Slatina, România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la un oraș din România. Pentru un oraș din Croația, vedeți Slatina, Croația. Pentru alte sensuri, vedeți Slatina (dezambiguizare).
Slatina
—  Municipiu  —
Municipiul Slatina văzut de pe Dealul Grădiște
Municipiul Slatina văzut de pe Dealul Grădiște
Stema Slatina
Stemă
Slatina se află în Romania
{{{alt}}}
Slatina
Localizarea în România
Coordonate: Coordonate: 44°26′13″N 24°22′12″E / 44.43694°N 24.37000°E / 44.43694; 24.3700044°26′13″N 24°22′12″E / 44.43694°N 24.37000°E / 44.43694; 24.37000

Țară România
Județ Olt
Statut Municipiu

SIRUTA 125347
Atestare documentară 1368

Localități componente

Guvernare
 - Primar Minel Prina[1] (PSD, ales 2012)

Altitudine 135 m.d.m.

Populație (2011)[2][3]
 - Total 70.293 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 78.815 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Prefix telefonic +40 x49[4]

Localități înfrățite
 - Ispica Italia Italia
 - Roma (Sectorul III) Italia Italia

Site: Site web oficial

Slatina în județul Olt
Slatina în județul Olt

Slatina este reședința și cel mai mare municipiu al județului Olt, România. Orașul este situat în sudul României, pe malul stâng al râului Olt în regiunea istorică Muntenia la contactul cu Oltenia, în zona de contact dintre Podișul Getic și Câmpiei Române. Slatina are o populație de 79,171 de mii de locuitori, fiind un important centru industrial. Având o istorie de 650 de ani și un centru istoric conservat, orașul deține un important rol cultural în regiune.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Există păreri împărțite cu privire la proveniența numelui orașului. O primă variantă sugerează că numele Slatina este de origine slavă, derivând din cuvintele „slam” (pământ) și „tina” (sărat); astfel numele s-ar traduce prin „pământ sărat”, „sărătură”, „apă sărată”, care se referă la apa râului Olt. Această ipoteză pare să fie argumentată de toponimia slavă a unor zone din oraș și din împrejurimi, precum și a unor localități din apropiere (Obrocari - azi strada Tudor Vladimirescu, Dealul Grădiștea, Clocociov, Dobrotinet, Milcov, Brebeni, Sopot, Teslui etc.). Tot în favoarea acestei ipoteze vin consemnările istoricului A.D. Xenopol, care vorbește despre slavi ca populație migratoare: „între anii 500-600, slavii locuiau în regiunile înconjuratoare munților Daciei pe dinafara (se înțelege că pâna la Slatina sau și mai jos...)”.

O a doua ipoteză susține că numele orașului provine din limba latină arhaică: „Salaatina”, „Salatina”, „Slatina” - rezultând așadar că orașul Slatina poartă numele coloniei romane instalată cândva aici.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Origini[modificare | modificare sursă]

Factorii de mediu (relieful, clima, rețeaua hidrografică, fauna sau flora) au avut, din cele mai vechi timpuri, o importantă inluență în apariția și dezvoltarea așezărilor umane. Fiind o zonă propice dezvoltării comunităților umane, amplastă pe malul râului Olt, la contactul a două mari unități de relief (Podișul Getic și Câmpia Română), pe teritoriul Slatinei s-au descoperit numeroase dovezi arheologice cu privire la prezența umană încă de la începuturile paleoliticului (cu peste 1.000.000 de ani în urmă). Este vorba de așa-numita „Pebble culture” („Cultura de prund” din România). Astfel în prundișurile râurilor Dârjov și Olt, au fost descoperite pietre de râu („galets”), unele unele fiind lucrate pe o față („choppers”) iar altele pe ambele fețe („chopping tools”), precum și anumite tipuri de unelte („așchii”) desprinse prin cioplire din nuclee de silex, fiind adevărate „unelte universale” bazate pe exploatarea naturală a resurselor.

