Zalău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Zalău
Zilah
—  Municipiu  —
Primăria municipiului Zalău și Piața Iuliu Maniu
Primăria municipiului Zalău și Piața Iuliu Maniu
Stema Zalău
Stemă
Zalău se află în România
{{{alt}}}
Zalău
Localizarea municipiului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 47°11′28″N 23°3′26″E / 47.19111°N 23.05722°E / 47.19111; 23.0572247°11′28″N 23°3′26″E / 47.19111°N 23.05722°E / 47.19111; 23.05722

Țară  România
Județ Sălaj
Atestare documentară 1220

Localități componente Stâna

Guvernare
 - Primar Radu Căpâlnașiu (PNL,02008)

Suprafață
 - Total 90,09  km²
Altitudine 275 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 56.202 locuitori
 - Densitate 624 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 62.547 locuitori

Site: Website

Zalău pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
Zalău pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Zalău (în maghiară Zilah, în germană Zillenmarkt) este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Sălaj, regiunea Crișana, România. Conform recensământului din anul 2011, Zalău are o populație de 56.202 locuitori.[2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Zalău, într-un desen din secolul al XIX-lea
Statuia politicianului liberal Miklós Wesselényi, operă a sculptorului János Fadrusz

Descoperirile arheologice de pe teritoriul municipiului Zalău au pus în evidență dovezi ale existenței umane în aceste locuri încă din neolitic, respectiv cu cca. 6500 de ani în urmă. Monedele dacice descoperite în perimetrele arheologice din zona centrală a municipiului, de pe Valea Miții și din vestul orașului, la care se adaugă importante elemente aparținătoare culturii romane, atestă continuitatea locuirii dacice în acest areal și dezvoltarea unor relații de ordin economic cu orașul Porolissum.

După cucerirea Daciei de către Traian (106), granița Imperiului Roman trecea pe culmea Meseșului, la nord având triburile dacilor liberi, iar în zona de est, sud-est (Meseș) se aflau fortificațiile romane de graniță, turnuri, ziduri, șanțuri și mâluri de apărare.

Prima mențiune scrisă cu privire la Zalău se află în Gesta Hungarorum, numită și Cronica lui Anonymus (notar al regelui Béla al III-lea al Ungariei) lucrare apărută în jurul anului 1200. În baza acestei surse, Zalăul va fi existat ca așezare încă din jurul anului 900. După marea invazie mongolă, care a pustiit orașul în 1241, Zalăul a ajuns în 1246 sub administrația episcopatului catolic de Oradea. Această tutelă s-a menținut până în 1542, când Zalăul a intrat în componența Principatului Transilvania.

La 1 august 1473 Matia Corvin, regele Ungariei și Boemiei, a declarat Zalăul pentru prima dată oraș-târg, oppidum Zilah (cetatea Zilah), privilegiu care scotea orașul de sub dominația comitatului, ceea ce îi conferea dreptul de comerț liber cu toată țara și îl făcea independent economic într-o eră în care bunul plac al aristocrației și al monarhului erau singurele criterii de împărțire a dreptății și de conducere a statului.

De-a lungul istoriei, numele localității a fost consemnat sub diverse forme: Ziloc în 1220, oppidum Zilah în 1473, Zila în 1601, Sziláj/Szilágy în 1839, Sziláju în 1850 și Zilah/Walthenberg/Zalău în 1854.

La sfârșitul secolului al XVI-lea, orașul aparținea Transilvaniei și avea o conducere administrativă autonomă, alcătuită din 33 de senatori aleși, dintre care unul era primar. Pe lângă aceștia, mai activau un notar, un arhivar și un casier.

Alte praguri importante în dezvoltarea localității s-au înregistrat în 1571, în timpul domniei principelui Ștefan Báthory, în anul 1600 sub domnia lui Mihai Viteazul, iar după includerea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic orașul a cunoscut un declin economic pe fundalul importurilor de produselor apusene, în detrimentul celor autohtone.

Odată cu victoria din 3 august 1601, de la Guruslău, a lui Mihai Viteazul, patronul spiritual al orașului, Zalăul a beneficiat de reguli administrative, legislative, fiscale și militare proprii, de o autonomie reală care oferea libertăți cetățenilor. O cronică din secolul al XVII-lea menționează pentru prima oară ocupațiile locuitorilor orașului: curelari, olari, rotari, pantofari, măcelari, croitori, fierari, dulgheri, pălărieri și armurieri.

Calea ferată Carei–Zalău a fost inaugurata pe 23 decembrie 1887, iar Calea ferată Dej–Jibou–Zalău a fost inaugurată pe 1 octombrie 1890.

