mai luxoase decorații. Cea mai impresionantă personalitate a Renașterii din Europa Centrală a acestei vremi a fost episcopul maghiar de origine croată Ioan Viteaz de Sredna (în maghiară Vitéz János). Oradea devine cunoscută în anii lui Ioan Viteaz ca un centru de mare importanță al culturii renascentiste.[16] Aici și-a înălțat observatorul astronomic vestitul fizician al Universității Vieneze, Georg von Peuerbach, folosind locația Oradiei drept meridianul de 00 în lucrarea sa Tabula Varadiensis, publicată în 1464. Toate hărțile terestre și maritime ale lumii din acea vreme menționau acest fapt. În prezent numai unele hărți maritime mai păstrează acest reper.[11][17]

În 1514 are loc în Transilvania răscoala condusă de nobilul covăsnean Gheorghe Doja (Dózsa György), care a cuprins și Bihorul[18]. În 1541 s-a constituit pașalâcul de la Buda, care cuprindea Ungaria Centrală. Transilvania a devenit principat autonom în cadrul căruia era înglobat și Bihorul. În 1660 turcii ocupă Oradea și întreg ținutul pe care-l vor stăpâni până în anul 1692.[10][11]

Centrul Oradiei

În anul 1703 izbucnește o mișcare anti-habsburgică condusă de Francisc Rákóczi al II-lea. Târgurile din jurul cetății au devenit câmpuri de bătălie între garnizoana imperială din interiorul fortificației și răsculații lui Rákóczi[19]. Meritele orădenilor în sprijinirea garnizoanei imperiale din timpul mișcării rakocziene au fost recunoscute oficial la 27 noiembrie 1712 chiar de Împăratul Carol al VI-lea[20]. Viața economică orădeană a fost caracterizată de înflorirea ramurilor neagricole: meșteșugurile și comerțul, negustorii constituind cea mai activă categorie socială din oraș.[10]

Papa Pius al VI-lea a înființat în anul 1777 Episcopia Greco-Catolică de Oradea Mare[21]. Unul din corifeii Școlii Ardelene a fost episcopul greco-catolic orădean Ignație Dărăbanț. Promotor al emancipării spirituale a românilor bihoreni a fost și urmașul său, episcopul Samuil Vulcan, întemeietorul liceului românesc din Beiuș, care astăzi îi poartă numele.[10]

La 19 iunie 1836, un puternic incendiu, care a durat trei zile, a avut urmări catastrofale pentru locuitorii Oradiei. El a izbucnit în centrul orașului și a cuprins clădirea Primăriei, Fabrica de mătase, fabrica de bere, hotelul "Vulturul Negru", Depozitul de sare, Fabrica de cărămidă și câteva biserici, inclusiv Biserica cu Lună, catedrala episcopală ortodoxă din acea vreme. Acestea au fost distruse parțial sau în totalitate. Pe lângă acestea, focul a mistuit și 414 case cu clădirile anexe, întinzându-se până la zidurile Cetății, cuprinzând și cartierul Velența.[22]

Anul revoluționar 1848-1849 și-a făcut simțită prezența și la Oradea. La 21 mai 1848, la Pesta, s-au întrunit sub președinția lui Emanuil Gojdu, circa 40 de deputați români din Crișana și Banat, printre reprezentanții orădeni numărându-se Nicolae Jiga, Ioan Dragoș, Gheorghe Fonai și Ioan Gozman[23]. Chiar dacă revoluția a fost înfrântă, tradiția revoluționară a anilor 1848-1849 a marcat decisiv conștiința publică orădeană, efectele ei pe termen lung simțindu-se, mai ales după 1867, când participanții la revoluție care au scăpat cu viață au putut să se manifeste în viața politică locală. A urmat o înăsprire a ocupației austriece, caracteristică întregului Imperiu. În războiul pentru cucerirea independenței (1877-1878) participă și românii din Bihor în lupta împotriva turcilor.[10]

Stradă în centrul Oradiei

La 12 octombrie 1918, în casa dr. Aurel Lazăr se redactează cunoscuta Declarație de la Oradea, document care proclamă dreptul românilor transilvăneni la autodeterminare.[24] La 3 noiembrie s-a constituit Comitetul Național Român, compus din Dr. Aurel Lazăr (președinte), Roman Ciorogariu, Coriolan Pop, Iacob Radu, etc. Tot acum se înființează Consiliul Militar Român. La 1 decembrie 1918, un număr mare de delegați ai județului Bihor participă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, într-o dorință unanimă de a consfinți Marea Unire cu Regatul României. A doua zi, Dr. Aurel Lazăr a fost numit șeful resortului Justiție în Consiliul Dirigent, instituit pentru a conduce treburile Transilvaniei până la preluarea administrației de către statul român.[10]

În perioada dintre cele două războaie mondiale, Oradea s-a menținut ca un puternic centru industrial și comercial. La fel ca și în cazul altor orașe mari din Vestul Transilvaniei, eforturile s-au îndreptat spre transformarea Oradiei într-un puternic centru cultural românesc. În contextul celui de-al doilea război mondial în vara anului 1940 acțiunile militare și revizioniste ale Ungariei horthyste, sprijinită de statele fasciste - Germania nazistă și Italia - au fost completate de activități de tip terorist pe teritoriul românesc, activități menite a pregăti o eventuală intervenție armată. În perioada desfășurării tratativelor dintre guvernul român și cel maghiar, pe teritoriul României au fost organizate numeroase grupuri teroriste. Centrul lor coordonator se afla la Oradea, dar întrucât organele românești de resort au procedat, la mijlocul lunii august, la arestarea principalilor organizatori și participanți, misiunea lor n-a putut fi dusă la îndeplinire. În anul 1944 populația evreiască a fost supusă unor legiuiri rasiste înjositoare. Între 23 mai - 27 iunie 1944, a avut loc operațiunea întreprinsă de autoritățile colaboraționiste și unități de jandarmerie maghiare, de deportare a populației evreiești în lagărele de exterminare hitleriste, conform obligațiilor luate de guvernul pro-nazist al Ungariei față de planificatorii naziști germani ai genocidului. Circa 90% din evreii din Oradea au pierit în aceste lagăre, în special în cele de la Auschwitz și Dachau. La 12 octombrie 1944 a avut loc atacul decisiv asupra Oradiei; trupele ungare și germane s-au retras din oraș, lăsând în urmă doar grupuri mici, cu misiunea de a distruge clădirile mai importante[25]. Ocuparea orașului s-a făcut de către trupele sovietice și române. O dată cu reinstaurarea administrației civile românești, la 9 martie 1945, conducerea administrativă și politică a Oradiei a fost preluată de elemente comuniste locale, a căror ascensiune la putere a fost facilitată de administrația militară sovietică. Regimul comunist a determinat schimbări esențiale în ansamblul vieții publice orădene, pervertind și încetinind funcțiile organismului social. Istoria Oradiei în anii dictaturii comuniste poartă amprenta specifică fiecăreia dintre etapele evoluției acestui regim la scară națională. Anii 1944-1947 au corespuns etapei cuceririi puterii politice de către forțele comuniste.[11]

Cartier în stil stalinist în Oradea anilor '80

Modelul stalinist a dominat întreaga viață politică, social-economică și culturală între anii 1948-1965. Regimul Ceaușescu (1965-1989), practicând o oarecare destindere și liberalizare în primii ani, a readus în prim-plan modelul stalinist și mai mult chiar, a instaurat socialismul dinastic. Paralel cu lupta pentru cucerirea puterii politice, autoritățile comuniste au declanșat acțiunea de reprimare a tuturor elementelor necolaboraționiste, a unui număr impresionant de persoane prezente în campania de rezistență împotriva comunismului și a luptei pentru victoria partidelor democratice. La momentul oportun aceștia trebuiau înlăturati de pe scena vieții politice. În cursul anilor '50, arestările si condamnările politice au atins culmi nebănuite. Deosebit de violentă a fost represiunea asupra diferitelor biserici și culte, episcopii și preoții constituind una dintre cele mai numeroase categorii de deținuti politici[11][26]

În ciuda vicisitudinilor de ordin politic și ideologic, viața economică a Oradiei a cunoscut, în anii dictaturii comuniste, o incontestabilă dezvoltare. Începând din 1949-1950, după naționalizare, întreprinderile și-au desfășurat activitatea în conformitate cu planurile cincinale, caracteristice vremii. Accentul dezvoltării industriale a fost pus pe ramurile constructoare de mașini, energetică, siderurgică și chimică, dar industria ușoară și alimentară a fost, de asemenea, reprezentativă. Urmare a acestor evoluții economice, populația Oradiei a crescut semnificativ, sporului natural adăugându-i-se și o importantă componentă de mișcare a populației către zonele mai dezvoltate. S-au înregistrat progrese și în domeniul serviciilor publice, transport, sănătate. De asemenea, turismul a constituit o preocupare pentru autoritățile vremii, în acest sens Băile Felix și Băile 1 mai, ale căror resurse de apă termală cu efecte curative aveau o reputație constituită încă din Antichitate, dar mai ales din secolul XVI, au fost aduse la standardele vremii.[26]

Începând cu anii '70, efectele negative ale politicii de industrializare forțată s-au făcut simțite și în Oradea, ca și la nivelul întregii țări. Concentrarea aproape a întregii producții industriale și agricole pentru export, în vederea obținerii resurselor financiare necesare pentru a plăti toată datoria externă a României, a adus populația în situația de a se confrunta cu numeroase lipsuri ți greutăți. Nivelul de trai al orădenilor, a fost, însă, relativ suportabil comparativ cu situația locuitorilor din alte centre urbane românești, având în vedere poziția privilegiată, de oraș de frontieră. Evenimentele revoluționare din decembrie 1989 au determinat mutații profunde în structurile politice, sociale și economice românești, fiind percepute imediat și în Oradea. De remarcat, pentru perioada post-decembristă, la nivelul Oradiei, este întoarcerea acesteia la vechea sa traditie universitară. Începând cu 2 mai 1990, prin hotărâre de guvern, ia ființă Universitatea Tehnică din Oradea, care devine, un an mai târziu Universitatea din Oradea. În anii care au urmat, instituția a cunoscut o continuă dezvoltare, fiind actualmente unul dintre cele mai însemnate centre universitare din zona de vest a țării.[11]

Numele și stema[modificare | modificare sursă]

Etimologia toponimului Oradea[modificare | modificare sursă]

Oradea și Orade (în graiul bihorean) sunt variantele de rostire pe românește a toponimului maghiar Várad (mai târziu Nagyvárad „Oradea Mare”). Várad este, împreună cu várda, o derivare și totodată variantă a cuvântului (indoeuropean, înrudit cu germanul wehr-) vár (cetate, fortăreață), prin sufixarea cu sufixele circumstanțiale de loc (foarte productive la generarea toponimelor maghiare) -ad și -da. (Város „oraș” este de asemeni derivat din vár prin sufixarea cu -oș.) Denumirile Várad, Várda, Varadia, însemnând pur și simplu „cetate, cetățuie” sau echivalând cu toponimul românesc „Cetățeni”, există în alte câteva ținuturi ale fostului regat Ungaria. De obicei, acest tip de toponime au primit echivalentul german Wardein (excepție notorie fiind Varașdinul: Warasdin/Waraschdin, astăzi în Croația).[27]

În diplomele regale și alte documente medievale de cancelarie, numele localității era latinizat sub formele ´Waradinum, Uaradinum, Varadinum și atestat din sec. XI când regele Ladislau I al Ungariei a ctitorit în localitate o mănăstire (regele, supranumit Sf. Ladislau, a fost înmormântat la Oradea). I-a crescut notorietatea după ce Rogerius, canonicul catolic, de origine italiană, al Oradiei, a scris Carmen miserabile, o cronică a invaziei mongole din 1241 în Bihor.