Caracteristic epocii neolitice (6000 î.Hr. - 2500 î.Hr.) sunt primele așezări omenești stabile. În Slatina au fost semnalate așezări stabile în mai multe puncte, însă locuirea umană se concentra pe terasa stângă a râului Sopot care prezenta avantaje naturale deloc neglijabile. Pe acest mal, așezarea era protejată de Crivățul ce bătea dinspre est și beneficia de numeroasele izvoare de apă potabilă limpede și rece. Aprovizionarea cu apă potabilă a orașului a fost asigurată, până târziu, în Evul Mediu și chiar în Epoca Modernă, de bogăția în apă de izvor a văii Sopotului. „Cișmelele lui Ionașcu erau alimentate cu ajutorul conductelor de olane din pământ ars care captau apa de aici. Așezările neolitice au fost la început deschise, nefortificate, menționând pentru neoliticul timpuriu așezarea din cartierul Cireașov, punctul Sărăcești (aparținând Culturii Starčevo-Criș); iar mai târziu așezarea de pe valea Sopotului, aparținând civilizației materială și spirituală creată de purtătorii culturii arheologice Vădastra (5000 î.Hr. - 3500 î.Hr.). Comunitățile vădăstrene și-au extins locuirea și pe terasa dreaptă a Sopotului, pe valea pârâului Urlătoarea, în vecinătatea actualei biserici din Cireașov ca și zona Catedralei Ionașcu, fapt ce indica un spor demografic și o dezvoltare internă considerabile.

Ceramica se distinge, în seria descoperirilor încadrate cronologic și tipologic în cultura Vădastra, prin varietatea formelor, tehnica prin care este realizat decorul și motivele ornamentale. Materialul ceramic (vase și statuete antropomorfe feminine) a oferit oportunitatea cunoașterii mai aprofundată a genezei și evoluției culturii Vădastra. Prin intermediul culturii Vădastra se stabilește contactul la extremitățile a două mari arii culturale: Boian (în Muntenia, sud-vestul Transilvaniei, Moldova și nord-vestul Bulgariei) și Vinca (în fosta Iugoslavie). Decorul ceramicii culturii Vădastra era realizat la început prin caneluri fine, iar mai târziu executat în tehnica exciziei adânci, cu motive spiralo-meandrice, trasate admirabil și cu alte motive geometrice, toate încrustate cu multă pastă albă. Acestea reprezintă una dintre cele mai remarcabile realizări ale artei olăritului din întreaga epocă neo—eneolitică.

Începând cu perioada eneoliticului, apar și așezările întărite cu val de pământ si șanț de apărare, de tip tell. O astfel de așezare este cea de la Strehareț care era locuită de comunitățile Sălcuța (venite din Oltenia). Acestea, în urma contactului direct cu comunitățile contemporane Gumelnița (din Muntenia), dădeau naștere, în această zonă, unui facies cultural sălcuțeano – gumelnițean, specific vestului Munteniei. De fapt,și în alte etape istorice, valea Oltului Inferior a reprezentat o zonă de interferență culturală între culturile sosite din est și cele din vest sau cele difuzate din sudul Dunării: aspectul cultural Vinca – Dudești care și-a adus contribuția la formarea culturii Vădasta, Boian V – Gumelnița I – Sălcuța IV, specifice eneoliticului și perioadei de tranziție spre epoca bronzului, aspectul cultural Chilia – Militari (sec. II d.Hr. – IV d.Hr.).

În perioada de tranziție dintre eneolitic și epoca bronzului (2500 î.Hr. – 1800 î.Hr.), în arealul Slatinei s–au așezat comunități aparținând culturii Coțofeni, care exprimă prima sinteză etnică între autohtonii neolitici și comunitățile indo-europene sosite din stepele nord-pontice. Așezării de pe valea Sopotului, i se adaugă locuiri similare, semnalate în cartierul Clocociov, punctul “La Tufani”. Nivelul de locuire Coțofeni se suprapune, în majoritatea cazurilor, cu un stat de locuire care aparține culturii Glina (bronzul timpuriu), după cum se constată în așezările de pe Valea Sopotului și din Clocociov; o altă așezare aparținând culturii Glina a fost identificată în cartierul Cireașov, punctul ”Cioacle”(aproximativ 2 km. N-E de “Dealul Cireașovului”); acest lucru indică o stabilitate a populațiilor într-un spațiu conturat.