În perioada interbelică Zalăul a fost reședința județului Sălaj și, de asemenea, reședința plășii Zălau. A fost dintotdeauna capitală de comitat, iar în anul 1968 a devenit reședința județului Sălaj, pentru ca, după aproape 10 ani, în 1979, să primească rangul de municipiu. În prezent, orașul reședință de județ este un centru industrial important al Sălajului.

Stemă[modificare | modificare sursă]

Stema municipiului Zalău se compune dintr-un scut roșu, încărcat cu un tânăr înaripat, de aur, ținând în mâna dreaptă o sabie din același metal, cu care lovește un balaur negru, pe care îl calcă cu picioarele. În mâna stângă tânărul poartă o balanță de aur, cu talgerele în echilibru; sus, pe fond roșu, un brâu crenelat de argint. Scutul este timbrat cu o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri crenelate.
Semnificația elementelor însumate:
Brâul crenelat semnifică importanța strategică a așezării (poartă de acces spre Transilvania). Tânărul înaripat evocă lupta împotriva răului. Balanța atestă atributul organului administrativ al urbei de a împărți dreptatea. Coroana murală cu 7 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu[3].

Geografie[modificare | modificare sursă]

Situat în nord-vestul României, la trecerea dintre Carpații Orientali și Munții Apuseni, județul Sălaj este cunoscut din vremuri străvechi ca Țara Silvaniei, adică Țara pădurilor, cu o suprafață de 3850 km2 și având ca vecini la nord județele Satu-Mare și Maramureș, la vest și sud-vest județul Bihor, iar la sud-est județul Cluj.

Este situat în apropierea graniței fostului Imperiu Roman, mai precis la 8 km de castrul roman Porolissum - cea mai puternică fortificație cu rol de apărare din partea de nord-vest a provinciei Dacia Romană. În evul mediu, reprezenta spațiul de trecere dinspre centrul Europei înspre inima Transilvaniei, prin binecunoscutul drum al sării.

Municipiul Zalău, situat în regiunea istorică Crișana, la limita sa estică cu Transilvania, pe axa Cluj Napoca - Satu-Mare - Petea Vama, DN 1F - E81, este conectat la o rețea rutieră cu acces spre Europa de vest. Pe lângă importanța sa economică, orașul este și un puternic centru cultural, de învățământ și zonă turistică. La Zalău există, pe lângă renumele școlilor și liceelor existente, două colegii universitare acreditate, recent înființate.

Municipiul Zalău este situat în zona centrală a județului, în bazinul hidrografic al râului Zalău, la contactul depresiunii cu același nume și culmea Meseșului. Cu o suprafață totală de 90,09 km2, teritoriul administrativ al municipiului include și localitatea Stâna, așezare situată la sud-est de Meseș, în bazinul hidrografic al Agrijului.

Climă[modificare | modificare sursă]

Relieful colinar al depresiunii are o altitudine cuprinsă între 200 - 500 m. În Depresiunea Zalăului predomină un climat temperat submontan, cu precipitații bogate și oscilații mai mici de temperatură decât în Podișul Transilvaniei. Aceasta face ca împrejurimile orașului să fie bogate în păduri de foioase, creând un ecosistem favorabil dezvoltării turismului. Temperatura medie a lunii ianuarie este de - 2,5 °C, iar a lunii iulie este de + 19,3 °C.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Zalău

     Români (76.45%)

     Maghiari (15.41%)

     Romi (1.41%)

     Necunoscută (6.48%)

     Altă etnie (0.24%)

Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Zalău

     Ortodocși (68.34%)

     Romano-catolici (1.45%)

     Reformați (13.25%)

     Penticostali (3.24%)

     Greco-catolici (2.97%)

     Baptiști (1.71%)

     Necunoscută (6.78%)

     Altă religie (2.22%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Zalău se ridică la 56.202 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 62.927 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (76,45%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (15,41%) și romi (1,41%). Pentru 6,48% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (68,35%), dar există și minorități de reformați (13,25%), penticostali (3,25%), greco-catolici (2,97%), baptiști (1,72%) și romano-catolici (1,46%). Pentru 6,79% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Evoluție demografică[modificare | modificare sursă]

Conform datelor recensământului din 1930 orașul Zălau număra 8.340 de locuitori, dintre care 5.614 maghiari, 2.115 români, 411 evrei, 86 țigani, 50 germani ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 4.731 reformați, 1.583 greco-catolici, 956 romano-catolici, 502 ortodocși, 429 mozaici ș.a.[6] Evoluția demografică la recensăminte:


La recensământul din anul 2002 municipiul Zalău număra 62.927 locuitori, dintre care: 50.902 români (80,89%), 11.016 maghiari (17,50%), 858 țigani (1,36%), alte etnii (0,25%).