Se pare că prima consemnare a formei românești a toponimului a fost făcută de cronicarul Miron Costin în Letopisețul Țărîi Moldovei (la mijlocul sec. XVI).[28]

Prima carte tipărita la Oradea în limba română - cert atestată - figurează ca fiind tipărită în 'Urbea Mare'. Este vorba de volumul Biografiile celor vestiți români și române, din 1859, de preotul Ioan Munteanu. Cea mai veche hartă în care orașele transilvane au nume românești consemnează Varadia Mare, nu Oradea Mare, Varadia fiind un nume de localitate mai comun, existent și în alte regiuni (vide supra). Atât Urbea Mare cât și Varadia Mare reprezintă adaptarea denumirii maghiare Nagy-Varád (Nagyvárad).

Stema și steagul municipiului[modificare | modificare sursă]

Stemele orășenești sunt printre însemnele heraldice românești cu cea mai mare vechime. Ele au apărut în primul rând datorită necesității autentificării unor acte emise de sfatul orășenesc. Primul sigiliu cunoscut al orașului Oradea datează din anul 1470 și era format dintr-un cap încoronat.[29]

Stema actuală a Oradiei conține un scut, deasupra căreia se află coroana argintie în formă de cetate cu 7 turnuri. Scutul este despărțit în două sectoare: partea superioară ocupă două treimi, este de culoare albastră și prezintă două figuri heraldice: Sfântul Arhanghel Mihail în stânga și un leu încoronat în dreapta, ce susțin o cruce creștină albă; partea inferioară ocupă o treime din scut, este de culoare roșie și conține o figură heraldică reprezentând Cetatea Oradiei, cu o carte deschisă în mijloc. Stema a fost aprobată de către Comisia Națională de Heraldică, Genealogie și Sigilografie, din cadrul Academiei Române.[29]

Steagul Oradiei, adoptat de Primărie, este realizat din mătase, partea superioară ocupă trei sferturi și este de culoare roșie, iar partea inferioară este de culoare albastră. În mijlocul lui se află, pe ambele fețe, stema municipiului.[29]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Localizare[modificare | modificare sursă]

Crişul Repede în Oradea

Situat la numai 13 km de granița de vest a României, municipiul Oradea, reședința administrativă a județului Bihor, ocupă o poziție central-europeană privilegiată, constituind un important nod de comunicații, aflat la o distanță sensibil egală de capitalele regiunii: București (651 km), Viena (518 km), Budapesta (248 km), Praga (676 km).[30]

Latitudinea nordică de 47 03' și longitudinea estică de 21 55' plasează Oradea pe cursul Crișului Repede într-o zonă deluroasă aflată în prelungirea Munților Apuseni. La altitudinea medie de 126 m deasupra nivelului mării, Oradea se găsește la deschiderea Văii Crișului Repede spre câmpie, într-o zonă de contact între prelungirile Munților Apuseni și Câmpia Banato-Crișană, arie de trecere de la relieful deluros (Dealurile Vestice, Dealurile Oradiei, Dealurile Gepișului) către cel de câmpie.[30]

Este accesibil cu automobilul/autobuzul, trenul sau avionul. În apropierea sa se găsesc localitățile-stațiuni Băile Felix și Băile 1 mai. În procesul de dezvoltare, Oradea a înglobat în structura sa satele Episcopia Bihor și Seleuș, în prezent urmărindu-se înglobarea comunelor din jurul orașului, prin crearea Zonei Metropolitane Oradea.[30]

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Vegetaţie de Luncă pe malul Crişului Repede

Prin municipiul Oradea trec râul Crișul Repede, râul termal Peța, precum și pârâurile Pasteur, Sălbatic, Adona, Crișul Mic, toți afluenți ai Crișului Repede. Acesta străbate orașul chiar prin centru, creând o luncă în centrul istoric. În anii 1980, în dreptul satului Tileagd s-a construit primul hidrobaraj pe Crișul Repede.[31]

Floră și faună[modificare | modificare sursă]

Flora municipiului nu diferă de cea a județului. În numeroase zone ale orașului cresc arbori de magnolii, iar în apropiere de Oradea există o pădure relativ întinsă de foioase. Râul Crișul Repede a creat în mai multe zone o luncă, unde vegetația este tipică acestui relief.[32]

Animalele sălbatice lipsesc aproape în totalitate, existând totuși grupuri de rozătoare și mamifere mici, precum și căprioare, în pădurea Felix de lângă oraș.[33] Dar sunt și unele reptile cum ar fi șopârla și șarpele de apă care se află îndeosebi pe malurile Crișului Repede. Dintre mamifere putem aminti și vidra.În Crișul Repede trăiesc deasemenea mai multe specii de pești , cum ar fi : Avat , Biban , Caras , Crap , Lin , Păstrăv , Roșioară , Somn , Șalău , Știucă , Clean ș.a.

Climă[modificare | modificare sursă]

Clima orașului este determinată de Vânturile de Vest, fiind așadar o climă temperat continentală, cu o temperatură medie anuală de 10,3 °C, pentru luna iulie media nedepășind 21 °C, în timp ce în ianuarie se înregistrează o medie de -1,7 °C. Precipitațiile înregistrează o medie anuală de 585,4 mm, destul de ridicată pentru o zonă de câmpie similară.[34]

Temperatura medie anuală

Temperatura medie a aerului (media lunară și anuală)*
Perioada Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anuală
1961-2003 -1,7° 0,5° 5,2° 10,8° 16,2° 19,1° 20,8° 20,4° 15,9° 10,7° 5,3° 0,2° 10,3°

Temperaturi extreme

Temperatura minimă absolută înregistrată este -29,2 °C, pe 24 ianuarie 1942, valoare mai ridicată cu 10,3 °C față de minima absolută la nivelul României.[34] Temperatura maximă absolută înregistrată este 41,9 °C, în 20 iulie 2007, valoare mai coborâtă cu 2,6 °C față de maxima absolută la nivelul României.[34]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Oradea

     Români (67.58%)

     Maghiari (23.07%)

     Romi (1.08%)

     Necunoscută (7.48%)

     Altă etnie (0.76%)

Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Oradea

     Ortodocși (55.79%)

     Romano-catolici (9.16%)

     Reformați (13.62%)

     Penticostali (4.76%)

     Greco-catolici (2.99%)

     Baptiști (3.48%)

     Necunoscută (8.19%)

     Altă religie (1.98%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Oradea se ridică la 196.367 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 206.614 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (67,59%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (23,07%) și romi (1,09%). Pentru 7,49% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (55,8%), dar există și minorități de reformați (13,62%), romano-catolici (9,16%), penticostali (4,77%), baptiști (3,48%) și greco-catolici (2,99%). Pentru 8,19% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[35]

Populație istorică[modificare | modificare sursă]

Date oficiale cu privire la populația orașului există doar începând cu secolul XVIII. Înainte de această perioadă există doar estimări vagi. Din punct de vedere demografic, Oradea s-a dezvoltat cel mai mult în secolul XX, populația orașului crescând de peste patru ori, în decursul a cca. 100 ani.[3] Evoluția populației la recensăminte:


Structura pe etnii[modificare | modificare sursă]

Conform ultimului recensământ, în 2011 Oradea a avut 196,367 locuitori, în scădere cu 4,95%.Etnic, orădenii se împart în:

Structura confesională[modificare | modificare sursă]

După religia declarată la recensământul din 2011, orădenii sunt[36]:

Comunități minoritare[modificare | modificare sursă]

Biserica Evanghelică

Comunitatea germană[modificare | modificare sursă]

Comunitatea germană din Oradea datează din secolul XVIII, fiind compusă în mare parte din șvabi și sași, dar și austrieci. La sfârșitul secolului XIX aici trăiau circa 1400 de germani, însă numărul acestora s-a diminuat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, când în teritoriile aflate sub influență sovietică etnicii germani au fost deportați în regiunea Uralilor, din Uniunea Sovietică.[37]

La Colegiul Național Mihai Eminescu și Gimnaziul Dacia există secții cu predare în limba germană[38], iar la nivel politic germanii de aici sunt reprezentați prin filiala locală a Forumului Democrat German.[39] Lângă Oradea, în satul Palota, se află Biserica Sfântul Anton de Padova, ridicată de Contele Johann Maria Frimont, generalul austriac de renume european. Contele practic a construit această localitate de șvabi, investindu-și întreaga avere aici. Acesta a fost înmormântat în lăcașul de cult, într-o criptă în formă de cruce.[40]

Comunitatea evreiască[modificare | modificare sursă]

Sinagoga Israelită Ortodoxă

Chevra Kadisha (Societatea Sfântă de servicii funebre) a fost fondată în 1735, prima sinagogă în 1803, iar o școală în 1839. De-abia la începutul secolului al XIX-lea evreilor li s-au permis să-și deschidă afaceri în orice parte a orașului, și chiar și atunci erau obligați să se retragă la lăsarea întunericului în propriul cartier. Din 1835 li s-au permis să trăiască oriunde în oraș.[37]