Din perioada mijlocie a epocii bronzului, în zonă s-au stabilit triburile proto-tracice care aparțineau culturii Verbicioara. În așezarea de pe valea Sopotului s-au descoperit cantități însemnate de ceramică fină (ilustrative sunt ceștile globulare ce prezintă două torți supraînălțate; acestea erau ornamentate cu motive solare incizate: cercuri concentrice, cercuri solare sau zigzaguri). Repertoriul decorativ indică o schimbare majoră și în viața spirituală: cultul fertilității și al fecundității (consacrat prin bogata și variata plastică neo-eneolitică) este înlocuit cu un nou cult - cel al soarelui. Au fost descoperite alte așezări aparținând culturii Verbicioara la Clocociov (punctul ”Pădurea Iliescu”), la intersecția străzilor Oituz și Dealul Viilor și pe strada Tudor Vladimirescu, după podul de la “Botul Calului”, pe o movilă rămasă în urma eroziunii terasei Oltului. Aici a descoperită o piesă mai rară, nespecifică zonei; era un topor de luptă din bronz (tipul “cu muchia prelungită”, cu analogii în cultura Wietenberg) și provenea dintr-un atelier transilvănean. Descoperirea unei astfel de piese la Slatina, dovedea existența unor legături timpurii de schimb, de-a lungul Oltului, între triburile de la nord și de la sud de Carpați; aceste legături se vor intensifica în secolele următoare.

În prima epocă a fierului (Hallstatt) este documentată cultura Ferigele. Aceasta posedă o serie de trăsături comune în raport cu culturile precedente și cele succesive, care o definesc ca fiind o cultură getică. Tot în așezarea de pe Valea Sopotului, au fost descoperite unele categorii de obiecte care dovedesc tranziția mai timpurie, a geților din Câmpia Română, la cea de-a doua epocă a fierului (La Tène). În acest sens, se poate menționa ceramica lucrată la roată, similară celei descoperite la Alexandria, Zimnicea sau Mărunței(Olt). Existența ceramicii lucrată la roată, în așezări de secol V î.Hr. - IV î.Hr., dovedește folosirea directă a roții olarului încă din secolul al V-lea, procedeu tehnic împrumutat din lumea greacă, probabil prin intermediul tracilor sud-dunăreni.

Perioada Antică[modificare | modificare sursă]

Stadiul avansat de dezvoltare al societății geto-dacice locale a condus la stabilirea unor intense legături comerciale cu lumea greco-macedoneană iar, mai târziu, romană, relevate și prin descoperirile numismatice. Drept exemplu vin monedele emise de regele Macedoniei, Filip II (359-336) și denari romani republicani, descoperite în oraș. Tot la Slatina a apărut unul dintre cele mai mari tezaure de monede geto-dacice, format din aproximativ 6000 de piese, publicat de Cezar Bolliac.

Este cunoscut faptul că după primul război daco-roman (101-102), majoritatea teritoriilor sud-carpatice a fost inclusă în provincia Moesia Inferior. După constituirea provinciei Dacia (106), teritoriul respectiv s-a aflat sub controlul direct al Imperiului roman. De-a lungul timpului, pe teritoriul Slatinei, au fost recoltate descoperiri romane, cum ar fi: arme, statuete, ceramică iar în așezarea de pe Valea Sopotului au apărut și resturile unei fundații construită din cărămizi romane. Acestea sunt mărturii ce susțin puternica romanizare a dacilor liberi dintre limesuri (alutan și transalutan). În anul 1874, în împrejurimile Slatinei a fost scos la iveală un important tezaur monetar roman ,compus din 2250 denari, ce cuprindea emisiuni începând de la Galba (68-69) până la Commodus (180-192), iar la poalele Grădiștei a apărut o monedă de la Gordian (238-244).

Continuitatea habitării a dacilor liberi a unui spațiu neintegrat în Imperiul roman într-o formă organizată, însă puternic influențat de romanitate (astfel încât poate fi apreciat drept un teritoriu latinofon), este pe deplin argumentată de aspectul cultural Chilia-Militari, dezvoltat din faza târzie a „La Tèneului” geto-dacic pe care s-a grefat, prin diverse, o romanizare intensă. Așezări de tip Militari-Chilia din secolele II î.Hr. - IV î.Hr., au fost descoperite la Strehareț (în vecinătatea Colegiului Național „Carol I”) și în Cireașov , în punctele “Leasă” și “Săliște”.