Sub aspect confesional:

Zalău
Confesiunea 1930[7] 2002[8]
Reformați 52,41 % 15,24 %
Greco-catolici 18,98 % 03,07 %
Romano-catolici 11,46 % 01,72 %
Ortodocși 06,01 % 73,29 %
Iudaici 05,14 % < 0,1%
Baptiști 00,91 % 02,01 %
Penticostali < 0,1 % 03,29 %
Atei  ? < 0,1 %

Economie[modificare | modificare sursă]

Orașul Zalău a fost un important centru economic din această parte a țării din cele mai vechi timpuri. O cronică din secolul al XVII-lea menționează pentru prima dată meseriile locuitorilor orașului: curelari, olari, rotari, pantofari, măcelari, croitori, fierari, dulgheri, pălărieri și armurieri. După anexarea Transilvaniei de Imperiului Habsburgic, Zalău a intrat într-un declin economic.

Procesul de industrializare și-a făcut simțită prezența de la începutul secolului XX, când a început exploatarea carierei de piatră roșie de pe Meseș, au fost înființate două mori care folosesc forța aburului, fabrica de cărămidă, a cărei dezvoltare era facilitată de existența lutului de bună calitate din apropierea orașului, și altele. Tot la începutul secolului XX a fost introdus curentul electric.

După 1918 s-a înregistrat o evoluție economică ascendentă, ajungând să aibă în a doua jumătate a secolului XX o gamă largă de ramuri industriale, care se mențin și în prezent: industria metalurgică și a construcțiilor de mașini (companiile Silcotub, Rominserv Valves), industria de prelucrare a lemnului, industria prelucrării cauciucului (Michelin Silvania, Michelin Cord), industria alimentară, industria textilă, a materialelor de construcții (Cemacom) etc.

După 1989, în peisajul economic al municipiului Zalău și-au făcut apariția o multitudine de activități din sectorul terțiar, cu capital privat, fapt care indică o evoluție economică sănătoasă, bazată pe cerere și ofertă.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Casa de Cultură din Zalău

Ca municipiu reședință de județ, Zalăul este centrul cultural al Sălajului. Activitățile culturale se desfășoară în Casa de Cultură a Sindicatelor și Casa de Cultură Municipală, Biblioteca Județeană Ioniță Scipione Bădescu, Muzeul Județean de Istorie și Artă, Galeria de Artă Ioan Sima, precum și un cinematograf. Municipiul Zalău are o Bibliotecă Documentară, fondată în 1646 în cadrul Colegiului Reformat. Biblioteca are peste 40.000 de volume, din care cea mai mare parte este carte rară sau unicat. Dintre autori: Homer, Platon, Aristotel, Plutarh, Dionyssos din Halicarnas, Ptolemeu și Plinius Secundus, Erasmus din Rotterdam, Jean Calvin, René Descartes etc. Cercetări recente au scos la iveală șapte unicate olandeze, lucrări aparținând secolelor XVII si XVIII.

La 23 august 1950, presa vremii consemna inaugurarea unei biblioteci centrale cu peste 7.000 de volume în limbile română și maghiară, în spațiul Ateneului Popular (actuala Casă Municipală de Cultură) „într-un local încăpător care dispunea și de o frumoasă sală de lectură”.

Erau prezenți între alții Rodica și Elena Fănățeanu, Karl Kun etc. Colecțiile cuprindeau cărți din diferite domenii, unele cu o vechime considerabilă cum ar fi De remediis a lui Petrarca din 1649. În 1952 biblioteca devine Biblioteca raională având și sarcini de îndrumare a bibliotecilor de pe raza teritoriului Sălaj. În 1957 a primit numele cărturarului sălăjan Ioniță Scipione Bădescu. În 1968 a devenit Biblioteca județeană, ca urmare a noii împărțiri administrativ-teritoriale. De-a lungul timpului, biblioteca a funcționat în spațiile Casei Municipale de Cultură (fost Ateneu Popular), în spațiul actualului muzeu (fosta stradă Ady nr. 5), în spațiul actualului Centru de librării (Piața Libertății nr. 10) și în actualul sediu, Piața Iuliu Maniu nr. 13 începând cu anul 1971. În prezent[Când?] biblioteca are peste 160.000 de volume.