În anul 1870 comunitatea evreiască din Oradea s-a divizat în Congregația Ortodoxă și cea Neologă (o formă de reformă foarte moderată a iudaismului). Deși membrii Congregației Neologe și-au păstrat locul în Chevra Kadisha, începând cu 1899 au început să folosească propriul cimitir.[41] La începutul secolului XX evreii au urcat în ierarhia socială; existau industriași evrei, negustori, medici, agricultori; șeful Poliției din 1902 era evreu. Astfel și în Consiliul Local evreii erau reprezentați proporțional. Comunitățile evreiești au ajuns să mai dețină un spital, o Asociație a Femeilor Evreice, două licee,o școală industrială, yeshiva, o cantină socială, etc.[37] Comunitatea evreiască orădeană a fost una din cele mai active, atât din punct de vedere comercial cât și cultural, din întreg Imperiul Austro-Ungar. În 1944 la cererea Germaniei hitleriste, care a invadat Ungaria aliată în martie, autoritățile colaboraționiste pro-naziste din Ungaria și din oraș au organizat în Oradea doua ghetouri: unul în care au fost înghesuiți 27 000 de evrei orădeni, iar al doilea, sub cerul liber, destinat adunării a 8000 de evrei din alte localități ardelene. 25,000 din toți aceștia au fost deportați între 23 mai - 27 iunie 1944 în lagăre de concentrare și exterminare, unde au fost nimiciți în marea lor majoritate. Dintre evreii din Oradea au supraviețuit și s-au întors circa 2000. În cursul anilor majoritatea supraviețuitorilor au emigrat în Israel. Astăzi mai trăiesc circa 300 de evrei în Oradea. În centrul orașului, dominând celelalte clădiri din zonă, se găsește sinagoga sau Templul Neolog „Sion”, clădit în 1878. Sinagoga, cu neobișnuita formă cubică, cu o cupolă centrală mare, este una din cele mai mari sinagogi din România. Înăuntrul ei se află o grandioasă orgă și decorații din stuc. În 1891 Comunitatea Ortodoxă a mai construit un complex de clădiri, inclusiv două sinagogi și un centru comunitar. [42] [37]

Biserica Reformată

Comunitatea maghiară[modificare | modificare sursă]

În Oradea trăiesc aproximativ 56.000 de maghiari, fiind astfel a treia comunitate minoritară maghiară urbană ca număr din România, după Târgu-Mureș și Cluj-Napoca.[3] Aici funcționează Universitatea Creștină Partium, prima universitate privată din România, cu predare în limba maghiară.[43] De asemenea există 3 licee de prestigiu cu predare în limba maghiară: Liceul Teologic Romano-Catolic "Szent Laszlo", Liceul Teoretic Reformat "Lorantffy Zsuzsanna", Liceul Teoretic "Ady Endre".[44]

Una dintre cele mai proeminente personalități a comunității maghiare orădene a fost poetul și gazetarul Ady Endre, care a trăit și a scris operele cel mai semnificative la Oradea.[45] Viața culturală a maghiarilor este una din cele mai active din țară. În acest sens Teatrul de Stat, Teatrul Arcadia și Filarmonica de Stat au secții maghiare. După religie, maghiarii orădeni sunt în mare parte fie romano-catolici, fie reformați. Printre cele mai importante edificii religioase sunt Bazilica Romano-Catolică, Biserica "Sfântul Ladislau" și Biserica Reformată "Olosig".[5]

În ceea ce privește mass-media, există mai multe ziare în limba maghiară, precum Reggeli Újság și Bihari Napló.[46] Totodată postul de radio Partium emite în limba maghiară[47], iar postul de televiziune local TVS Oradea are câteva emisiuni dedicate acestei comunități.

Administrație[modificare | modificare sursă]

Împărțirea administrativă[modificare | modificare sursă]

Înainte de 1848, Oradea era formată din patru târguri separate: Oradea Nouă (Villa Nova, Várad-Újváros, anterior, medieval, Vicus Zombathely = Szombathely), Olosig (Villa Latinorum Varadiensium, Várad-Olaszi), Velența (Vicus Venetia, Várad-Velence), Subcetate (Civitas Waradiensis, Várad-Váralja). Numele Vicus Venetia, Villa Latinorum, Vicus Bolognia, Vicus Padua și altele se referă la locuitorii francezi, valoni și italieni stabiliți aici în secolul al XIII-lea.[48]

Cartiere[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Listă de cartiere din Oradea

Între anii 1991 și 2011 Oradea a fost împărțită în 11 cartiere, dispuse circular în jurul Centrului Civic, vechiul centru al orașului:

Harta celor 30 de cartiere actuale

Începând cu ianuarie 2011, datorită dezvoltării și extinderii orașului, Consiliul Local, reprezentanții Instituției Arhitectului Șef din cadrul Primăriei Oradea, împreună cu cei ai Direcției de Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Bihor au stabilit delimitarea cartierelor din Municipiul Oradea în număr de 30, precum și denumirea acestora:[49]

Zona Metropolitană Oradea[modificare | modificare sursă]

Zona metropolitană Oradea include municipiul Oradea și 11 comune suburbane: Biharia, Borș, Cetariu, Cheresig, Girișu de Criș, Ineu, Nojorid, Oșorhei, Paleu, Sânmartin, Sântandrei și Toboliu. Suprafața totală este de 72.226 ha. Populația totală a zonei metropolitane era în 2002 de 249.746 locuitori, din care 68.2% români, 28.7% maghiari, 2% țigani, 1.1% alte etnii.[50]

Asociația urmărește prin aplicarea strategiei de dezvoltare durabilă, ca teritoriul zonei metropolitane Oradea să devină în perspectivă un spațiu urbanistic comun integrat. Zona metropolitană Oradea este membră în rețeaua europeană a regiunilor și zonelor metropolitane METREX.[51]

Politică[modificare | modificare sursă]

Primăria și Consiliul Local[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista primarilor Oradiei
Primăria Municipiului Oradea

Primăria municipiului Oradea, ca autoritate publică locală, a luat ființă în anul 1870. Primăria municipiului este instituția publică cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire, efectiv, hotărârile Consiliului Local și soluționează problemele curente ale colectivității locale.[52]

Actualul primar al Oradiei este Ilie Bolojan (PNL), care a câștigat alegerile din 2008 cu 50,3% și cele din 2012 cu 66,08% din voturi. În 2012 consiliul local Oradea i-a ales viceprimari pe Ovidiu Mureșan (PSD) și Mircea Mălan (PNL).

Consiliul Local al municipiului Oradea este compus din 27 consilieri.

După alegerile locale din iunie 2012, componența Consiliului Local al municipiului este următoarea:

    Partid Consilieri Componența Consiliului
  Partidul Național Liberal 11                      
  Partidul Social Democrat 6                      
  Uniunea Democrată a Maghiarilor din România 6                      
  Partidul Democrat Liberal 3                      
  Partidul Conservator 1                      

Prefectura și Consiliul Județean Bihor[modificare | modificare sursă]

Prefectura Oradea

În România, guvernul desemnează o persoană cu titlul de prefect, pentru a fi reprezentantul său în teritoriu. Instituția pe care o conduce acesta este Prefectura. În urma Alegeri legislative din România din anul 2012, guvernul nou format condus de Victor Ponta este reprezentat în județul Bihor prin:[53]

  • Prefectul Județului Bihor: Claudiu Pop(PSD)
  • Subprefectul Cristian Bitea

Consiliul județean este autoritatea administrației publice locale, constituită la nivel județean, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este compus din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Conducerea Consiliului Județean Bihor este formată din:[54]

  • Președinte: Cornel Popa(PNL)
  • Vice-Președinte: Ioan Mang(PSD)
  • Vice-Președinte: Alexandru Kiss (UDMR)

Relații internaționale[modificare | modificare sursă]

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Situat de-a lungul istoriei la contactul dintre două lumi, într-un punct important de trecere dinspre Occident spre Orient, orașul Oradea a menținut relații de diverse facturi cu statele ambelor lumi. În contemporaneitate Oradea și-a asumat aceste legături privilegiate prin semnarea următoarelor documente:[55]

- Acorduri de Înfrățire:

- un "Memorandum de Prietenie" în anul 2003 cu:

- un "Pact de Prietenie" în anul 2003 cu:

- un "Pact de Colaborare" în anul 2006 cu:

În viitorul apropiat urmează a fi încheiate acorduri similare cu orașele:

De asemenea, Oradea întreține contacte pe diverse paliere de interes cu următoarele muncipalități sau forme de guvernământ local:

Economie[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista fabricilor din Oradea
Banca Naţională a României, filiala Oradea

Oradea a fost dintotdeauna unul din cele mai prospere orașe ale României și unul dintre cele mai semnificative centre economice, în mare parte datorită proximității față de frontiera cu Ungaria, devenind astfel o poartă înspre Occident. PIB-ul per cap de locuitor este aproximativ 150% din media din România. După 1989, datorită numărului mare de consumatori, Oradea a cunoscut o revigorare economică, nu atât în sectorul industrial cât în cel de servicii[56].

Rata șomajului din Oradea este de 6.0 %, ceva mai mică decât media pe țară, dar mult mai mare decât media pe județul Bihor, de aprox 2%. Municipiul Oradea are o economie a cărei structură cuprinde majoritatea domeniilor și realizează 63% din producția industrială a județului: construcții de mașini, prelucrarea lemnului și mobilier, pielărie, blănărie și încălțăminte, confecții, tricotaje și lohn, chimie, industrie alimentară, materiale de construcții, confecții metalice și plastice, piese de schimb, electronică, etc.[57]

Municipiul Oradea dispune de o rețea de instituții și servicii de interes public general: transport, proiectare, construcții, instalații, turism, activitate hotelieră, import-export. Toate activitățile economice sunt sprijinite de asistența indispensabilă a peste 26 de bănci cu filiale în oraș și județ.[58]

Piața imobiliară orădeană a cunoscut în ultimii ani o creștere accelerată ajungând la cote relativ identice cu piețele imobiliare din București, Brașov și Timișoara. Trendul ascendent s-a accelerat odată cu invitația primită de România de a adera la structurile euro-atlantice.[58]

Transport[modificare | modificare sursă]

Transporturi externe[modificare | modificare sursă]

Gara Centrală din Oradea

Avioane Oradea dispune de Aeroportul Internațional Oradea, ce deservește companii aeriene interne și externe, fiind principala poartă de intrare în țară din zona nord-vestică. În prezent de pe Aeroportul Internațional Oradea compania Tarom efectuează zboruri interne zilnice catre Aeroportul Internațional Henri Coandă București.[59]

Traficul aerian de pasageri derulat pe aeroportul orădean a depășit 36000 de pasageri în anul 2005 . Traficul aeroportului este în continuă creștere înregistrându-se o rată constantă de 11% total pasageri. Ponderea pasagerilor externi a crescut constant în ultimii doi ani cu o rată de 17% în pofida scăderii traficului intern.[59]

Până în anul 2015 aeroportul va fi modernizat pentru a fi adus la standardele internaționale de funcționare. Lucrările de modernizare a aeroportului vor presupune extinderea și lărgirea pistei actuale pentru facilitarea aterizării avioanelor mari, precum și construirea unui terminal nou. Aeroportul orădean este considerat a fi unul de interes european. [59][60]

Trenuri Oradea reprezintă cel mai important nod feroviar din nord-vestul țării. Este tranzitat de Magistrala Principală 300 București-Oradea.[61] Pe lângă această magistrală, din Oradea mai pornesc liniile 310 spre Arad și Timișoara, 314 spre Băile Felix și 402 spre Satu Mare și 312 spre Gyoma cu puncutul de frontiera în Cheresig.