După retragerea ocupației romane din Dacia (271 d.Hr.) rămâne în urmă o populație autohtonă, daco-romană, care sprijindu-se pe romanitate și creștinism, a ținut piept valului populațiilor migratoarea, păstrându-și indentitatea peste secole. În contextul generalizării vieții rurale, comunitatea rurală existentă se va organiza în obști teritoriale sau romanii populare (cum sunt cunoscute în tradiția noastră istorică), reprezentând nuclee solide demografice, lingvistice și de cultură romanică. La Ipotești, în apropiere de Slatina, a fost identificat pentru prima dată conținutul unei atare romanice care a fost îmbogățită ulterior cu alte descoperiri similare. Acestea aparțin culturii Ipotești – Cândești - Ciurel, creată de populațiiile autohtone în secolele V - VII. Descoperirile din așezarea de pe Valea Sopotului evidențiază ocupațiile și meșteșugurile unei populații sedentare: agricultura, creșterea animalelor, olăritul, fierăritul, torsul sau țesutul. Mărturiile creștine existente în arealul de locuire (de exemplu opaițul de factură bizantină) argumentează continuitatea de locuire și legături strânse cu civilizația romano–bizantină și apoi bizantină, centrul de difuzare al creștinismului.

Evul Mediu[modificare | modificare sursă]

Apărută din timpuri străvechi, așezarea de pe Valea Sopotului, datorită sporului natural al populației și oportunităților create de întretăierea unor importante drumuri comerciale la Slatina („drumul cerii”, „oilor” sau al „buților”), se extinde pe dealurile vecine și spre Valea Oltului. Descoperirile de monede bizantine, venețiene, sârbești din secolele XI – XIII justifică importanța comercială a așezării, chiar înaintea primei sale mențiuni documentare.

Prima referire la numele Slatina se găsește la 20 ianuarie 1368 în privilegiul comercial acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor de la Brașov, ca loc de vamă internă la primul vad din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt.

În iunie 1522, Radu de la Afumați i-a învins pe otomani într-o luptă purtată la Slatina.

Strada Bucureşti cu Grand Hotel Regal din Slatina

Epoca Modernă[modificare | modificare sursă]

În timpul Revoluției de la 1821 Tudor l-a întâlnit la Slatina pe Iancu Jianu, conducătorul haiducilor.

La începutul secolului XX, Slatina era un mic târg de provincie așezat în imediata apropiere a râului Olt, între Dealul Gradiște și ceea ce este cunoscut astăzi ca orașul nou.

Se păstrează încă numeroase clădiri din acea perioadă: Grand Hotel Regal, Școala de Fete, Catedrala Ionașcu, Cofetăria Minerva și alte 50 de clădiri istorice incluse în patrimoniul UNESCO. Acestea vor intra într-un proces de recondiționare și refacere începând cu 2010 [1]

După instalarea regimului comunist în România, fața orașului a fost schimbată în totalitate fiind construite noi cartiere muncitorești precum Steaua Roșie, Progresul I, II, III, Crișan, Tunari, etc. Tot atunci au fost construite cele 55 de blocuri turn, dar și fabrici precum Uzina de Aluminiu (actuala Alro), Întreprinderea de Prelucrare a Aluminiului (fosta Alprom), Întreprinderea de Țevi (actuala Artrom), Electrocarbon, Rulmenți și Utalim.

Stemă[modificare | modificare sursă]

Stema orașului

Stema a fost adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 1368 din 10 noiembrie 2005 și publicată în Monitorul Oficial nr. 1019 din 17 noiembrie 2005. Stema municipiului Slatina se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat. În partea superioară, în câmp albastru, se află un turn crenelat, de argint, cu o poartă neagră arcuită și zăbrelită, dotat cu trei ferestre negre, însoțit de un soare în dreapta și de o semilună crai-nou în stânga, ambele de aur. În partea inferioară, în câmp roșu, se află un pod de aur, cu trei deschideri și o balustradă metalică cu cinci arce, peste unde de argint, umbrite negru, ieșind din vârful scutului. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu șapte turnuri crenelate (coroana murală cu 7 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu, reședință de județ).

