Mircea Zaciu
| Mircea Zaciu | |
 |
|
| Naștere | 27 august 1928 Oradea |
|---|---|
| Deces | 21 martie 2000 (71 ani) Cluj |
| Profesie | critic și istoric literar |
| Naționalitate | română |
| Activitatea literară | |
| Operă de debut | Masca geniului |
modifică  |
|
Mircea Zaciu (n. 27 august 1928, Oradea - d. 21 martie 2000, Cluj) a fost un critic și istoric literar român, membru de onoare al Academiei Române.
Cuprins |
Biografie[modificare]
S-a născut într-o familie urbană, de religie unită (greco-catolică).[1] În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a refugiat împreună cu familia la Arad, unde a urmat cursurile Liceului Moise Nicoară.[2] Acolo a cunoscut pentru prima dată condiția de minoritar, condiție generată de apartenența sa la Biserica Română Unită.[3]
A fost licențiat al Facultății de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1952. Profesor universitar, doctor în litere, a fost, în același timp, eseist, diarist, prozator și poet, coordonator al Dicționarului scriitorilor români, alături de Marian Papahagi și Aurel Sasu.
A format la Cluj o școală de critică și istorie literară. Editor coordonator al colecței „Restituiri” a Editurii Dacia din Cluj. A colaborat la diverse reviste din țară: „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „România literară”, „Apostrof, „Vatra” etc. Este autorul unui Jurnal intim în patru volume, care cuprinde și perioada de la sfârșitul anilor optzeci, anii cei mai sumbri ai dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. În volumele sale de eseuri critice a abordat mai ales literatura scrisă în Transilvania, s-a ocupat de opera lui Ion Agârbiceanu într-o monografie separată, dar chintesența acestor preocupări se găsește în volumul Ca o imensă scenă, Transilvania....
Lucrări publicate[modificare]
Volume[modificare]
- Masca geniului (1967);
- Ion Agârbiceanu (1964, reeditat în 1972);
- Glose (1970);
- Colaje (1972);
- Ordinea și aventura (1973);
- Bivuac (1974);
- Lecturi și zile (1975);
- Alte lecturi și alte zile (1976);
- Teritorii (1976);
- Lancea lui Ahile (1980);
- Scriitori români (1980);
- Cu cărțile pe masă (1981);
- Viaticum (1983, reeditat în 1998);
- Jurnal (1993);
- Clasici și contemporani (1994);
- Ca o imensă scenă, Transilvania ... (1996);
- Dicționarul scriitorilor români, 4 vol., coordonator (1995-2002);
- Scrisori nimănui (1998);
- Departe/Aproape (1998);
- Dicționarul esențial al scriitorilor români, coordonator (2000).
Antologii[modificare]
- Cu bilet circular. O antologie posibilă a schiței românești (1974).
Ediții[modificare]
- Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu (1982);
- Liviu Rebreanu după un veac (1985).
Afilieri[modificare]
- Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
- Membru onorific al Academiei Române.
Note[modificare]
- ^ Mircea Zaciu, Respectul și îngăduința pentru Celălalt, în: Alexandru Cistelecan (coord.), Un destin istoric: Biserica Română Unită, Târgu Mureș 1999, pag. 189.
- ^ Op. cit.: "La Arad venisem într-un liceu cu majoritatea elevilor ortodocși, copii din familiile bogate arădene sau de bogați podgoreni și proprietari de pământuri fecunde, în care mai recunoșteai un prototip slavician."
- ^ Op. cit.: "Am simțit acolo pentru întâia oară discriminarea religioasă, puținii uniți câți eram deveniserăm curând obiectul deriziunii și "umorului" specific zonei, cruzime infantilă și prejudecată, destul pentru a ne răni sensibilitatea stigmatizată prin apelativul strigat de ceilalți, când ne separam la orele de religie, "papistașii", poreclă încă blândă (și la urma urmelor deloc infamantă), ne grupam în Reuniunea Mariană duminicile, după liturghia de la mica (dar îngrijita) biserică unită ce se afla alături de episcopia ortodoxă."