Încă de la sfârșitul veacului al XIX-lea, Oradea a avut alte două gări în afară de cea centrală, anume Gara Velența, care a servit tot mai mult ca triaj pentru traficul de marfă, și Gara Ioșia.[62]

Astăzi municipiul dispune de 4 gări:[63]

  • Oradea - Gara Centrală (trafic intern și internațional de călători)
  • Oradea Est - Velența (stație de triaj și transport călători-navetiști)
  • Oradea Vest - Ioșia (stație de triaj și transport călători-navetiști)
  • Episcopia Bihor - (punct de trecere a frontierei și transport călători-navetiști)

Legături zilnice cu Intercity se fac către destinațiile[64]:

Legături zilnice internaționale se fac către destinațiile:[64]

  • R Corona: Brașov - Budapesta Est (și retur)
  • IC Ady Endre: Cluj Napoca - Budapesta Est (și retur)

Pe teritoriul României ambele trenuri circulă în regim și la tarif de tren rapid. Deasemenea, se află în circulație și o pereche de trenuri personale spre Debrețin. Automobile

Datorită situării orașului langă granița de vest a României, și având legături rutiere cu Ungaria prin vama Borș, Oradea dispune de mai multe proiecte de infrastructură. În 2012 este preconizat ca tronsonul Cluj-Napoca – Oradea al autostrăzii Transilvania să fie terminat. Astfel cu continuarea acesteia în Ungaria, respectiv autostrada M3, va exista o legătură rutieră pană la Viena. De asemenea există planuri ca autostrada M4 să fie prelungită de la Budapesta până la Oradea. În același timp este în plan construirea Coridorului 4 Pan-European care va trece pe la Seghedin, Arad, Timișoara, Lugoj, Deva și Sibiu. Sunt în faza de proiect două drumuri expres care să facă legătura cu Satu Mare, Baia Mare și Arad. Centura de ocolire a municipiului este și ea reabilitată și lățită la 4 benzi.[65]

Drumurile naționale si europene care trec prin Oradea sunt: DN1, DN76, DN79, E60, E79, și E671[66].

Distanța în km față de câteva orașe[67]
în județ în țară în Uniunea Europeană în restul lumii
Băile Felix — 8 km Alba Iulia — 278 km Atena — 1236 km Istanbul — 1126 km
Băile 1 mai — 4 km București — 574 km Viena — 483 km Moscova — 1780 km
Salonta — 37 km Constanța — 792 km Paris — 1657 km Chișinău — 705 km
Beiuș — 87 km Cluj Napoca — 147 km Roma — 1247 km New York City — 7205 km
Marghita — 56 km Iași — 538 km Madrid — 2618 km Tokio — 8733 km

Transporturi interne[modificare | modificare sursă]

Tramvai Siemens ULF în Centrul Istoric al Oradiei
Tramvai la capăt de linie, cartierul Nufărul
Vezi și: Începuturile tramvaiului orădean

AutobuzTramvaiele orădene sunt una dintre cele mai longevive lucrări comunitare din România. Această utilitate publică a fost dată în folosință pentru orădeni la 25 aprilie 1906, fiind în continuare un serviciu public de care beneficiază locuitorii din Oradea. La 25 aprilie 2006, Regia Autonomă de Transport Oradea O.T.L. a celebrat centenarul tramvaiului orădean prin lansarea ediției a doua a cărții „De la o stație la alta”, scrisă de Liviu Borcea, Mihai Apan și Gabriel Moisa.[68] În 2010, Oradea era singurul oraș din România în care circulau tramvaie Siemens ULF[69].

Rețeaua de transport public este condusă de Regia Autonomă OTL. Regia operează cu 5 linii de tramvai (1N, 1R, 2R,2N, 3N, 3R,4R,4N) și 17 linii de autobuz (10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, ROHU), plus o linie de tramvai ce deservește Zona Industrială de Vest (Linia Pod CFR - Sinteza,operata de liniile 1R,1N,3R,4R). Flota regiei este în prezent formată din: 5 tramvaie Tatra T4, 15 tramvaie Tatra T4D, 6 tramvaie Tatra T4DM, 3 tramvaie Tatra T4D-MT, 6 tramvaie T4D-MS, 5 tramvaie Tatra B4DM (toate cumpărate de la MVB Magdeburg), 10 tramvaie Siemens ULF A1, 10 autobuze cu podea joasă Solaris Urbino, 12 autobuze cu podea joasă (parțial) Volvo Alfa Localo, 20 autobuze Mercedes Conecto O345, 11 autobuze Liaz 5256, 6 autobuze Ikarus 260, 5 autobuze Rocar de Simon U412, 3 autobuze Renault PR100 și 2 microbuze Rocar.[70]

Tramvaie[modificare | modificare sursă]

Traseele tramvaielor din Oradea, cu punctele de reper cele mai importante:[71]

Orarul autobuzelor si tramvaielor din Oradea le puteti gasi direct pe siteul OTL.

Linia 1R


KBHFa
Podul Rutier CFR
HST
Bd. Dacia
HST
Bd. Corneliu Coposu
HST
Bd. Decebal
HST
Piața Unirii
HST
Parcul 1 decembrie
HST
Bd. Gen. Magheru
HST
Bd. Republicii
HST
Piața București - Gara de Nord
HST
Str. Olimpiadei
HST
Bd. Corneliu Coposu
HST
Bd. Dacia
BHF
Podul Rutier CFR
Linia 3R


KBHFa
Nufărul
HST
Bd. D. Cantemir
HST
Piața Cetate
HST
Parcul 1 decembrie
HST
Bd. Gen. Magheru
HST
Bd. Republicii
HST
Piața București - Gara de Nord
HST
Str. Olimpiadei
HST
Bd. Decebal
HST
Piața Unirii
HST
Parcul 1 decembrie
HST
Bd. D. Cantemir
BHF
Nufărul
Linia 2


KBHFa
Nufărul
HST
Bd. D. Cantemir
HST
Piața Cetate
HST
Parcul 1 decembrie
HST
Piața Unirii
HST
Calea Aradului
HST
Str. Aviatorilor
HST
Str. Lipovei
HST
Str. Lipovei II
HST
Str. Aviatorilor
HST
Calea Aradului
HST
Piața Unirii
BHF
Nufărul
Linia 1N


KBHFa
Podul Rutier CFR
HST
Bd. Dacia
HST
Bd. Corneliu Coposu
HST
Str. Olimpiadei
HST
Piața București
HST
Bd. Republicii
HST
Bd. Gen. Magheru
HST
Parcul 1 decembrie
HST
Piața Unirii
HST
Bd. Decebal
HST
Bd. Corneliu Coposu
HST
Bd. Dacia
BHF
Podul Rutier CFR
Linia 3N


KBHFa
Nufărul
HST
Bd. D. Cantemir
HST
Piața Cetate
HST
Parc 1 decembrie
HST
Piața Unirii
HST
Bd. Decebal
HST
Str. Olimpiadei
HST
Piața București - Gara de Nord
HST
Bd. Republicii
HST
Bd. Gen. Magheru
HST
Parc 1 decembrie
HST
Piața Cetate
BHF
Nufărul

Autobuze[modificare | modificare sursă]

Traseele autobuzelor din Oradea, cu punctele de reper cele mai importante:[71]

  • Linia 10: Str. Seleușului (Complex Velența) - Piața Devei - Henrik Ibsen >> Henrik Ibsen - Piața Devei - Str. Seleușului (Complex Velența)
  • Linia 11: Gara Centrală - Gara Episcopia >> Gara Episcopia - Gara Centrală
  • Linia 12: Nufărul - Piața Unirii >> Piața Unirii - Nufărul
  • Linia 13: Aleea Gojdu - Parc 1 decembrie - Spit. Județean - Gh. Doja >> Gh. Doja - Spit. Județean - Parc 1 decembrie - Aleea Gojdu
  • Linia 14: Universitate C.L. - Piața Unirii - Podului >> Podului - Piața Unirii - Universitate C.L.
  • Linia 15: Parc 1 decembrie - Podgoria >> Podgoria - Parc 1 decembrie
  • Linia 16: Piața 1 decembrie - Romeur - Metro >> Metro - Romeur - Piața 1 decembrie
  • Linia 17: Pod C.F.R. - B-dul Dacia - Maternitate - Complex Seleusului >> Complex Seleusului - C.Civic - B-dul Dacia - Pod C.F.R.
  • Linia 18: Gara Centrală - Bihorului Pod >> Bihorului Pod - Gara Centrală
  • Linia 19: Carrefour Era - Dacia Pasaj >> Dacia Pasaj - Carrefour Era
  • Linia 20: Nufărul - Auchan >> Auchan - Nufărul
  • Linia 21: Auchan - Doinei (B-dul Decebal) / Doinei (B-dul Decebal) - Auchan
  • Linia 22: Gara Centrală - Real II >> Real II - Gara Centrală
  • Linia 23: Carrefour Era - Piața Cetății >> Piața Cetății - Carrefour Era
  • Linia 24: Pod C.F.R. - Macon >> Macon - Pod C.F.R.