Turnul simbolizează punctul de pază și vamă al localității, fapt menționat într-un act oficial emis de Vlaicu Vodă în anul 1368 pentru negustorii brașoveni. Cele două astre, soarele și luna, care flanchează turnul, semnifică lumină, fertilitate, libertate, respectiv veșnicie, creștere și cunoaștere. Podul peste râul Olt reprezintă importanța localității în traficul comercial și de călători.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Localizare[modificare | modificare sursă]

Plaja Olt

Municipiul Slatina, este poziționat în sudul țării, în partea central-nordică a județului Olt și în vestul regiunii istorice Muntenia. De asemenea, poziția urbei poate fi caracterizată ca fiind pe valea râului Olt, pe un culoar larg, bine conturat și delimitat, într-o zonă de contact a două mari unități de relief - Piemontul Getic și Câmpia Olteniei. Orașul se află la aproximativ 50 km de municipiul Craiova, 70 km de municipiul Pitești și 190 km de capitala București.

Relief[modificare | modificare sursă]

Sub aspect morfologic, poziția geografică a municipiului Slatina este limitată la sectorul de vale a râului Olt, cu dezvoltarea pe stânga a acestuia și se delimitează la nord cu prelungirile sudice ale Podișului Getic și anume, prin subdiviziunile acestuia de est prin Dealurile Oltețului, la nord Platforma Cotmeana, la vest parte din Câmpia Boianului. În partea de sud sectorul de vale este delimitat de subdiviziunea Câmpiei Romanațiului cu contact pe malul stâng al râului Olt cu Câmpia Boianului. De asemenea se poate aprecia că Slatina este poziționată pe ultimele coline ale Platformei Cotmeana (subdiviziune a Podișului Getic), la contactul acesteia cu Câmpia Slatinei. Orașul se circumscrie ca unitate fizico-geografică la extremitatea sud-vestică a Platformei Cotmeana. Altitudinile de pe teritoriul orașului variază de la 130-135 de metri în lunca propriu-zisă a râului Olt (sudul și sud-vestul orașului) la 172 de metri în zonele mai înalte din nord (terasa medie a râului Olt).

Climă[modificare | modificare sursă]

Podul peste Olt

Clima din orașul Slatina este de tip temperat-continentală, media anuală a temperaturilor fiind de 10.7 °C, iar media anuală a precipitațiilor având o valoare de mai puțin de 515.6 mm. Pentru intervalul de timp dintre 1869 și 2002, recordul de cea mai mare temperatură este de +40.5 °C înregistrat în august 1952. Cea mai scăzuta temperatură înregistrată la Slatina a fost de -31 °C în ianuarie 1942.

Hidrografia[modificare | modificare sursă]

Râul Olt este principalul curs de apă de pe teritoriul orașului, traversându-l prin partea sa vestică. Este unul din cele mai importante râuri din țară, având o lungime de 615 km, un debit mediu de 190 m³/s și un bazin hidrografic ce se întinde pe 24.050 km². Pe Olt există aproape 30 de lacuri de acumulare, barajul de la Slatina fiind unul dintre cele mai importante baraje amenajate pe râu. Pusă în funcțiune în anul 1981, acumularea hidro-energetică Slatina, prezintă următoarele caracteristici: H baraj = 23 m, S acumulat = 497 ha, V total acumulat = 31 milioane m3.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Slatina

     Români (86.73%)

     Romi (2.47%)

     Necunoscută (10.64%)

     Altă etnie (0.13%)




Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Slatina

     Ortodocși (88.48%)

     Necunoscută (10.66%)

     Altă religie (0.84%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Slatina se ridică la 70.293 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 78.815 locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (86,74%), cu o minoritate de romi (2,47%). Pentru 10,65% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,49%). Pentru 10,67% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Evoluția demografică la recensăminte:


Economie[modificare | modificare sursă]

Fiind reședința județului Olt, Slatina este principalul motor de dezvoltare al economiei județului. În 2010, valoarea producției orașului depășea 6 miliarde de lei, reprezentând peste 80% din PIB-ul județului Olt. Slatina este un oraș cu un pronunțat caracter industrial. Încă de la 1900 există referiri istorice la existența a numeroase ateliere meșteșugărești și chiar a unei fabrici. Dezvoltarea explozivă a sectorului industrial avea să se producă după 1960, fiind construite uzina de aluminiu, numeroase fabrici pentru diverse ramuri industriale, ateliere, etc.