Activități cultural-artistice[modificare | modificare sursă]

Primele activități artistice sunt menționate în secolul al XVII-lea (1646), însă cele mai importante se desfășoară la începutul sec. XIX (în 1810, corul bărbătesc al asociației meșteșugarilor). Activitățile corale sunt permanente de-a lungul timpului în viața cultural artistică, remarcându-se între 1924-1936 formația corală de fete, iar după 1945, Corul Ateneului popular. Actualmente sunt deosebit de active ansamblul folcloric Rapsodia Sălajului (1958), orchestra de muzică populară Meseșul, corurile Cameratta Acadaemica Porolissensis, Gloria Dei, Țara Silvaniei; ansamblul folcloric al Casei de Cultură a Sindicatelor, ansamblul folcloric profesionist Porolissum, ansamblul folcloric de tineret Columna și cel al copiilor Mugur-Mugurel.

Aflate sub patronajul generos și atent al primăriei municipiului Zalău, ansamblurile folclorice profesioniste Porolissum și cel al copiilor Columna au reușit să ridice folclorul sălăjean la cotele înaltei performanțe artistice, devenind prezențe de recunoscută notorietate la nivel național și internațional.

Vezi și Palatul Copiilor din Zalău

Lăcașe de cult[modificare | modificare sursă]

Catedrala reformată din Zalău

Biserici ortodoxe în municipiul Zalău și localitățile subordonate administrativ, Ortelec și Stana, sunt: catedrala ortodoxă Sf. Vineri construită sub îndrumarea parintelui Ioan Ghiurco, biserica ortodoxă Sf. Treime, biserica ortodoxă Sfântul Ștefan, construită sub îndrumarea părintelui protopop Ștefan Lucaciu, și biserica ortodoxă Pogorârea Sf. Duh.

În Zalău mai sunt două biserici greco-catolice, două biserici reformate, și una romano-catolică.

Catedrala Adormirea Maicii Domnului a fost ridicată de comunitatea greco-catolică în perioada interbelică și sfințită la 8 septembrie 1934 de episcopul Valeriu Traian Frențiu. Lăcașul este disputat de ortodocși și de greco-catolici.[9]

Mai sunt cinci biserici baptiste (una de limba maghiară), două penticostale și una adventistă precum și Biserica Ortodoxa Sf. Vineri, nou construită, ce are rang de catedrală.

Turism[modificare | modificare sursă]

Beneficiind de un cadru natural de excepție, de poziția sa de la poalele Meseșului și de un bogat fond turistic de origine antropică, municipiul Zalău este și un important centru turistic. Baza materială existentă este de șase unități de cazare, din care patru hoteluri, un motel și două tabere școlare. Numărul total de locuri în unitățile de cazare este de 708, din care 325 de locuri în tabere școlare.

Drumeții montane prin Munții Meseșului[modificare | modificare sursă]

Munții Meseșului fac parte din Munții Apuseni, iar Vârful Măgura Priei este cel mai înalt punct al acestora, cu 996 m. Există trei trasee montane recent marcate pe muntele Meseș, spre care se poate porni din apropierea municipiului Zalău.

  • Traseul „La cireși” sau „Poiana vânătorilor” (3–4 km și durează circa 2 ore) Se pornește la drum de la Brădet, de-a lungul Văii Morii, având în stânga imaginea panoramică a Zalăului. Se pot admira de-a lungul drumului vârfurile Măgura Stânii (716 m), Cota 705, Mezeșul (599 m), Mânăstirea (625 m), apoi spre dreapta Osoiu Mic și Osoiu Mare. Se continuă drumul pe Valea Morii, presărată cu poieni largi și livezi de cireși, apoi urmează alternări de păduri cu poieni, de coborâșuri și urcușuri abrupte, și iar poieni. Este un traseu în circuit, care vă aduce în punctul de plecare după circa două ore de drumeție minunată.
  • Traseul „Cota 705” (4–5 km, durează 2 ore și jumătate) Acest traseu are ca obiectiv atingerea punctului Cota 705. Are ca atracții Vârful Osoiu (874 m) și Măgura Priei (997 m). Se merge pe un vechi drum roman și pe drumul forestier. Se parcurg văi succesive și se observă peisajul în care trăiau dacii liberi, separați de romanii de creasta Meseșului. Se văd încă urmele valului de apărare ridicat de romani în calea barbarilor, așa cum îi numeau pe dacii liberi. Din loc în loc se află vestigii ale câtorva dintre cele 30 de turnuri ridicate în urmă cu aproape 2000 de ani.
  • Traseul „Izvorul Salamandrelor” (durează 2 ore) începe la Brădet și urmează drumul spre cabana Meseș, iar după 800 de metri pornește spre stânga urmărindu-se marcajele. Deși o parte dintre păduri au fost crunt tăiate, mai sus acestea au supraviețuit. Se urcă pe creasta versantului nordic dintre valea Zalăului și valea Ortelec. Acest traseu era celebru pe vremuri pentru sutele de salamandre care puteau fi admirate în zona izvorului din zonă. Acum foarte rar pot fi observate aceste misterioase animale. Din punctul Izvorului Salamandrelor, spre stânga se poate ajunge după 600 de metri și o oră de mers la Castrul Porolissum, sau spre dreapta, după un km, la Șeaua Stânii. Se coboară apoi spre cabana Meseș.