>> = retur*

Cultură și educație[modificare | modificare sursă]

Oradea este un important centru istoric-cultural, primul centru al umanismului din Transilvania. Zidurile vechii cetăți sunt dovada istoriei îndelungate, viața culturală a orașului în prezent fiind reprezentată de spectacole, concerte, expoziții și târguri. Oradea găzduiește de asemenea și cea mai dinamică universitate din țară. Baza materială în domeniul educației, atât în sectorul public cât și în cel privat, este asigurată de 45 de școli elementare, gimnazii, licee și 5 universități.[52]

Alături de clădiri reprezentative, orașul trăiește și prin evenimentele de cultură și de divertisment pe care spațiile dintre acestea le adăpostesc de-a lungul anului, începând din primăvară, când în luna mai se desfășoară "Festum Varadinum", continuând în toiul verii cu Târgul Meșterilor Populari și Serbările Cetății, în luna iulie, și încheind cu toamna, când au loc "Festivalul Toamna Orădeană" și "Săptămâna Teatrului Scurt", în lunile septembrie-octombrie.[52]

Instituții teatrale și de muzică[modificare | modificare sursă]

Teatrul de Stat[modificare | modificare sursă]

Teatrul de Stat din Oradea

Printre cele mai importante instituții de cultură din Oradea este Teatrul de Stat. Clădirea Teatrului de Stat este una dintre cele mai însemnate edificii de patrimoniu din Oradea. Proiectul a fost întocmit de renumita firmă de arhitecți Fellner și Helmer din Viena, iar realizarea lui, care a durat doar 15 luni, din 10 iulie 1899 până în 15 octombrie 1900, s-a derulat sub asistența arhitecților orădeni Rimanóczy Kálmán, Guttmann József și Rendes Vilmos.[72]

În 9 și 10 octombrie 1927 se inaugurează prima stagiune românească la teatrul denumit atunci Regina Maria, cu reprezentațiile Teatrului Național din Cluj, al cărui director era poetul și dramaturgul Victor Eftimiu. În 29 ianuarie 1928 se constituie Asociația „Vestul Românesc” cu scopul predilect de a întemeia un teatru stabil și un cotidian românesc. Sub direcția Comitetului Central al Asociației pe 18 septembrie 1928 ia ființă Teatrul Asociației Vestul Românesc, primul teatru românesc stabil din Oradea.[72]

Teatrul pentru Copii și Tineret Arcadia[modificare | modificare sursă]

Teatrul pentru Copii şi Tineret Arcadia

Teatrul de Stat pentru Copii și Tineret Arcadia, (fostul Teatru de Păpuși) a luat ființă în anul 1950 la inițiativa unui grup format din entuziaști iubitori ai genului.[73]

În decursul anilor, Teatrul Arcadia s-a afirmat datorită producțiilor sale ca fiind una dintre cele mai de seamă instituții de profil din România, aici desfășurându-și activitatea mari creatori și artiști de talie internațională: regizorul artistic Kovacs Ildiko, Paul Fux (care a revoluționat scenografia spectacolelor destinate celor mai mici), Francisca Simionescu (creatoarea unor spectacole de respirație europeană), actorii Isabela Bombora, Mioara și Petru Diaconu, Ioan Moldovan, Magda Thalmainer, Seres Ludovic, etc.[73]

Clădirea în care funcționează teatrul datează din anul 1760 când aici era înaugurat cu mare pompă hanul „Arborele verde” în proprietatea Capitului Romano-catolic. În secolul XVIII hanul nu a avut decât două camere, o cafenea și o cârciumă. În această clădire au locuit funcționarii Capitului, dar a funcționat și o temniță. În timpul marelui incendiu din 1836 s-a distrus și acest han, după care a fost reconstruit păstrând zidurile existente.[73]

În anul 1877 era o clădire cu două etaje acoperită cu țiglă având 87 camere de oaspeți, cafenea, berărie, cârciumă, o sală mare și una mai mică. După 20 de ani hanul a fost modernizat și transformat într-un hotel de categoria I-a cu 40 de camere, o sală de bal luxoasă, restaurant, cafenea. Nu se știe cu exactitate când a trecut din proprietatea Capitului în proprietatea municipiulul, însă în 1908 Adorjan Emil și Kurländer Ede, arhitecții care au construit complexul Vulturul Negru au cumpărat clădirea hotelului Arborele Verde, tot în acel an transformând-o în forma actuală.[73]

Hotelul a fost desființat, camerele de la etaj au fost transformate în locuințe și birouri, iar restaurantul în magazie, proiectantul și executantul fiind Sztarill Ferencz. Pentru a asigura o ieșire a pasajului Vulturul Negru și spre strada Vasile Alecsandri s-a demolat casa scării exterioare a fostului hotel și s-a construit o nouă scară în interiorul clădirii, actuala intrare la Teatrul Arcadia. Fosta sală mare a fost transformată în localul Cabaretului "Bonbonniere", astăzi sala de spectacole a instituției. La parter s-au amenajat o serie de magazine și cinematograful „Urania”. Având în vedere vechimea, istoria architectura sa, care intersectează trei stiluri: baroc târziu, eclectic și secession, este o clădire de patrimoniu, protejată de UNESCO.[73]

Filarmonica de Stat[modificare | modificare sursă]

Filarmonica de Stat

Viață muzicală orădeană a devenit intensă începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când un tânăr muzician, Johann Michael Haydn (1737-1806), fratele mai mic al lui Joseph Haydn, a fost numit organist și dirijor în curtea episcopului Patachich Ádám între anii 1760-1762. El a fost urmat între 1764-1769 de Karl Ditters von Dittersdorf (1739-1799). Cei doi muzicieni sunt considerați ca fondatori ai vieții muzicale orădene. Trebuie însă remarcat încă un important muzician de rang european, Wenzel Pichl (1741-1805), care de asemenea a activat și a compus în acest oraș, fiind pentru o perioadă concertmaistrul orchestrei episcopale. În timpul lui Dittersdorf orchestra era formată din 34 de instrumentiști, veniți din Viena și Praga, orchestra de la Oradea fiind în perioada respectivă una dintre cele mai însemnate din Europa.[74]

La 5 ianuarie 1888 are loc primul „concert filarmonic” din Oradea, sub conducerea dirijorului Schnitzl J., orchestra interpreta Uvertura la opera Tancred de Rossini, Serenada nr. 3 de Wolkmann, Variațiuni pentru corn de Ekhard și Simfonia nr. 40 în sol minor de Mozart. În 1890 se constituie Asociația Prietenilor Muzicii din Oradea Mare, printre scopurile ei fiind înscrise educația în domeniul muzicii culte, organizarea de concerte și spectacole și înființarea unei școli de muzică. Sub patronajul acestei instituții se inaugurează pe lângă Teatru, o secție de operă.[74] În 1949 Societatea Filarmonică devine instituție de stat, desfășurând o bogată activitate muzicală in țară și peste hotare.[74]

Muzee și case memoriale[modificare | modificare sursă]

Muzeul Țării Crișurilor[modificare | modificare sursă]

Palatul Baroc

Anul 1872 a însemnat începutul activității Societății de Arheologie și Istorie a Comitatului Bihor, care și-a propus inclusiv crearea unui muzeu al Bihorului. Sprijinirea acestui demers de către autoritățile orădene și nu numai a avut drept consecință inaugurarea, în iunie 1896, a primului muzeu în Oradea, adăpostit într-o clădire eclectică, special construită în acest scop, finalizată în 1895 de către arhitectul Rimanóczy Kálman senior. În cele nouă încăperi destinate expoziției de bază, s-au etalat obiecte de arheologie, istorie și etnografie. Totodată, acest cadru instituționalizat a făcut posibilă dezvoltarea colecțiilor, precum și impunerea unor măsuri de conservare și depozitare a obiectelor de arheologie, de artă și de etnografie. La 1918 muzeul a ajuns să aibă un patrimoniu de 17.640 de piese muzeale, din care 1377 aparțineau Colecției episcopului romano-catolic Ipolyi Arnold.[75]

Statul român a acordat o atenție specială așezămintelor de acest tip după înfăptuirea României Mari. Pe lângă o susținere financiară firească s-a trecut, inclusiv pentru Oradea, la o revizuire a inventarelor rămase după război, știut fiind că între 1916 și 1918 colecția episcopului romano-catolic Ipolyi și alte obiecte de patrimoniu au fost transportate la muzeele din Budapesta și Strigoniu. În funcție de noua realitate a fost gândită dezvoltarea colecțiilor, respectiv îmbogățirea lor mai cu seamă cu piese reprezentative pentru arta populară românească, și reorganizarea muzeului, care s-a redeschis publicului din anul 1921. Cu acest prilej s-a tipărit și primul ghid, în română și maghiară, al muzeului orădean.[75]

După restaurarea Palatului Baroc, construit între 1762-1776 de arhitectul Franz Anton Hillebrandt pentru a fi reședință a Episcopiei Romano-Catolice de Oradea, s-a inaugurat la Oradea Muzeul Țării Crișurilor, în ziua de 17 ianuarie 1971.[75]

Astăzi muzeul, după 110 ani de existență continuă, se află în curs de mutare în Palatul fostei Garnizoane de la Oradea, în urma retrocedării Palatului Baroc Episcopiei Romano-Catolice.[75]

Muzeul Militar Național[modificare | modificare sursă]

Muzeul Militar Naţional, Filiala Oradea

Muzeul Militar Național joacă un rol important în cunoașterea tradițiilor istorice ale Oștirii române. Înființat în 1923 printr-un decret semnat de Regele Ferdinand I al României, această instituție s-a bucurat de-a lungul timpului atât de atenția binevoitoare a Casei Regale, care a făcut numeroase donații, cât și de sprijinul unor personalități importante ca Radu Rosetti, Vasile Pârvan, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Nicolae Iorga, etc.[76]

Muzeul Militar Național din Oradea se află într-o clădire în stilul secesiunii vieneze de pe strada Armatei Române. Edificiul a fost construit în 1895 pentru armata ungară.[77]

Festivitatea de deschidere a punctul muzeistic militar Oradea a avut loc la 26 decembrie 1971, deși aceasta trebuia să aibă loc cu doua luni înainte, la 25 octombrie.[77]

Patrimoniul muzeului este alcătuit din documentele și obiecte donate de veterani ai Diviziei 11 Infanterie (fosta Divizie 11 Mecanizată din Oradea) și de familiile acestora, precum și din exponate aduse de la Muzeul Militar Național "Regele Ferdinand I" din București.[77]

Muzeul Memorial Iosif Vulcan[modificare | modificare sursă]

Muzeul "Iosif Vulcan"

Iosif Vulcan a fost un publicist și scriitor român, animator cultural, membru al Academiei Române, fondatorul revistei culturale "Familia". El este considerat a fi "nașul literar" al poetului național Mihai Eminescu. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan, întemeietorul școlii românești de la Beiuș, care azi îi poartă numele.[78]

Muzeul Memorial dedicat cărturarului bihorean este înființat în anul 1965, cu prilejul organizării festivităților de aniversare a unui secol de la apariția revistei "Familia" în Oradea. Muzeul este situat în centrul orașului, pe strada "Iosif Vulcan", foarte aproape de parcul în care se află și statuia acestuia. Clădirea care adăpostește muzeul este o casă familială, nu foarte mare, cu trei camere mari la fațadă, situată la capătul actualei străzi losif Vulcan nr.16, la intersecția cu strada Libertății, cu vedere atât în lungul străzii, către Piața Teatrului cât și spre malul Crișului. A fost construită pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost sediul revistei culturale. Arhitectonic nu prezintă elemente deosebite, fiind una cum au fost multe ale protipendadei orădene din perioada ce a premers primului război mondial.[78]

Muzeul Memorial Ady Endre[modificare | modificare sursă]