Cea mai importantă firmă situată în oraș este Alro SA, deținută de grupul internațional Vimetco. Uzina de aluminiu este cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală și de Est (exceptând Rusia) și principala forță economică a județului Olt, fiind una dintre companiile din Top100 în România. De peste 40 de ani Alro aduce o contribuție importantă la efortul de dezvoltare economică a României precum și la promovarea comerțului exterior. Asigură locuri de muncă directe pentru aproximativ 2500 de oameni și susținere pentru mai mult de 20000 de membri ai familiilor acestora, cât și pentru angajații din sectoarele conexe. În 2006 A fuzionat cu Alum Tulcea și Alprom SA, societate care prelucrează aluminiu prin deformare plastică, producând laminate plate, profile din aluminiu, extrudate trase din aluminiu și aliaje de aluminiu, benzi, folii.

Monumentul Eroilor Revoluţiei

În anul 2006, grupul italian Pirelli a deschis o fabrică de anvelope, ce a creat locuri de muncă, dar și perspective favorabile pentru noi investiții, în acest moment fiind în construcție cea de-a doua lor fabrică din oraș.

O altă investiție importantă constă într-o fabrică de subansamble auto, o investiție greenfield a grupului german Honsel, ce va începe să producă, cel mai probabil din 2011-2012.

Autobuz Probus

Alte companii reprezentative ale municipiului cu pondere însemnată în economia acestuia sunt:

  • Electrocarbon S.A. important producător de produse carbografitice necesare în industria metalurgică, produce și comercializează electrozi normali UHP și HP, electrozi clorosodici, plăci grafitate, pastă Sodeberg, 6% din producția anuală fiind destinată exportului.
  • Prysmian Slatina, unitate reprezentativă pentru producția de cabluri electrice armate și nearmate din aluminiu, a făcut parte din holding-ul Pirelli. Peste 20% din cifra de afaceri anuală este realizată pe piețe externe. Sit oficial Prysmian.
  • Altur, cel mai mare producător de piese turnate și pistoane auto din aluminiu, 40% din producție fiind destinată exportului.
  • TMK Artrom, firmă specializată în producția de țevi trase, fără sudură, din oțel carbon, țevi din oțel pentru foraj, atât pentru necesarul intern cât și pentru export.
  • Cord România, firmă specializată în producția de cord pentru anvelope. Este deținută în co-proprietate de Continental și Pirelli.
  • Pirelli, fabrica de anvelope din Slatina, una dintre cele mai moderne din lume pentru producerea de anvelope, este dotată cu cele mai înalte tehnologii productive non-robotizate și a fost concepută pentru producția de anvelope perfomante, în care Pirelli este leader și din care fac parte gama: Winter, High-Performance, Ultra-High-Performance și SUV.

În Slatina se găsesc și numeroase fabrici mici și mijlocii precum: Benteler (investiție germană), Minatex, Partener Prompt, Litestructures (investiție britanică), Aluta, Oltina, Italian Leather Sofa, Uniconfex, etc.

În ultimii 4 ani, în Slatina, au cunoscut o mare dezvoltare proiectele de retail, banking, sectorul imobiliar. Retail: Winmarkt Olt Slatina Plaza, iar supermarketuri si hipermarketuri:

  • Kaufland (2)
  • Carrefour,
  • Billa (2),
  • Profi,
  • Lidl (2),
  • B Market,
  • Supermarket VMG,
  • Penny Market,
  • Dedeman.

Proiecte imobiliare:

  • Strehareți - 10 vile individuale;
  • Slătioara - vile individuale, proiect dezvoltat de un grup din Olanda;
  • Royal Slatina - apartamente în blocuri de locuințe, zona Crișan-Textilistului;
  • Cartierul 600 - ansamblu imobiliar de 11 blocuri, piscină, supermarket, școală, dezvoltat de Consiliul Local;
  • Complexul Primavera - zona industrială Recea;
  • Slatina Park - zona Salcia.

