Alexandru Roman
| Alexandru Roman | |
![]() Alexandru Roman |
|
| Naștere | 26 noiembrie 1826 Aușeu, Bihor |
|---|---|
| Deces | 15/27 septembrie 1897 Sebeș |
| Profesie | profesor și publicist |
| Naționalitate | română |
| modifică |
|
Alexandru Roman (n. 26 noiembrie 1826, Aușeu, Bihor - d. 15/27 septembrie 1897, Sebeș) a fost un om politic român transilvan, îndrumător cultural, publicist, membru fondator al Academiei Române, unul dintre primii profesori români care a ținut prelegeri și a predat în limba română în Transilvania.
Biografie [modificare]
Studiile primare și secundare le-a terminat la Beiuș și Oradea. A urmat studiile universitare la Viena, unde a studiat filosofia, matematica și teologia. A fost profesor la gimnaziul românesc „Samuil Vulcan” din Beiuș. Aici a fost primul profesor care a ținut prelegeri în limba română.[1] Din 1851 a devenit profesor titular de limba română la Academia de drept din Oradea, iar din 1862 până în 1867, a fost profesor de limba română la Universitatea din Budapesta. Alexandru Roman a fost unul dintre inițiatorii catedrei de limbă și literatură română de la universitatea maghiară, alături de episcopul greco-catolic Vasile Erdeli-Ardeleanu.
În 1866 Alexandru Roman s-a numărat printre membrii fondatori ai Societății Literare Române, care ulterior a devenit Academia Română. El s-a mai numărat printre organizatorii Societății de Leptură a Junimei Române Studioase (1851) și ai Societății Petru Maior (1862). A fost redactor al gazetelor „Concordia” (înființată la Budapesta în 1861, în colaborare cu Sigismund Pap, până în 1866) și la „Federațiunea” (1868 - 1876), înființat tot de el la Budapesta. A suferit multe persecuții politice din partea autorităților maghiare fiindcă a apărat deschis cauza românilor transilvani, în Ungaria dualismului (1867-1918) austro-ungar. În paginile acestor reviste el a publicat articole deosebit de virulente care i-au atras numeroase procese de presă și care au culminat cu Pronunciamentul de la Blaj din 1868, articol pentru care a fost condamnat la un an de închisoare (în închisoarea ungară din Vaț, eliberat în 1870).
Între 1865 și 1888 a fost deputat în Parlamentul unguresc de la Budapesta unde a apărat drepturile românilor din Transilvania.
Note [modificare]
- ^ Predescu, p.733
Bibliografie [modificare]
- Academia Republicii Populare Romîne, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
- Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999 ISBN 973-27-06967
- Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea, Edituara Saeculum, București 1999 ISBN 973-9399-03-7
|
|||||||
