Andrei al II-lea al Ungariei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Andrei al II-lea al Ungariei
Regele Ungariei,
Dalmației, Croației, Ramei, Serbiei, Galiției și Lodomeriei
Regele Ierusalimului
Prințul Dalmației și Croației (1197 – 1203)
Prinț de Hum și Rama (1198 – 1203)
Budapest Heroes square II Anras.jpg
Andrei al II-lea al Ungariei
(Andrei al II-lea, cel Cavaler,
Andrei al II-lea, cel din Ierusalim)
Domnie 12051235
Născut 1176
Decedat 21 septembrie 1235 (59 de ani)
Flag of Hungary (11th c. - 1301).svg Igriș, Ungaria, azi în județul Timiș, România
Predecesor Ladislau al III-lea al Ungariei
Succesor Béla al IV-lea
Căsătorit cu Gertrud von Andechs-Meran
Iolanda de Courtenay
Beatrice d'Este
Urmași prințesa regală Maria
Béla al IV-lea
Sfânta Elisabeta al Ungariei
Coloman, regele Dalmației
Andrei, prinț regal
Iolanda, regina Aragonului și Cataloniei
Ștefan cel din Urmă, prinț regal
Casa Regală Dinastia Arpadiană
Tată Béla al III-lea al Ungariei
Mamă Ana de Châtillon

Andrei al II-lea (n. cca. 1175 – d. 26 octombrie 1235), din dinastia arpadiană, a fost fiul lui Béla al III-lea (1172-1196) și al Anei de Chatillon, rege al Ungariei între 1205 -1235. Frate cu regele Emeric (Imre) al Ungariei (1196-1204) și cu Margareta, împărăteasa Bizanțului, soția lui Isaac al II-lea Angelos (1185-1195 și 1203-1204).

Andrei al II-lea al Ungariei cu Bula de Aur în mâna dreaptă, iar în mâna stângă cu globus cruciger, simbolul suprem de autoritate.

Atât pe plan intern cât și extern, Andrei al II-lea a dus o politică ambițioasă, dar incoerentă. Sub influența primei soții Gertrud, contesă de Merania, și, poate, a fiicei sale Elisabeta, devenită ulterior contesă de Turingia, Andrei al II-lea a colonizat în anul 1211 în Țara Bârsei Ordinul cavalerilor teutoni, pe care apoi l-a alungat în anul 1225, după confruntări armate. Politica de apropiere față de Imperiul Romano-German și numirea în importante demnități laice și clericale ale Regatului Ungariei a unor rude apropiate ale primei sale soții, cum este cazul arhiepiscopului Berthold de Kalocsa, numit în funcția de voievod al Transilvaniei, au determinat în anul 1213 o revolta a marii nobilimi, soldată cu uciderea Gertrudei.

În anul 1215 s-a căsătorit cu Yolanda de Courtenay, fiica viitorului împărat latin de Constantinopol, Petru de Courtenay. Câțiva ani mai târziu, între 1217 și 1218, a participat la Cruciada a V-a, fără a obține însă roadele politice scontate, respectiv râvnita coroană a Imperiului Latin de Costantinopol. Constrâns de opoziția crescândă față de politica sa internă, Andrei a fost nevoit să accepte în anul 1223 ratificarea Bulei de Aur (Bulla aurea), cea mai veche constituție a Ungariei, prin care au fost consolidate drepturile marilor magnați. În anul 1224 a sancționat prin așa-numitul Andreanum drepturile și privilegiile coloniștilor germani (sași) din sudul Transilvaniei.

A fost înmormântat în mănăstirea cisterciană Igriș, ctitoria părinților săi.

Note[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Ladislau al III-lea Infantul
Rege al Ungariei
1205 - 1235

Succesor:
Bela al IV-lea