Automobil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Mașină (dezambiguizare).
O fotografie a originalului Benz Patent-Motorwagen, construit pentru prima dată în 1885 și pentru care s-a acordat brevet de invenție.

Automobilul, sau mai familiar mașina, este un vehicul cu patru (rar, trei, șase) roți, acționat de un motor cu ardere internă, cu abur, cu electricitate sau aer comprimat. Are scaune pentru conducător și pentru cel puțin un pasager.

Automobilele sunt de obicei construite pentru a călători pe drumuri, dar există unele, mai ales vehicule utilitare, care permit călătorii în afara drumurilor - (off-road). Drumurile și autostrăzile sunt folosite în comun cu alte vehicule, cum sunt motocicletele și tractoarele.

Un automobil tipic are un motor cu ardere internă și patru roți, însă au apărut pe piață și mașini cu motoare hibride, cu gaz sau electrice. Au fost construite și autovehicule cu trei roți, dar nu sunt prea răspândite din cauza problemelor de stabilitate.

În anul 2007 în lume existau aproape 800 de milioane de mașini în circulație (majoritatea în emisfera nordică) iar 42 de milioane de mașini noi erau produse în fiecare an.[1] În anul 2050 se aproximează că vor exista 4 miliarde de automobile la nivel mondial.[2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

În 1769, francezul Nicolas-Joseph Cugnot realizează un vehicul cu trei roți propulsat prin forța aburului. În 1801, englezul Richard Trevithick realizează un fel de locomotivă, numită Puffing Devil, dar care putea circula și pe drumurile rutiere.

Contribuții de pionierat în domeniul motoarelor cu ardere internă au adus: Nicéphore Niépce, François Isaac de Rivaz, Gustave Trouvé și alții. Însă inventatorul automobilului în accepția modernă este considerat Karl Benz. În 1878, acesta proiectează un nou tip de motor cu ardere internă, mult îmbunătățit și care va fi patentat un an mai târziu.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Compunerea automobilului[modificare | modificare sursă]

Părțile principale ale oricărui automobil sunt motorul, șasiul, caroseria și partea electrică.

Motor[modificare | modificare sursă]

Motorul este sistemul fizic de generare a energiei mecanice care pune în mișcare sistemul de transmisie al automobilului. Un motor este compus din două părți: mecanismul motor și instalațiile auxiliare.

Șasiu[modificare | modificare sursă]

Șasiul automobilului este ansamblul organelor și instalațiilor care efectuează preluarea și transmiterea energiei mecanice de la motor la roțile motoare, conducerea automobilului, susținerea și propulsia lui. Se compune din transmisie, sistemul de conducere, organele de susținere, organele de propulsie și instalațiile auxiliare.

Sistem de transmisie

Transmisia sau sistemul de transmisie preia, transmite, modifică și distribuie momentul motor la roțile motoare ale automobilului.

Sistem de conducere

Sistemul de conducere asigură deplasarea automobilului pe traseul dorit.Este compus din mecanismul de direcție și sistemul de frânare.

Sistem de susținere

Organele de susținere suportă greutatea atomobilului și preiau forțele rezultate din propulsie frânare și rezistențele ce apar în deplasarea pe drum a automobilului.Cuprind cadrul, carterele punților și organele de suspensie.

Sistem de propulsie

Sistemul de propulsie tansformă mișcarea de rotație în mișcare de translație și ajută automobilul să se sprijine pe drum sau pe sol.

Instalații auxiliare ale șasiului

Instalațiile auxiliare asigură confortul, siguranța circulației și controlul exploatării automobilului.Ele sunt instalația de iluminat, instalația de semnalizare, instalația de încălzire, instalația de aerisire, ștergătoarele de parbriz, etc.

Caroserie[modificare | modificare sursă]

Caroseria este partea principală a automobilului care are rolul de purtător al persoanelor sau mărfurilor sau instalațiilor montate pe automobil, asigurând izolarea și autonomia încărcăturii față de restul automobilului și de mediul înconjurător.

Compunerea caroseriilor este dependentă de destinația automobilului comportând diferențe conforme scopului pentru care sunt făcute.În general caroseriile automobilelor au o parte inferioară bazală, orizontală (platformă), o parte laterală și o parte superioară (acoperiș).În plan orizontal se împarte în partea anterioară, destinată conducăturului automobilului și partea posterioară destinată încărcăturii (instalații, persoane, mărfuri).

Funcționarea automobilului[modificare | modificare sursă]

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Automobilele se clasifică după următoarele criterii principale:

  • destinație (felul transportului);
  • particularitați constructive (tipul motorului, tipul transmisiei, tipul propulsiei);
  • numărul punților
  • capacitate de trecere.

