Religia în România
|
|
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți ajuta la rezolvarea lor sau să le discutați pe pagina de discuție.
Ștergeți etichetele numai după rezolvarea problemelor. |
|
Viața în |
|---|
| Cultura |
| Politica |
| Educația |
| Economia |
| Arta |
| Sărbători |
| Limbile |
| Drepturile omului |
| Religia |
| Structura Socială |
| Standardul de viață |
| modifică cutie |
România este un stat secular ce nu are o religie de stat. Conform recensământului din 2002,1 18.806.428 de cetățeni, reprezentând 86,8% din populație, s-au declarat ortodocși, 1.028.401 s-au declarat romano-catolici (4,5% din populație), 698.550 reformați (3,7%), 330.486 penticostali (1,5%), 195.481 greco-catolici (0,9%), 129.937 baptiști (0,6%) ș.a. În Dobrogea, există o minoritate islamică (0,3%), compusă majoritar din turci și tătari. Există și un număr mic de atei (0,04%), agnostici, persoane care sunt non-religiose (0,06%) și persoane fără o religie declarată (0,05%).Conform Annuario Pontificio Romano, buletinul oficial al Sfântului Scaun, în aceeași perioadă recensământul intern al Bisericii Catolice a numărat în România 1.193.806 credincioși romano-catolici (cu 165.405 persoane mai mult comparativ cu cele înregistrate de autoritățile române).[necesită citare]
În august 2010, în România existau 18.300 de biserici[1]. Finanțarea bugetară a statului român, destinată construirii și renovării de biserici, a fost de 54,6 milioane de lei în anul 2010, și de 28,3 milioane în anul 2011[2].
Cuprins |
Culte religioase[modificare]
- Biserica Ortodoxă Română
- Biserica Romano-Catolică
- Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România
- Biserica Română Unită cu Roma
- Biserica Reformată din România
- Biserica Evanghelică Lutherană din România
- Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România
- Biserica Unitariană din Transilvania
- Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România
- Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea din România
- Uniunea Penticostală din România
- Federația Comunităților Evreiești din România
- Islamul în România
- Martorii lui Iehova
- Uniunea Bisericilor Crestine dupa Evanghelie din Romania
Cadrul legal[modificare]
Viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății credințelor religioase, principiu enunțat la articolul 29 din Constituția României,2 alături de libertatea gândirii și a opiniilor. Pe Teritoriul Romaniei, in Transilvania mai exact prin Edictul de la Turda a fost declarata prima oara in Europa, in 1568 Declaratia privitoare la toleranta religioasa. Chiar daca nu se definește explicit ca stat laic, România nu are nici o religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase. Cetățenii sunt egali în fața legii și în fața autorităților publice, indiferent de convingerile religioase sau părerile despre lume și viață (Weltanschauungen) pe care le au.
Cultele religioase sunt autonome față de stat, care însă trebuie să le sprijine. Tot conform constituției, discriminările religioase, ca și incitarea la discriminare și promovarea urii religioase, sunt interzise.
Cadrul legal al funcționarii cultelor religioase este definit de decretul 177/1948, publicat în Monitorul Oficial nr. 178 din 4 august 1948. Acest decret, emis de autoritatile comuniste in 1948, permite imixtiunea masivă a statului în chestiuni care privesc libertatea religioasă și de conștiință, chestiuni ce țin de viața privată a fiecăruia.
Adoptarea unei noi legi a cultelor a fost întârziată de Biserica Ortodoxă Română,3 care a motivat atitudinea sa prin dorința de revenire la situația consacrată de Constituția din 1923,4 când Biserica Ortodoxă Română și cea Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) se bucurau de un statut privilegiat față de celelalte culte religioase.
Biserica Ortodoxă Română mai cerea și ca înregistrarea unui nou cult să fie condiționată de adeziunea a cel puțin 0,5% din populația țării. În acest fel BOR urmărea obstrucționarea unor culte și grupări religioase, fapt ce contravine principiului libertății religioase.
De curând,5 Biserica Ortodoxă Română a renunțat la aceste cerințe și a promovat adoptarea în regim de urgență a unui proiect controversat de lege a cultelor, care în opinia celorlalte culte avantajează BOR.
Prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007[3] se prevede, între altele, că "În România nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee. Cultele sunt egale în fața legii și a autorităților publice. Statul, prin autoritățile sale, nu va promova și nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări față de vreun cult."