Ady Endre Museum - Oradea

Clădirea muzeului – fosta Café Müller - situată în Parcul Traian, a fost menită sa fie un loc de destindere între trei instituții sobre: Prefectura, Tribunalul și Penitenciarul. Cafeneaua cu terasă a fost construită în anul 1868 de către Müller Samuel. Clădirea în sine nu prezintă o valoare arhitectonică deosebită, ea este importantă însă prin rolul pe care l-a jucat in viața social-culturală a orașului.[79]

În această cafenea, vara pe terasă și iarna în sala cochetă, își petrecea timpul gazetarul și poetul Ady Endre, compunându-și poeziile și scriindu-și reportajele. Poetul s-a stabilit în Oradea în anul 1900, fiind inițial colaborator al ziarului Szabadság, apoi la Nagyváradi Napló.[79] Muzeul memorial a fost înființat în anul 1957. În fața muzeului se află statuia lui Ady Endre. Pe acest postament înainte se afla statuia de bronz "Ridicarea în ceruri a Mariei" care, la ora actuală se află în grădina bisericii romano-catolice din Olosig.[79]

Casa Memorială Dr. Aurel Lazăr[modificare | modificare sursă]

Casa "Dr. Aurel Lazăr"

Ziua de 12 octombrie 1918 reprezintă pentru casa dr. Aurel Lazăr intrarea în istoria românilor ardeleni, încă din ziua precedentă au început să sosească aici persoane necunoscute orădenilor care erau însă de mare prestanță politică între români. Comitetul Național Român a ținut o ședință aici, la care au participat: Teodor Mihali, Alexandru Vaida, Ștefan Cicio-Pop, Vasile Goldiș, loan Suciu, Gheorghe Popovici, Gheorghe Crișan, Nicolae Ivan, loan Ciordaș, Nicolae Comșa, loan Nedelcu, Gheorghe Dobrin, Petru Corneanu. În urma ședinței s-a semnat "Declarația de la Oradea".[80]

Această clădire se pare că a fost ridicată la sfârșitul veacului al XIX-lea pe strada care se numea atunci Ursula, actualmente strada dr. Aurel Lazăr. Casa de la numărul 13, nu reprezintă din punct de vedere arhitectonic o realizare deosebită. Cu un singur nivel, ridicat pe un demisol înalt, spațioasă, cu nenumărate încăperi ce dau cu ferestrele spre stradă și spre curte, este tipul de clădire orădeană zidită de oameni cu stare. A fost restaurată în repetate rânduri, ultima oară între cele două războaie mondiale.[80]

Alte instituții de cultură[modificare | modificare sursă]

Galeria de Arte Vizuale
  • Casa de Cultură a Sindicatelor Oradea - [6]
  • Casa de Cultură a Municipiului
  • Casa de Cultură a Tineretului
  • Clubul de Dans Sportiv "Constructorul"
  • Clubul Copiilor
  • Asociația "Logic Club" Romania - [7]
  • Școala de Artă "Francisc Hubic"
  • Clubul Filatelic "Tempo"[81]

Edituri și tipografii[modificare | modificare sursă]

  • Editura CCD Oradea
  • Editura Arca
  • Imprimeria de Vest
  • Editura Aquila '93
  • Editura Polirom[82]

Educație[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista școlilor din Oradea
Universitatea din Oradea

Oradea este unul din principalele centre educaționale din România. Aici se află Universitatea din Oradea, una din cele mai mari și moderne universități din țară. De asemenea există și universități private, precum Universitatea Agora, o institutie academică modernă fondată în anul 2000, și Universitatea Emanuel, o școală academică baptistă, fondată în anul 2002. Tot la Oradea se găsește una din cele mai vechi universități private din România, Universitatea Creștină Partium (fostul Colegiu Reformat Sulyok Istvan), fondată în 1990. Este totodată singura instituție educațională superioară cu predare în limba maghiară din Oradea.[83]

Învățământul preuniversitar este reprezentat prin 45 de școli și licee.[83]

Universități în Oradea:[83]

Festivaluri[modificare | modificare sursă]

Toamna Orădeană[modificare | modificare sursă]

"Toamna Orădeană" este un festival de divertisment și cultură, organizat în fiecare an între jumătatea lunii Septembrie și 12 octombrie, ziua orașului. Prima ediție a festivalului a fost în anul 1991. Pe parcursul celor 3-4 săptămâni au loc diverse manifestări culturale, artistice, sportive și de divertisment, în mai multe locații: Cetatea Oradiei, Parcul Nicolae Bălcescu, Piața Unirii, Teatrul de Stat, Arena Antonio Alexe, Casa de Cultură a Sindicatelor, Galeria de Arte Vizuale, etc.[84]

Tradițional, festivalul începe cu "Alaiul Toamnei", o defilare tematică. Tot în prima zi a festivalului se țin teatre de stradă, expoziții fotografice și concerte în aer liber.[84]

Alte manifestări importante: Festivalul Berii, Festivalul Vinului, Târgul Pălincarilor, Expo Varadinum, diverse întreceri sportive dotate cu Cupa "Toamna Orădeană".[84]

Ziua orașului, 12 octombrie, marchează ultima zi a festivalului. Această zi are o dublă semnificație istorică: redactarea Declarației de la Oradea din 1918, document ce proclama dreptul la independență și autodeterminare a românilor din Transilvania, și ocuparea oficială a Oradiei de sub regimul horthyst în 1944, o dată cu intrarea în oraș a trupelor sovieto-române. În această zi are loc Defilarea cu Torțe și se țin concerte de anvergură în aer liber.[84]

Serbările Cetății[modificare | modificare sursă]

În fiecare vară, începând cu anul 2000, se organizează "Serbările Cetății", o manifestare cultural-artistică menită să readucă în centrul atenției leagănul istoric al urbei. Toate evenimentele se țin în incinta și în curtea Cetății Medievale a Oradiei.[85]

În cele două zile de desfășurare au loc concerte de muzică clasică, populară, ecumenică și medievală, spectacole de teatru medieval, expoziții de artă plastică, concursuri sportive medievale și concerte de muzică ușoară.[85]

Presă[modificare | modificare sursă]

Primul ziar profesionist din Oradea, Bihar, a apărut în anul 1862, sub patronajul lui Ottó Hügel și a redactorului Gyula Győrffy. Între 1868 și 1870 același Ottó Hügel a înființat alte două ziare, Nagyváradi lapok ("Foile orădene") și Nagyvárad ("Oradea Mare"), punând astfel bazele presei scrise orădene.[86]

La 17 iunie 1874 Ármin Laszky a înființat ziarul Szabadság, la care din anul 1900 va scrie poetul Endre Ady.[86]

Anul 1880 marchează începutul presei în limba română din Oradea, odată cu tipărirea revistei culturale Familia, a lui Iosif Vulcan, revistă ce există și astăzi (în serie nouă). Până în perioada interbelică au luat ființă alte peste 20 de ziare locale, în limbile maghiară și română. Dintre cele mai importante: Nagyváradi napló ("Jurnalul orădean"; 1898), Tavasz ("Primăvara"; 1919), Cele trei Crișuri (revistă de cultură înființată de colonelul Bacaloglu).[86][87][88]

În ianuarie 1945 este înființat ziarul Viața nouă, publicație în limba română susținută de Administrația sovietică a Ardealului de Nord. Ziar de propagandă comunistă, în paginile sale era reflectată atât situația de pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, cât și eforturile administrației locale de a normaliza viața orădenilor după eliberarea de sub ocupația ungurească fascistă. Pe 6 martie 1946 cotidianul Viața nouă este denumit Crișana, sub acest nume continuând să existe de-a lungul întregii perioade comuniste, dar și după 1989. Astfel, Crișana este cel mai vechi cotidian românesc din această parte de țară. În 45 de ani de regim comunist, presa a fost o unealtă propagandistică a PCR, puține articole și ziare fiind realmente profesioniste și libere. Imediat după căderea regimului dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu, presa românească a început din nou să înflorească. Vechile reviste literare și cotidiene precum Familia și Jurnal Bihorean s-au reînființat. Astăzi presa orădeană este reprezentată prin peste 13 cotidiene și reviste locale, două agenții de presă, 5 posturi locale de televiziune și 8 posturi de radio.[89]

Sănătate[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista spitalelor din Oradea

Fiind centrul Crișanei și al Bihorului, Oradea dispune de aproape toate serviciile medicale. La dispoziția populației stau 6 spitale de stat, printre care cele mai importante sunt Spitalul Clinic Județean, Spitalul Clinic Municipal "Dr. Gavril Curteanu" cu cea mai mare secție de pediatrie din județ, Spitalul Militar, Spitalul Clinic de Neurologie și Psihiatrie, primele două dispunând și de servicii de urgență. Pe lângă spitalele de stat sunt autorizate multe dispensare și cabinete medicale, un centru de recoltare și conservare a sângelui, Serviciul de Ambulanță, Spitalul și Centrul de Diagnostic și Tratament "Pelican", Spitalul "Arsmed", etc. Policlinicile și farmaciile întregesc sistemul sanitar local, iar multe dintre ele au programe permanente. Un loc deosebit de important ocupă stațiunile Băile Felix și Băile 1 mai, care au o reputație internațională în tratamentul afecțiunilor aparatului locomotor, respirator, ale sistemului nervos central și periferic, precum și al unor boli asociate, prin utilizarea resurselor de apă termală, folosite în scopuri curative.[90]

Sport[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista cluburilor sportive din Oradea
Bazinul Olimpic "Ion Alexandrescu"

Oradea s-a remarcat mai ales prin calitatea echipelor de polo, municipiul fiind reprezentat în Campionatul Național de Crișul Oradea, și de deținătoarea titlului pe anul 2008, C.S. Leonardo. De asemenea C.S. Shogunul Oradea deține multe cupe la competițiile de kata și kumite printre care Cupa Națională de Karate „Shogunul”, Cupa Națională de Karate a ”Palatului Oradea”.[91]

În Oradea își are sediul și una din puținele federații din afara Bucureștiului: Federația Română de Karate Kyokushin. În Oradea, acest sport este reprezentat de CS Gym Oradea, club care a dat mai mulți campioni europeni la karate kyokushin.[92]

Însă nici fotbalul nu a fost neglijat în urbea de pe Criș, în acest sens Oradea având o tradiție de peste 100 de ani de fotbal, reprezentată azi de echipa-fanion a orașului, FC Bihor fondată în anul 1958, urmașa mult mai titratei echipe C.A. Oradea, fondată în 1902 - campioana Ungariei horthyste în 1944 și a României în 1949, câștigătoarea Cupei României în 1956.[93]

Arhitectură și turism[modificare | modificare sursă]

Până în 1918, Oradea a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, din partea imperiului guvernată de Budapesta. Dezvoltarea orașului, activitățile economice, arhitectura etc. au evoluat în acest context statal. Oradea a fost un oraș cosmopolit, cu populație eterogenă, cu mare varietate culturală și religioasă. La sfârșitul anului 1914, Oradea avea 69.949 de locuitori. Structura confesională a populației orașului a fost dominată de trei mari confesiuni – romano-catolică, reformată (calvină), israelită. Dacă în partea sud-estică a Comitatul Bihor românii erau clar majoritari, în Oradea erau minoritari.

