Victor Eftimiu
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu |
||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism - Clasicism |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Bustul i-a fost comandat de Victor Eftimiu lui Dimitrie Paciurea în 1929 și dramaturgul l-a instalat, cu de la sine putere, în parcul Cișmigiu, de unde, în urma protestelor, a fost scos, în ciuda voinței "proprietarului", și amplasat pe locul actual.[1]
Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889, Boboshticë, Albania - d. 27 noiembrie 1972) a fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducător român de origine megleno-română, respectiv membru al Academiei Române și francmason român din perioada interbelică.
Cuprins |
Biografie [modificare]
Director al teatrelor Comedia (1913) și Național (1920, 1930 și 1944-1945), director general al teatrelor (1920), al Teatrului Național și al Operei din Cluj (1927). A colaborat la ziarele și revistele vremii, între care: Luceafărul (la care a și debutat în 1904), Viața literară (1906), Țara noastră. În 1932 primește Premiul Național pentru Literatură, iar la 31 mai 1948 este ales membru titular al Academiei Române.
În 1935 obține în francmasonerie gradul 33 și ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat și este ales Venerabil al Lojii bucureștene Meșterul Manole. În actul I din opera sa, Meșterul Manole reproduce aproape cuvânt cu cuvânt, ceremonialul de inițiere în gradul al treilea, cel de Maestru.[2]
Victor Eftimiu a fost autorul pieselor de teatru în versuri Înșir'te mărgărite, Omul care a văzut moartea, Cocoșul negru, Prometeu. A introdus teatrul poetic în România după modelul lui Federico Garcia Lorca în literatura spaniolă.
Teatru [modificare]
- Meșterul Manole
- Cocoșul negru
- Înșir-te mărgărite
- Omul care a văzut moartea
- Inspectorul broaștelor
- Marele duhovnic
- Haiducii
- Parada
- Pană Lesnea Rusalim
- Strămoșii
- Crinul vieții
Volume de versuri [modificare]
- Poemele singurătății, 1913;
- Odă limbii române, 1958;
- Minciuni terestre, 1961;
- Poezii, 1964;
- Crizanteme.
Beletristică [modificare]
- Kimonoul înstelat[3]
Citate celebre [modificare]
Victor Eftimiu a făcut carieră în România datorită plasticității sale și a ajuns repede în folclor, mulți folosindu-l adesea, dar fără a ști adevăratul autor:
- „M-am săturat de lichele, dați-mi o canalie!”[4]
- „Arunci un pumn de aur și vezi crescând palate!” (din piesa „Cocoșul negru”)[4]
Note [modificare]
- ^ Victoria Dragu Dumitriu: Povești despre statui și fântâni din București
- ^ Tratatul de istorie a masoneriei: Victor Eftimiu
- ^ Kimonoul înstelat, 12 februarie 2012, George Arion, Jurnalul Național, accesat la 19 iunie 2012
- ^ a b Sătul de lichele, vreau o canalie, 12 aprilie 2013, Dumitru Constantin, Cotidianul, accesat la 27 aprilie 2013
Vedeți și [modificare]
Legături externe [modificare]
Bibliografie [modificare]
- Nașteri în 1889
- Nașteri pe 24 ianuarie
- Decese în 1972
- Decese pe 27 noiembrie
- Membri ai Academiei Române
- Autori români
- Colecționari de artă români
- Directori ai Teatrului Național din București
- Directori de teatre români
- Dramaturgi români
- Francmasoni români
- Meglenoromâni
- Poeți români
- Povestitori români
- Traducători români