La data intrării în vigoare a legii, în România erau recunoscute următoarele culte:
- Biserica Ortodoxă Română
- Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara
- Biserica Romano- Catolică
- Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
- Arhiepiscopia Bisericii Armene
- Biserica Creștină Rusă de Rit Vechi din România
- Biserica Reformată din România
- Biserica Evanghelică C.A. din România
- Biserica Evanghelică Lutherană din România
- Biserica Unitariană din Transilvania
- Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România
- Biserica Creștină După Evanghelie din România - Uniunea Bisericilor Creștine După Evanghelie Din România
- Biserica Evanghelică Română
- Uniunea Penticostală - Biserica Lui Dumnezeu Apostolică din România
- Biserica Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea din România
- Federația Comunităților Evreiești din România
- Cultul Musulman
- Organizația Religioasă Martorii Lui Iehova
Monitorizarea internațională a libertății religioase în România[modificare]
Rapoartele Comisiei Europene[modificare]
Raportul de țară întocmit de Comisia Europeană cu privire la stadiul progresului României în drumul spre aderarea la Uniunea Europeană dat publicității pe 9 octombrie 2002 critică ritmul lent de restituire a bunurilor confiscate cultelor de către regimul comunist, cu referire expresă la obstrucționarea acestui proces de către BOR, care a intrat în 1948 în posesia unor lăcașe de cult pe care acum refuză să le restituie. În următorul raport de țară, dat publicității pe 5 noiembrie 2003, Comisia a consemnat din nou în mod expres problema restituirii bisericilor BRU. Un an mai târziu, în anul 2004, Comisia a menționat din nou lipsa de progres în privința restituirii bisericilor greco-catolice. Același raport a reliefat ineficiența comisiilor mixte de dialog între BOR și BRU, precum și refuzul unor instanțe de a examina în fond cererile parohiilor reclamante.
Raportul Departamentului de Stat al SUA din 15 septembrie 2006[modificare]
Raportul [1] reliefează progresele făcute de România în domeniul libertății religioase, evidențiind deopotrivă neajunsurile în materia respectării libertății religioase. Astfel este menționată atitudinea partizană a unor funcționari din administrația centrală și locală, care au favorizat BOR și au discriminat celelalte culte. În raport sunt aduse exemplele refuzurilor neîntemeiate de acordare a autorizației de construcție pentru biserici și alte lăcașe de cult, chiar în pofida unor decizii judecătorești în acest sens (ex. pentru biserici greco-catolice în Săpânța, Certeze etc.; pentru biserica baptistă din Însurăței, pentru case ale organizației Martorii lui Iehova din Bistrița, Odorheiu Secuiesc, Călărași, Târgoviște; pentru biserica adventistă din Cârlibaba etc.). Invers, în ciuda deciziilor judecătorești de oprire a demolărilor unor lăcașe de cult revendicate, unele parohii și mănăstiri ortodoxe au trecut peste interdicția judecătorească, fără vreo reacție din partea autorităților statului, cum s-a întâmplat în cazul demolării bisericii din Țaga. Biserica Ortodoxă Română nu a fost constrânsă să respecte nici sentința prin care au fost interzise lucrările de construcție în perimetrul Mănăstirii Nicula, până la clarificarea aspectului referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului. Un caz similar este cel din Orăștie, unde o parohie ortodoxă a început construcția unei noi biserici în imediata vecinătate a vechii biserici greco-catolice, cu intenția demolării acesteia din urmă la finalizarea noului edificiu. În Ungheni vechea biserică greco-catolică este înghițită de asemenea de construcția unei noi biserici ortodoxe. În orașul Dumbrăveni preotul ortodox a continuat să ignore, cu concursul autorităților, sentința de restituire a bisericii greco-catolice, în ciuda propriei promisiuni că după construirea unei biserici ortodoxe va pune în practică decizia judecătorescă. Însuși patriarhul Teoctist a promis pe 3 iunie 2005, cu ocazia unei întâlniri avute cu reprezentanți guvernamentali, restituirea catedralei greco-catolice din Gherla și a bisericii Sf. Vasile din strada Polonă din București. Aceasta din urmă a fost restituită pe 28 decembrie 2006, în urma unor hotărâri judecătorești definitive. Ignorarea sentinței de restituire a unei biserici greco-catolice este menționată și în cazul comunei Cuhea (Bogdan Vodă), județul Maramureș. Ca un aspect pozitiv este evidențiată punerea în aplicare, pe 17 februarie 2006, după 16 ani de amânări și tergiversări, a deciziei judecătorești de restituire a unei biserici din Satu Mare.