Concepția administrației municipale privind rolul ei în dezvoltarea orașului și construirea de imobile s-a schimbat în timp. În perioada 1860-1890, dezvoltarea urbană a Oradiei a fost lentă, lipsind adevăratele elemente ale unei vieți urbane. În timpul mandatului primarilor Jószef Bulyovszky (1897-1901) și Károly Rimler (1901-1919), concepția despre dezvoltarea urbană și rolul primăriei s-a schimbat. Administrația orașului a promovat o politică de dezvoltare urbană accelerată, realizându-se mari clădiri publice și infrastructura. În perioada 1900-1914, orașul a fost dotat cu toate elementele urbane moderne.[94]

În Oradea, la începutul secolului al XX-lea, au activat câțiva dintre cei mai importanți arhitecți budapestani. Curentul de inspirație lechneriană este reprezentat prin Marcell Komor și Dezső Jakab, Zoltán Bálint și Lajos Jámbor. Din generația de tineri arhitecți, a grupării Tinerii, a activat la Oradea, Valér Mende. Frigyes Spiegel, aflat inițial sub înrâurirea Art Nouveau-ului occidental (cunoscut și ca Secesiunea vieneză și Jugendstil), a realizat importante clădiri rezidențiale. Arhitectura premodernă, cu influențe vieneze, este prezentă prin lucrările fraților László și József Vágó. Amprenta arhitecturii vieneze se poate constata și la Palatul Ullmann, construit de Franz Löbl.[94]

Monumente și clădiri[modificare | modificare sursă]

Piaţa Ferdinand
Palatul Vulturul Negru
Bazilica Romano-Catolică

CetateClădiri istorice

Una dintre cele mai importante atracții ale orașului o constituie arhitectura centrului urbei, reprezentată de diferite stiluri: baroc, clasic, eclectic și secesiunea vieneză. Cea mai densă concentrare a acestora se află în centrul istoric al orașului:[52]

La începutul secolului XX, în arhitectura orădeană se impune curentul Art Nouveau, curent declanșat în Franța, dar integrat și în Imperiul Austriac și numit de asemeni Jugendstil și Wiener Sezession). Elementele ornamentale de fațadă, prin care se remarcă acest stil de la finele sec. XIX și începutul sec. XX, sunt liniile sinuoase, ondulatorii din ornamentica biomorfă; liniile geometrice care subliniază elementul constructiv al decorației; se observă prezența mozaicului, vitraliilor, feroneriei, a stucaturilor etc. Aceste elemente sunt regăsite la Palatul Poinar, Palatul Vulturul Negru, Palatul Episcopal Greco - Catolic etc.[52] Biserici, temple

Lăcașuri de cult

În Piața Unirii se află trei biserici: una este romano-catolică, cu hramul Sf. Ladislau, una greco-catolică, Sf. Nicolae și una ortodoxă, Biserica cu Lună.[52] Două biserici din Oradea sunt între cele mai mari din Europa, în categoriile lor: Biserica "Emanuel", a doua biserică baptistă europeană ca mărime, și Bazilica Romano-Catolică din Complexul Baroc, între cele mai mari biserici în stil baroc.[95]

Viață de noapte[modificare | modificare sursă]

Decoraţiuni şi basoreliefuri din Restaurantul Medieval din centrul istoric

Viața de noapte în Oradea este cât se poate de activă. Centrul istoric al orașului abundă în terase, cafenele, restaurante și cluburi. Majoritatea acestora se află în clădiri-monument.[52]

Terasele, cluburile și cafenelele sunt deschise până la orele 03-05 a.m., dar majoritatea restaurantelor sunt închise înainte de miezul nopții. Însă multe pizzerii și restaurante tip fast-food sunt deschise non-stop.[96]

Printre localurile cele mai renumite:robinson country club, Club Escape, Club Heat, Club Lords, Club Bali, Cafe Columbus, Cafe Segafredo, Cafe Paris, Cafe Semiramis, restaurantul Cyrano, restaurantul Medieval Leonesse, restaurant-pizzerie Bridge, Terasa Oradea, terasa-club Downtown.[97][98][99]

În împrejurimi[modificare | modificare sursă]

Rezervația cu nuferi din Băile Felix

La câțiva kilometri de Oradea se află renumitele stațiuni balneare Băile Felix și Băile 1 Mai. Printre obiectivele turistice de aici:[100][101]

  • Lacul cu nuferi din Băile 1 Mai, rezervație naturală care ocrotește trei specii naturale protejate: Nymphaea Lotus Thermalis (varietate unică în Europa, relicvă a erei terțiare), peștele „Roșioara lui Racoviță” (specie endemică, denumită după naturalistul român Emil Racoviță) și melcul Melanopsis Parreyssi (supraviețuitor al ultimei ere glaciare).
  • Fenomenul carstic de pe Dealul Șomleului, Avenul de la Betfia, supranumit “Hudra Bradii” (numit și “Craterul de la Betfia”). Are o adâncime de 86 de metri, puțul având o cădere aproape verticală de 54 metri).
  • Ștrandul Venus din Băile 1 Mai
  • Rezervația de nuferi din Băile Felix
  • Ștrandul cu valuri din Băile 1 mai (cel mai vechi din România - aprox. 107 ani)
  • Ștrandul cu apă termală "Apollo" din Băile Felix.

În prezent, în ambele stațiuni sunt multe pensiuni și vile, precum și hoteluri de trei și patru stele, cu confort deosebit, și se situează la nivelul turismului internațional.[102][103]

Hoteluri și pensiuni[modificare | modificare sursă]

În Oradea există peste 21 de hoteluri, din care unul de cinci stele, șase sunt de patru stele, cel mai important fiind Continental Forum Oradea, opt de trei stele și trei hoteluri de două stele. Momentan nu mai există hoteluri funcționale de o stea.[104]

Majoritatea pensiunilor din regiune se află în Băile Felix și Băile 1 mai, însă nici Oradea nu duce lipsă de asemenea unități de cazare. Există 20 pensiuni, majoritatea de două și trei stele, precum și trei moteluri de trei stele și vile turistice.[104]

Pentru turiștii care își doresc ceva deosebit în materie de cazare, dar totodată accesibil la preț, există posibilitatea de cazare în camere de lux în regim de hotel sau boutique-hoteluri în centrul istoric al orasului, de exemplu:

AVALON Camere-Rooms ***

Parcuri[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Parcuri din Oradea
Zonă de promenadă pe malul Crişului Repede

În secolul XIX, deși industria era incomparabil mai mică decât astăzi, poluarea era mult mai mare, din cauza folosirii cărbunelui pentru producerea energiei. Astfel necesitatea existenței unor vaste spații verzi s-a făcut simțită tot mai mult, ca mijloc de a contrabalansa efectele negative ale unei industrializări puternice.[105]

Primele parcuri se leagă de vastele spații lipsite de clădiri din jurul cetății, terenuri care în Evul Mediu au fost folosite în strategia de apărare. Astfel a apărut Piața 1 Decembrie sau Piața Mare, unde odată pe săptămână se ținea târgul de vite și care, în anii ’50, a fost transformată într-un parc mare, cu numele Parcul 23 august.[105]

În secolul XIX, cu destinația specială de spațiu verde și de recreere, s-au construit numai două parcuri, grădina Rhédey și actualul parc Petőfi, care a făcut parte din marele spațiu verde din jurul Complexului Baroc.[105]

La începutul secolului XX, pe un teren mlăștinos de pe malul drept al Crișului Repede până sub dealuri, s-a construit Parcul Orășenesc, numit ulterior Parcul Muncitoresc, iar în prezent Parcul Ion C. Brătianu. Este cel mai mare parc al orașului, sub care există câteva izvoare de apă termală care alimentează ștrandul municipal din apropiere. Pe același mal, la sfârșitul secolului XIX, pe lângă strada Libertății s-a amenajat un parc, care în perioada dualistă a avut numele de Parc Milenar, iar în perioada interbelică numele lui Mihai Eminescu.[105]

După cel de-al doilea război mondial, s-au creat Parcul Nicolae Bălcescu, Parcul Dendrologic din șanțurile Cetății și numeroase alte parcuri mai mici în noile cartiere.[105]

În prezent, Oradea este unul din puținele orașe din România cu multe spații verzi. Pe lângă micile și marile parcuri și zone verzi din cartierele rezidențiale ale orașului, există și câteva zone de promenadă în cartierele vechi și centrale.[105]

Personalități marcante[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista episcopilor de Oradea Mare

(Următoarele personalități s-au născut în Oradea. Sunt afișate cronologic după data nașterii.)

Regi înmormântați[modificare | modificare sursă]

Crișul Repede - vedere panoramică a Crișului Repede și a Parcului Libertății
Crișul Repede - vedere panoramică a Crișului Repede și a Parcului Libertății