Atracții turistice ale localității[modificare | modificare sursă]

Clădirea „Transilvania” din Zalău, fost teatru orășenesc

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău (fondat în 1951), cu tezaure monetare și obiecte de patrimoniu aparținătoare culturii daco-romane, medievale și populare, alături de Galeria de Artă „Ioan Sima” sunt principalele obiective de mare atracție ale orașului.

Turismul cultural este strict legat de prezența pe teritoriul județului a unor valori culturale care pot îmbrăca diverse forme.

Demne de interes sunt festivalurile folclorice, serbările câmpenești și pastorale, care în multe cazuri atrag mii de spectatori.

În fiecare an, în perioada martie-decembrie au loc evenimente culturale dintre care amintim: “Ecouri transilvane” – Festival internațional coral;

  • „Măsurișul de la Pria” – serbare pastorală;
  • „La fântâna dorului” – festival folcloric pentru românii de pretutindeni – Șimleu Silvaniei;
  • „Mihai Viteazul” – Guruslău – serbare câmpenească;
  • „Ecouri meseșene” – Festivalul dansului femeiesc etc.

În județul Sălaj există ansambluri și grupuri folclorice cu participări la festivaluri naționale și internaționale: Ansamblul folcloric „Porolissum” al Primăriei Municipiului Zalău; ansamblul folcloric „Meseșul” al Centrului Culturii Tradiționale Sălaj; „Spiridușii” din Valcău de Jos etc.

Mass-media[modificare | modificare sursă]

Ziare care apar la Zalău
  • Năzuința, săptămânal editat de Consiliul Județean PCR. A apărut între 1960 și 1989.
  • Țara Silvaniei. Publicație apărută în zilele revoluției din 1989, editată de redactorii vechii Năzuința, în câteva numere. S-a transformat ulterior în Graiul Sălajului.
  • Graiul Sălajului. Echipa redacțională a Năzuinței s-a reorganizat în 1990 și a început să editeze acest cotidian care apare și în prezent.
  • Sălajul Orizont. Bisăptămânal, a apărut timp de câțiva ani, după 1990, editat de o parte din foștii redactori ai Năzuinței, separați de Graiul Sălajului printr-o politică editorială diferită.
  • Gazeta de Duminică
  • Magazin sălăjean
  • Sălajeanul - www.salajeanul.ro -, cotidian de informații; apare din 2005
  • Glasul copilăriei, revistă școlară lunară editată de elevii școlii Gheorghe Lazăr, ajutați de directoarea școlii etc.
  • Árkád
  • Szilágy
  • Szilágyság
Reviste de cultură și șiințifice

Sport[modificare | modificare sursă]

Orașul Zalău are o tradiție importantă în domeniul sportului. Echipa de handbal HC Zalău (fostă Silcotub Zalău) a câștigat de 3 ori campionatul, în 2000-01, 2003-04, 2004-05, sub îndrumarea fostului selecționer al naționalei României, Gheorghe Tadici. O altă echipă importantă este cea de volei, Remat Zalău. In acest an, 2010, Remat Zalău a câștigat titlul de campioană națională la volei masculin și participă in premieră in grupele CEV Champions League.

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Municipiul Zalău este înfrățit cu următoarele localități:

Personalități[modificare | modificare sursă]

Iuliu Maniu

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele recensământului din 2002 pentru Zalău, Sălaj. http://www.edrc.ro/recensamant.jsp?regiune_id=2140&judet_id=2508&localitate_id=2509. 
  2. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ http://lege5.ro/Gratuit/ge4tamrt/hotararea-nr-685-1998-privind-aprobarea-stemelor-unor-municipii/3 Hotărârea guvernului nr. 685/1998 privind aprobarea stemelor unor municipii
  4. ^ Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  6. ^ Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, Vol. II: Neam, limbă maternă, religie, București 1938, pag. 384-385 (după neam), pag. 713 (după religie).
  7. ^ Recensământul general al populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. 713.
  8. ^ Recensământ 2002
  9. ^ Revendicarea Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Zalău; în: Magazin Sălăjean, 6 iulie 2008

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Zalău