Andrei al II-lea al Ungariei

Andrei al II-lea al Ungariei
Regele Ungariei, Dalmației, Croației, Ramei, Serbiei, Galiției și Lodomeriei Regele Ierusalimului Prințul Dalmației și Croației (1197 – 1203) Prinț de Hum și Rama (1198 – 1203)
Andrei al II-lea al Ungariei (Andrei al II-lea, cel Cavaler, Andrei al II-lea, cel din Ierusalim)
Domnie	1205 – 1235
Născut
Decedat	21 septembrie 1235 (59 ani) Igriș, Ungaria
Predecesor	Ladislau al III-lea al Ungariei
Succesor	Béla al IV-lea
Căsătorit cu	Gertrud von Andechs-Meran Iolanda de Courtenay Beatrice d'Este
Urmași	prințesa regală Maria Béla al IV-lea Sfânta Elisabeta al Ungariei Coloman, regele Dalmației Andrei, prinț regal Iolanda, regina Aragonului și Cataloniei Ștefan cel din Urmă, prinț regal
Casa Regală	Dinastia Arpadiană
Tată	Béla al III-lea al Ungariei
Mamă	Ana de Châtillon

Andrei al II-lea (n. cca. 1175 – d. 26 octombrie 1235), din dinastia arpadiană, a fost fiul lui Béla al III-lea (1172-1196) și al Anei de Chatillon, rege al Ungariei între 1205 -1235. Frate cu regele Emeric (Imre) al Ungariei (1196-1204) și cu Margareta, împărăteasa Bizanțului, soția lui Isaac al II-lea Angelos (1185-1195 și 1203-1204).

Andrei al II-lea al Ungariei

Atât pe plan intern cât și extern, Andrei al II-lea a dus o politică ambițioasă, dar incoerentă. Sub influența primei soții Gertrud, contesă de Merania, și, poate, a fiicei sale Elisabeta, devenită ulterior contesă de Turingia, Andrei al II-lea a colonizat în anul 1211 în Țara Bârsei Ordinul cavalerilor teutoni, pe care apoi l-a alungat în anul 1225, după confruntări armate. Politica de apropiere față de Imperiul Romano-German și numirea în importante demnități laice și clericale ale Regatului Ungariei a unor rude apropiate ale primei sale soții, cum este cazul episcopului Berthold de Kalocsa, numit în funcția de voievod al Transilvaniei, au determinat în anul 1213 o revolta a marii nobilimi, soldată cu uciderea Gertrudei.

În anul 1215 s-a căsătorit cu Yolanda de Courtenay, fiica viitorului împărat latin de Constantinopol, Petru de Courtenay. Câțiva ani mai târziu, între 1217 și 1218, a participat la Cruciada a V-a, fără a obține însă roadele politice scontate, respectiv râvnita coroană a Imperiului Latin de Costantinopol. Constrâns de opoziția crescândă față de politica sa internă, Andrei a fost nevoit să accepte în anul 1223 ratificarea Bulei de Aur (Bulla aurea), cea mai veche constituție a Ungariei, prin care au fost consolidate drepturile marilor magnați. În anul 1224 a sancționat prin așa-numitul Andreanum drepturile și privilegiile coloniștilor germani (sași) din sudul Transilvaniei.

A fost înmormântat în mănăstirea cisterciană Igriș, ctitoria părinților săi.