Apartenența religioasă a populației României[modificare]
La recensământul din anul 2002, în România au fost semnalate următoarele culte și organizații religioase:
Culte creștine[modificare]
Culte creștine tradiționale
- Biserica Ortodoxă (18,83 milioane membri),
- Biserica Romano-Catolică (1,02 milioane membri);
- Biserica Greco-Catolică (191.556 membri);
Culte creștine protestante
- Biserica Reformată (701.077 membri),
- Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană (8.716 membri),
- Biserica Evanghelică Luterană Sinodo-Presbiteriană' (27.112 membri),
- Biserica Unitariană' (66.944 membri);
- Biserica Armeană' (687 membri);
- Cultul Creștin de Rit Vechi' (38.147 membri);
Culte creștine neoprotestante
- Biserica Creștină Baptistă (126.639 membri),
- Cultul Penticostal (330.486 membri),
- Biserica Adventistă de ziua a șaptea (93.670 membri),
- Cultul Creștin după Evanghelie (44.476 membri),
- Biserica Evanghelică (18.178 membri),
- Organizația Religioasă "Martorii lui Iehova" (39.122 membri)
Cultul Musulman[modificare]
Cuprinde 67.257 membri.
Cultul Mozaic[modificare]
Cuprinde 6.057 membri.
Altă religie[modificare]
49.387 persoane au declarat că aparțin unei alte religii decât cele enumerate mai sus.
Fără religie[modificare]
Circa 33.000 de persoane s-au declarat fără religie, atei sau nu au vrut să-și facă publică apartenența religioasă.
Vezi și[modificare]
Bibliografie[modificare]
-
3 Ion Zubașcu: „Renunțarea BOR la sintagma de <<biserică națională>>“, publicat în România Liberă, ediția din 9 noiembrie 2004
-
4 Constituția din 1923, Articolul 22, paragraful 4: „Biserica ortodoxă română, fiind religia marei majorități a Românilor este biserica dominantă în Statul roman; iar cea greco-catolică are intâietatea față de celelalte culte.“
-
5 Ion Zubașcu: „Sfântul Sinod pledează pentru adoptarea legii cultelor, România Liberă“, publicat în România Liberă, ediția din 4 noiembrie 2004
Note[modificare]
- ^ În România sunt 18.300 de biserici și doar 425 de spitale, 2 august 2010, cotidianul.ro, accesat la 3 august 2010
- ^ Statul român cheltuiește mai puțin pe biserici, 9 August 2011, Dan Arsenie, evz.ro, accesat la 9 august 2011
- ^ Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007
- ^ http://www.gardianul.ro/2007/06/25/linia_fierbinte-c5/o_parohie_ortodoxa_din_mures_ridica_o_biserica_peste_un_lacas_greco_catolic-s96865.html
Legături externe[modificare]
- Biserici, culte și asociații religioase, culte.ro
- en Raportul Departamentului de Stat al Stalelor Unite privind libertatea religioasă în România pe anul 2005
- en Proiectul legii cultelor religioase sever criticat în Statele Unite, BBC, 12 iunie 2006
- Cearta bisericilor, 12 iulie 2005, Deutsche Welle
- Biserica mare asuprește discret bisericile mici Cotidianul, 10 noiembrie 2005
- Raportul Departamentului de Stat al Stalelor Unite privind libertatea religioasă în România pe anul 2006
- Începuturile vieții creștine pe teritoriul țării noastre (Creștinismul daco-roman), patriarhia.ro
- E o prostie a afirma că ne-am născut ortodocși, 18 aprilie 2011, Adevărul
- De ce suntem creștini?, 2 iulie 2012, Lavinia Betea, Adevărul
- De ce suntem ortodocși?, 18 Aprilie 2011, Ciprian Plăiașu, Historia
- E o enormitate a afirma că ne-am născut ortodocși, 18 Aprilie 2011, Răzvan Theodorescu, Historia
- De ce sunt românii ortodocși? O falsă explicație istorică, 27 Aprilie 2011, Daniel Barbu, Historia
- A fost apostolul Andrei fondatorul creștinismului la români?, 3 iulie 2012, Ilarion ȚIu, Adevărul
- Creștinismul a dispărut odată cu retragerea romană, 4 iulie 2012, Ilarion ȚIu, Adevărul
- Catolici, luterani și calvini pe pământul Transilvaniei, 24 iulie 2012, Lavinia Betea, Adevărul
- Schiturile rupestre săpate în calcar, 29 mai 2005, Evenimentul zilei
- ONG: Biserica si celelalte culte reprezinta un adevarat paradis fiscal, 20 iulie 2010, Oleg Cojocaru, Income Magazine
- Au fost românii făcuți creștini de către slavi?, 9 iulie 2012, Adevărul
- Special - Libertatea de a nu crede in Dumnezeu, 25 martie 2006, Mihaela Suciu, Jurnalul Național