Bănci: BCR, BRD, Raiffeisen Bank, ProCredit Bank, Piraeus Bank, Alpha Bank, Carpatica, Volskbank, Garanti Bank, Unicredit Țiriac, etc.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Orașul a dat importanți oameni de cultură ai secolului XX: aici s-a născut Eugen Ionescu, faimos scriitor și om de teatru avangardist, iar Ion Minulescu își petrecea vacanțele aici, la bunici, cunoscut poet român simbolist ale cărui Romanțe pentru mai târziu au cunoscut un succes deosebit (mai ales după moartea lui în 1944).

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Casa Căsătoriilor pe Dealul Grădişte
Gara CFR Slatina
Stradă din centrul vechi al Slatinei
B-dul A.I. Cuza
  • Cofetăria "La atletul albanez" cea mai veche firmă privată din România
  • Muzeul Județean Olt - cu două secții: istorie și artă populară - prezintă printre altele, piese valoroase din epoca cea mai îndepărtată a paleoliticului descoperite pe Valea Dârjovului, interesante costume populare, cusături și țesături specifice zonei.
  • Biserica Troiței - cea mai veche construcție din oraș, ridicată în 1645 și renovată în 1729.
  • Catedrala - construită în 1782 de Ionașcul Cupetul, mare negustor din localitate și pictată ulterior de Gheorghe Tattarescu.
  • Pădurea Srehareț - frumos parc natural cu un lac de acumulare. În pădure se află:
    • Schitul Strehareț - construit între 1664-1668, reparat în 1844, a cărui biserică e ctitorie a Mitropolitului Varlaam, în anul 1672.
  • Mânăstirea Clocociov - ctitorie a lui Mihai Viteazul 1594, reconstruit în 1645 de Diicu Buicescu, nepot al lui Matei Basarab.

Moștenirea culturală și istorică[modificare | modificare sursă]

Mânăstirea Clocociov

Cele mai vechi monumente istorice din Slatina sunt locașuri de cult, dar există și structuri urbane cu valoare istorică și culturală. Mănăstirile din Slatina sunt:

  • Mănăstirea Clocociov (care datează din vremea lui Neagoe Basarab, reconstruită de Mihai Viteazul în 1594 și din nou în 1645 de către boierul Dinicu Buicescu)
  • Mănăstirea Strehareți, a cărei construcție a început în 1665 și care a fost terminată în 1672

Bisericile care fac parte din moștenirea culturală a orașului Slatina sunt:

  • “Sfânta Treime” (1645, cu fresce pictate în anul 1851);
  • “Sfântul Nicolae” din deal (1700);
  • “Adormirea Maicii Domnului” (1736);
  • “Sfinții Împărați” (începută în secolul XVIII, reconsolidată în 1793, cu fresce pictate în anul 1899);
  • “Sfântul Ion Botezătorul” (1796);
  • “Nașterea Fecioarei Maria” (1802);
  • “Fecioara Maria” (1802-1806; cu fresce pictate în anul 1831);
  • Cimitirul “Sfântul Nicolae” (1820-1821);
  • “Sfântul Gheorghe” Ionașcu (1872-1877, cu fresce pictate de Gheorghe Tattarescu);
  • “Sfântul Nicolae” (1937).

Clădirile care alcătuiesc patrimoniul istoric joacă rolul principal în peisajul urban din centrul vechi al orașului. Ele sunt situate pe strada Lipscani și strada Mihai Eminescu pe ambele părți. În total sunt 81 de structuri, construite între anii 1860-1938 în unul din următoarele stiluri: neo-gotic, neo-românesc, modern, art nouveau, art deco și renovări din diferite perioade. Majoritatea clădirilor au la parter un spațiu comercial, iar la etaj un spațiu rezidențial.