După destinație[modificare | modificare sursă]

Automobile pentru transportul persoanelor[modificare | modificare sursă]

  • Autoturisme - automobile care, prin construcție și echipare, sunt destinate transportului unui număr redus de persoane, bagaje și/sau al bunurilor acestora, având o capacitate de două până la 7 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului auto.[3] Acestea se pot conduce cu categoria de permis auto B.
    • Microturisme - cilindree: 200–250 cm³ (1 – 2 locuri)
    • Mici - cilindree: 500–1000 cm³ (2 – 4 locuri)
    • Mijlocii - cilindree: 1000–2000 cm³ (4 – 5 locuri)
    • Mari - cilindree: 2000–4000 cm³ (4 – 6 locuri, de exemplu limuzinele[4])
    • Foarte mari - cilindree: 3000–8000 cm³ (4 - 7 locuri)
  • Microbuze - autobuze destinate și echipate pentru transportul unui număr redus de persoane și al bagajelor acestora.[5]
    • Cu capacitate mică (6 - 16+1 locuri) - Acestea se pot conduce cu categoria de permis auto D1.
    • Cu capacitate mare (18 - 22+1 locuri) - Acestea se pot conduce cu categoria de permis auto D.
  • Autobuze - autovehicule destinate și echipate pentru transportul unui număr mai mare de persoane și al bagajelor acestora. Acestea se pot conduce cu categoria de permis auto D.
    • Cu capacitate mică (15 - 30 locuri)
    • Cu capacitate mijlocie (30 - 70 locuri)
    • Cu capacitate mare (70 - 100 locuri)
    • Cu capacitate foarte mare (peste 100 locuri)

Automobile pentru transportul mărfurilor[modificare | modificare sursă]

Se clasifică și după încărcătura utilă exprimată newtoni (N).

  • Autoutilitară - cu încărcătură utilă până la 10.000 N, caroserie închisă și cabină separată.
  • Autocamionetă - cu sarcină utilă de circa 15.000 - 20.000 N, caroserie închisă sau acoperită cu coviltir și cabină separată.
  • Autocamion - are caroserie deschisă sau acoperită cu prelată. După capacitatea de încărcare autocamioanele pot fi:
    • Autocamioane ușoare - cu sarcina utilă de 15.000 N – 30.000 N
    • Autocamioane mijlocii - cu sarcina utilă de 30.000 N – 80.000 N
    • Autocamioane grele - cu sarcina utilă de 80.000 - 120.000 N
    • Autocamioane foarte grele - cu sarcina utilă de peste 120.000 N
  • Autobasculantă – prevăzută cu o benă basculantă pentru încărcătură și cabina conductorului separată de caroserie.

Automobile speciale[modificare | modificare sursă]

Automobilele din această categorie efectuează numai anumite transporturi și servicii.

După particularitațile constructive[modificare | modificare sursă]

Se consideră următoarele criterii de distincție ale automobilelor: tipul motorului, tipul transmisiei, tipul propulsiei.

După tipul motorului[modificare | modificare sursă]

  • Automobile cu motoare termice
    • Motoare cu aprindere prin scânteie - M.A.S.(în patru sau doi timpi)
    • Motoare cu aprindere prin comprimare - M.A.C. (motor Diesel în patru sau doi timpi)
      • Motoare cu piston rotativ (Wankel)
    • Motoare cu turbine cu gaze
    • Motoare cu reacție
    • Motoare cu abur
  • Automobile cu motoare electrice

După tipul transmisiei[modificare | modificare sursă]

  • Automobile cu transmisie mecanică
  • Automobile cu transmisie hidrodinamică
  • Automobile cu transmisie hidromecanică
  • Automobile cu transmisie electrică

Tipul propulsiei[modificare | modificare sursă]

  • Automobile cu roți cu pneuri
  • Automobile cu roți cu șenile

După numărul punților[modificare | modificare sursă]

Se consideră drept criteriu de departajare totalul punților și numărul punților motoare.

  • Automobile cu două punți
    • Automobile 4x2
    • Automobile 4x4
  • Automobile cu trei punți
    • Automobile 6x2
    • Automobile 6x4
    • Automobile 6x6
  • Automobile cu patru punți
    • Automobile 8x4
    • Automobile 8x6
    • Automobile 8x8

După capacitatea de trecere[modificare | modificare sursă]

  • normală: 2x4 (destinate pentru deplasarea pe drumuri bune)
  • mare: 4x4, 4x6, 6x6; 8x8 (destinate pentru deplasarea pe drumuri de orice categorie, numite și automobile de teren)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Automobilul revolutia continua, 14 septembrie 2007, Descoperă, accesat la 10 mai 2012
  2. ^ În scurt timp, automobilele vor anunța automat autoritățile atunci când are loc un accident, 29 februarie 2012, Descoperă, accesat la 27 mai 2012
  3. ^ Autoturism, la DEX
  4. ^ Limuzină, la DEX
  5. ^ Microbuz, la DEX

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Viorel Cazan, Vargyas Zsolt (2007). Curs de legislație rutieră, conducere preventivă, mecanică, prim ajutor, Editura Calipso, Suseni, Târgu Mureș
  • Gheorghe Frățilă, Mariana Frățilă, S. Samoilă (2007). Automobile-Cunoaștere, Întreținere, Reparare, ediția a-VIII-a, Editura Didactică și Pedagogică, București

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Vehiculul zeilor: arheologia automobilului, Jörg Jochen Berns, Editura Univ. Alexandru Ioan Cuza, 2006

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Automobil