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ a b c Recensământ 2002. Accesat la data de 10.05.2009.
  4. ^ Zona Metropolitană Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
  5. ^ a b Varga E. - Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate. Accesat la data de 10.05.2009.
  6. ^ Despre Băile Felix. Accesat la data de 10.05.2009.
  7. ^ Oradea Online — Articolul de știre Meridianul 0, redescoperit în Cetatea Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
  8. ^ Rom Turism — Prima menționare a Oradiei. Accesat la data de 10.05.2009.
  9. ^ — Descoperă România: Crișana și Maramureș. Accesat la data de 09.09.2009.
  10. ^ a b c d e f Colegiul Național Emanuil Gojdu — Istoria orașului Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
  11. ^ a b c d e f Oradea-Online — Istoria Oradiei. Accesat la data de 10.05.2009.
  12. ^ Pop, Ioan Aurel (2005). Istoria Transilvaniei Medievale. Cluj-Napoca: Center for Tranylvanian Studies. pp. 111 
  13. ^ Site-ul oficial al Cetății Oradea. Accesat la data de 09.09.2009.
  14. ^ Colecționarul Român — Articolul Proiect de reabilitare a Cetății din Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
  15. ^ Pop, Ioan Aurel (2005). Istoria Transilvaniei Medievale. Cluj-Napoca: Center for Tranylvanian Studies. pp. 112 
  16. ^ Pop, Ioan Aurel (2005). Istoria Transilvaniei Medievale. Cluj-Napoca: Center for Tranylvanian Studies. pp. 150 
  17. ^ Gazeta de Oradea. Accesat la data de
  18. ^ Oradea - scurt istoric
  19. ^ Despre răscoala lui Francisc Rákóczi al II-lea
  20. ^ Istoria Oradiei între 1700 și 1848
  21. ^ Via Romania — Hotărârea Papei Pius al VI-lea. Accesat la data de 10.05.2009.
  22. ^ Brigada de Pompieri Crișana - Istoric. Accesat la data de 18.09.2010
  23. ^ E-tur — Revoluția lui Emanuil Gojdu. Accesat la data de 10.05.2009.
  24. ^ Istoria Marii Uniri. Accesat la data de 10.05.2009.
  25. ^ Deportarea evreilor din Oradea
  26. ^ a b Oradea-Online — Perioada comunistă în Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
  27. ^ Spre exemplu: Kisvárda, județul (comitatul) Szabolcs-Szatmár-Bereg (nord-estul Ungariei); Pétervárad (sârbo-croată: Петроварадин, Petrovaradin, germană: Peterwardein, latină: Varadinum Petri); Varasd, croată: Varaždin (aici: sufixarea dublă, cu -s-d, ambele sufixe având vocalele elidate); Várda, județul Somogy (sud-vestul Ungariei); Várad, județul Baranya (sud-vestul Ungariei, ținutul Szigetvár „Cetatea Sighet” sau „Ostrov”); Varadia, românește: Vărădia, jud. Caraș-Severin (aproape de fosta Arcidava)
  28. ^ Miron Costin, Opere, I și II („Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron-vodă încoace(...)”), Ediție critică îngrijită de Petre P. Panaitescu, [seria] Scriitori romîni, Editura pentru literatură, bun de tipar 26.08.1964. Apărut în 1965. Vezi pagina de discuții a articolului: citatele relevante și indicarea numărului paginii.
  29. ^ a b c Bihoreanul — Articolul Heraldica Oradiei. Accesat la data de 10.05.2009.
  30. ^ a b c Oradea-Online — Geografia Oradiei. Accesat la data de 10.05.2009.
  31. ^ Direcția Ape-Crișuri Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
  32. ^ Agenția de Protecție a Mediului Bihor. Accesat la data de 10.05.2009.
  33. ^ Județul Bihor - Descriere generală. Accesat la data de 10.05.2009.
  34. ^ a b c Dumiter, Aurelia Florina (2007). Clima și Topoclimatele Orașului Oradea. Oradea: Universitatea din Oradea. pp. 2 [1]. Accesat la data de 10.05.2009.
  35. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  36. ^ Structura etno-demografică a României la recensământul din 2002. Accesat la data de 10.05.2009.
  37. ^ a b c d Schon, Dezso (1981). A tegnap varosa. Tel Aviv: Grosswardein Society in Israel. pp. 14 . Accesat la data de 10.05.2009.
  38. ^ Colegiul Național Mihai Eminescu
  39. ^ Site oficial FDGR. Accesat la data de 10.05.2009.
  40. ^ Oradea Online — Articolul Etnicii germani au sărbătorit Kirchweih. Accesat la data de 10.05.2009.
  41. ^ Mozes, Tereza (1997). Evreii din Oradea. București: Editura Hasefer. pp. 15 . Accesat la data de 10.05.2009.
  42. ^ Center for Jewish Art. The Hebrew University of Jerusalem (Summer 1998) Centrul de artă evreiască al Universității Ebraice. Accesat la data de 10.05.2009.
  43. ^ Site Oficial Universitatea Partium. Accesat la data de 10.05.2009.
  44. ^ Search Romania — Licee din Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
  45. ^ Revista Noi Nu — Poetul Ady Endre. Accesat la data de 09.05.2009.
  46. ^ Oradea-Online — Ziare din Oradea. Accesat la data de 09.05.2009.
  47. ^ Site Oficial Radio Partium
  48. ^ Primăria municipiului Oradea — Scurt istoric al Oradiei. Accesat la data de 10.05.2009.
  49. ^ [2]. Accesat la data de 23.01.2011.
  50. ^ Zona metropolitană Oradea &mdash Istoric. Accesat la data de 08.05.2009.;
  51. ^ Zona metropolitană Oradea: raportul de activitate 2005–2006. Accesat la data de 08.05.2009.
  52. ^ a b c d e f g h Prezentarea Municipiului Oradea. Accesat la data de 08.05.2009.
  53. ^ Prefectura Județului Bihor. Accesat la data de 08.05.2009.
  54. ^ Consiliul Județean Bihor. Accesat la data de 08.05.2009.
  55. ^ Primăria municipiului Oradea — Orașe înfrățite cu Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
  56. ^ Oradea-Online — Despre Oradea. Accesat la data de 09.05.2009.
  57. ^ Economia județului Bihor. Accesat la data de 09.05.2009.
  58. ^ a b Prezentare Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
  59. ^ a b c Prezentarea Aeroportului Internațional Oradea. Accesat la data de 05.05.2009.
  60. ^ Curse Regulate pe Aeroportul Oradea
  61. ^ Magistrala CFR 300
  62. ^ Realitatea Bihoreană — Drumul de fier implineste 150 de ani. Accesat la data de 10.05.2009.
  63. ^ Mersul trenurilor - Plecări Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
  64. ^ a b Mersul Trenurilor. Accesat la data de 10.05.2009.
  65. ^ Oradea-Online — Articol de știri. Accesat la data de 10.05.2009.
  66. ^ Harta Rutieră. Accesat la data de 05.05.2009.
  67. ^ Distanțe rutiere Oradea. Accesat la data de 16.05.2009
  68. ^ Borcea, Liviu (2006). De la o stație la alta. Oradea: Editura Arca. pp. 27 
  69. ^ Siemens Europe — Articolul Cel mai modern tramvai Siemens de tip ULF a fost inaugurat in data de 23 aprilie 2008 la Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
  70. ^ [3]. Accesat la data de 08.11.2009.
  71. ^ a b Transira Forum — Transportul public în Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
  72. ^ a b Scurt istoric al Teatrului din Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
  73. ^ a b c d e Istoria Teatrului Arcadia. Accesat la data de 10.05.2009.
  74. ^ a b c Istoria muzicii din Oradea. Accesat la data de 05.05.2009.
  75. ^ a b c d Muzeul Țării Crișurilor. Accesat la data de 05.05.2009.
  76. ^ Muzeul Militar Național. Accesat la data de 05.05.2009.
  77. ^ a b c Muzeul Militar Oradea. Accesat la data de 05.05.2009.
  78. ^ a b Muzeul Memorial Iosif Vulcan. Accesat la data de 05.05.2009.
  79. ^ a b c Muzeul Memorial Ady Endre. Accesat la data de 05.05.2009.
  80. ^ a b Casa Memorială Dr. Aurel Lazăr. Accesat la data de 05.05.2009.
  81. ^ Artă și cultură în Oradea. Accesat la data de 05.05.2009.
  82. ^ Lista editurilor din Oradea. Accesat la data de 05.05.2009.
  83. ^ a b c Oradea Online — Educația din Oradea. Accesat la data de 09.05.2009.
  84. ^ a b c d Crișana — Program Toamna Orădeană. Accesat la data de 09.05.2009.
  85. ^ a b Crișana — Articolul Serbarile Cetății debutează azi. Accesat la data de 09.05.2009.
  86. ^ a b c Nagyváradi sajtótörténet (Istoria presei orădene). Accesat la 09.05.2009.
  87. ^ Oradea și împrejurimi. Accesat la 08.05.2009.
  88. ^ Revista Cele Trei Crișuri. Accesat la 09.05.2009.
  89. ^ Geocities — Mass-Media din Bihor. Accesat la 09.05.2009.
  90. ^ Oradea-Online — Sănătate în Oradea. Accesat la data de 10.05.2009.
  91. ^ Clubul Sportiv Shogunul. Accesat la data de 09.05.2009.
  92. ^ Federația Română de Kyokushin. Accesat la data de 09.05.2009.
  93. ^ Fc Bihor Oradea — Istoricul fotbalului bihorean. Accesat la data de 09.05.2009.
  94. ^ a b Pașca, Mircea (2008). Habitatul orădean la începutul secolului al XX-lea (ed. ed. prescurtată). Oradea: Universitatea din Oradea. pp. 4 
  95. ^ Welcome to Romania — Bazilica Romano-Catolică - Prezentare. Accesat la 10.05.2009.
  96. ^ Localuri din Oradea
  97. ^ Cluburi din Oradea
  98. ^ Baruri din Oradea. Accesat la 10.05.2009.
  99. ^ Cluburi si baruri din Oradea. Accesat la 10.05.2009.
  100. ^ Despre Băile Felix
  101. ^ Rom Turism — Prezentare Băile 1 mai. Accesat la 10.05.2009.
  102. ^ Cazare în Băile Felix. Accesat la 10.05.2009.
  103. ^ Cazare în Băile 1 mai. Accesat la 10.05.2009.
  104. ^ a b Cazare în Oradea. Accesat la 10.05.2009.
  105. ^ a b c d e f Parcuri din Oradea. Accesat la 08.05.2009.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gheorghe Gorun, Gabrile Moisa,Tereza Mozes și Liviu Borcea, Istoria orașului Oradea, editura Arca, 2008
  • Aurelia Florina Dumiter, Clima și topoclimatele orașului Oradea, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2007
  • Borcea Liviu, Mihai Apan și Moisa Gabriel, De la o stație la alta, Editura Arca, Oradea, 2006
  • Dezso Schon, The City of Yesterday - Oradea Yizkor Book, Grosswardein Society in Israel, Tel-Aviv, 1981
  • Ioan Mărculeț (coordonator), Superlativele României. Mică enciclopedie, Editura Meronia, București, 2010
  • Ioan Mărculeț (coord.), Dicționarul așezărilor urbane din România, București, 2013.
  • Tereza Mozes, Evreii din Oradea, Editura Hasefer, București, 1997
  • Mircea Pașca, Habitatul orădean la începutul secolului al XX-lea, Editura Universității din Oradea, Oradea, 2008
  • Ioan Aurel Pop, Istoria Transilvaniei Medievale, Center for Tranylvanian Studies, Cluj-Napoca, 2005
  • Mihai Manea, Bogdan Teodorescu, Istoria Românilor de la 1821 până în 1989, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996
  • Jewish Encyclopedia, 1901-1906 , New York

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Oradea

Site-uri oficiale[modificare | modificare sursă]

Cultura orădeană[modificare | modificare sursă]

Învățământul orădean[modificare | modificare sursă]

Presa orădeană[modificare | modificare sursă]

Hărți[modificare | modificare sursă]

Reportaje[modificare | modificare sursă]