Clădiri istorice se pot găsi și pe următoarele străzi: Poboran (3), Dinu Lipatti (18), Grădiniței (6) și Frații Buzești (15), toate construite între anii 1780 și 1902. Din acest grup arhitectural se remarcă următoarele clădiri: Liceul Radu Greceanu (1891), Primăria Slatina (1905), Secția de Etnografie a muzeului județului Olt, Casa Caracostea (1902), Casa Profesorilor (1899), și vechiul sediu al Băncii Naționale a României din Slatina (1908).

În ciuda faptului că Slatina este unul dintre puținele orașe din România al căror centru istoric a fost conservat, condiția în care se află aceste construcții nu este una prea bună. În general aceste case sunt deținute de proprietari cu venituri mici (pensionari), care nu își permit restaurarea acestor construcții.

Un obiectiv demn de menționat este podul care traversează râul Olt, construit între anii 1888-1891. Podul, construit de inginerul Davidescu, este primul pod de metal peste un râu din România. În plus față de valoarea sa practică și estetică, podul este una dintre primele încercări de a folosi fierul în arhitectură, idee lansată la Expoziția Mondială de la Paris, din anul 1889.

Monumentul “Ecaterina Teodoroiu” a fost construit în anul 1925 de către Dumitru Mățăoanu.

Ion Irimescu a creat în anul 1968 obeliscul “Slatina 600”, cu ocazia celebrării a 600 de ani de la atestarea documentară a orașului Slatina.

Personalități marcante[modificare | modificare sursă]

  • Barbu Paris Mumuleanu (1794 - 1836), poet român.
  • Pan M. Vizirescu - (1903-2000), remarcabil poet și prozator, distins eseist și dotat cu talent oratoric desăvârșit, Pan M. Vizirescu face parte din galeria marilor personalități ale culturii române din acest veac.

Întreaga sa creație ca și întreaga sa viață s-au desfășurat sub imperiul a două comandamente: credința de nezdruncinat în Puterea Divină și iubirea față de nația și patria română. A fost ultimul reprezentant al "Gândirii" lui Nichifor Crainic și al curentului gândirist ortodox tradiționalist. În această calitate, înconjurat de câțiva tineri merituoși, a pus bazele noii serii a revistei "Gândirea", apărută după eliberarea țării de comunism. "Socotesc o binecuvântare că am venit pe lume în acest neam, că n-am fost deviat în altă parte. Apartenența mea la neamul românesc este într-adevăr, o bucurie și un dar ceresc", avea să mărturisească în 1995 la Iași, cu prilejul lansării volumului său de poezii religioase Prinos de lumină și har.

Cinematografe[modificare | modificare sursă]

Primăria Slatina a anunțat pe postul local OltTv cǎ vechiul cinematograf Alutus de pe bulevardul Alexandru Ioan Cuza va fi renovat și repus în funcțiune pânǎ la data de 20 octombrie 2010, acesta fiind echipat cu tehnologia 3D. Lucrările au început încǎ din 2009, primǎria investind sute de mii de euro pentru complexul cultural Eugen Ionescu. Complexul Cultural care poartă numele marelui dramaturg va fi operațional până la data de 23 noiembrie 2010. Va cuprinde două săli de cinematograf cu tehnologie 3D și o sală de teatru. Inaugurarea complexului va avea loc la data când se sărbătoresc 101 ani de la nașterea părintelui absurdului, Eugen Ionescu.

Evenimente deosebite[modificare | modificare sursă]

La 24 ianuarie 2006 13 828 de oameni, purtând ecusoane speciale, au format pentru 5 minute și 40 de secunde pe bulevardul A.I. Cuza din Slatina o horă, încercând să doboare un record Guinness World Records, pentru cei mai mulți oameni care dansează în cerc. Melodia interpretată a fost "Hora Unirii", iar evenimentul s-a numit "EuRo Hora Unirii".

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Darius Vâlcov lasă Primăria Slatina lui Prina”. Slatina: Adevărul. 12 decembrie 2012. http://adevarul.ro/locale/slatina/darius-valcov-lasa-primaria-slatina-mana-prina-1_50c82c73596d720091ee22b3/index.html. Accesat la 31 decembrie 2012. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Istoria orașului Slatina, G. Poboran, Editura Constantinescu, 1908
  • Monografia municipiului Slatina, Sofica Gina Niță, Editura Didactic Pres, 2007

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Slatina, România