1848

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Secole: Secolul al XVIII-lea - Secolul al XIX-lea - Secolul al XX-lea

Decenii: Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 - Anii 1840 - Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890

Ani: 1843 1844 1845 1846 1847 - 1848 - 1849 1850 1851 1852 1853



1848 (MDCCCXLVIII) a fost un an bisect al calendarului gregorian

Evenimente[modificare | modificare sursă]

Fruntașii Revoluției din Țara Românească
Arderea Regulamentului Organic şi a Arhondologiei
România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății de Constantin D.Rosenthal.
  • 6 ianuarie: Johann Strauss fiul prezintă un concert la București.
  • 13 martie: Izbucnirea revoluției la Paris și Viena.
  • 20 martie: Regele Ludwig I al Bavariei abdică.
  • 8 aprilie: În casa lui C.A. Rosetti se desfășoară adunări secrete ale revoluționarilor munteni pentru stabilirea datei începerii revoluției.
  • 10 mai: Se constituie "Comitetul Revoluționar din Țara Românească" și se hotărăște declanșarea revoluției la 9 iunie.
  • 15 mai: Adunarea de la Blaj proclamă națiunea română din Transilvania drept egală cu celelalte națiuni din Marele Principat, protestează împotriva iminentei uniri a Transilvaniei cu Ungaria și afirmă fidelitatea românilor din Transilvania față de împăratul de la Viena.
  • 29 mai: Dieta Transilvaniei hotărăște unirea Transilvaniei cu Ungaria.
  • 9 iunie: Asupra domnitorului Gheorghe Bibescu care venea de la plimbare fără escortă s-au tras dintr-o trăsură șase focuri de armă, fără a-l răni, doar sfâșiindu-i epoletul stâng. Rănit a fost Alecu Villara, ministrul de interne și totodată cuscrul domnitorului, care îl însoțea la plimbare.
  • 11 iunie: Ofițerii munteni se prezintă la palat și prezintă domnitorului proclamația lor. Domnitorul este obligat să semneze proclamația și să accepte revendicările trecute în constituție. Guvernul a fost destituit iar Gh. Bibescu a semnat ordonanțele de numire a noilor miniștri din Guvernul Provizoriu: Nicolae Golescu ministru de interne, Ștefan Golescu ministru de justiție, Gheorghe Magheru ministru de finanțe, I.H. Rădulescu ministru al instrucțiunilor publice, Nicolae Bălcescu secretar de stat, C.A. Rosetti aga poliției.
  • 13 iunie: Domnul Țării Românești, Gheorghe Bibescu abdică. Țara este condusă de Guvernul Provizoriu.
  • 14 iunie: Are loc unirea celor două guverne, de la Islaz și București.
  • 15 iunie: Pe câmpia Filaretului - numită apoi prin decret Câmpia Libertății - are loc o mare adunare populară la care participă cca 30.000 de oameni. S-a citit Proclamația, s-au sfințit steagurile tricolore care purtau deviza "Dreptate-Frăție"; s-a depus jurământul de către guvern, gardă națională, oștire și popor.
  • 19 iunie: Guvernul Provizoriu este arestat ca urmare a unui complot al boierimii reacționare, cu complicitatea unor ofițeri superiori. Nu au fost arestați, nefind la palat, N. Golescu și I.C. Brătianu. În final, colonelul Ioan Odobescu, conducătorul oștirii este arestat și guvernul eliberat.
  • 25 iunie: Este desființată "Eforia școalelor" și învățământul devine gratuit în Țara Românească.
  • 26 iunie: Guvernul revoluționar decretează eliberarea robilor țigani ai boierilor; aceștia devin oameni liberi începând cu 10 iulie 1848.
  • 29 iunie: La mitropolitul Neofit are loc o adunare a boierilor reacționari. Se proclamă restaurarea vechiului regim, formându-se o cămăicămie.
  • 30 iunie: Bucureștenii se ridică împotriva regimului reacționar instaurat de mitropolitul Neofit, obligându-l să proclame înlăturarea cămăicămiei și rechemarea Guvernului Provizoriu.
  • 19 iulie: Oastea otomană condusă de Suleiman Pașa a intrat pe teritoriul Țării Românești.
  • 22 iulie: Trimisul lui Suleiman Pașa aduce la cunoștință că Turcia consideră ilegal guvernul provizoriu și că trebuie să se constituie o cămăicămie.
  • 25 iulie: Guvernul provizoriu demisionează.
  • 28 iulie: Este aleasă o Locotenență Domnească formată din: Nicolae Golescu, Ion Heliade Rădulescu și Christian Tell care acceptă să modifice constituția conform dorințelor sultanului Abdul Mejid I. Ei au condus Țara Românească până la 13 septembrie 1848.
  • 29 iulie: O delegație formată din N. Bălcescu, D. Brătianu și Șt. Golescu este trimisă la Istanbul pentru a obține recunoașterea însă nu este primită.
  • august: Pentru informarea asupra Revoluției din Țara Românească, Guvernul provizoriu trimite pe A.G. Golescu la Paris, Dimitrie Brătianu la Viena și Budapesta, prof. Ion Maiorescu la Dieta germană de la Frankfurt și Ion Ghica la Constantinopol.
  • 3 august: Membrii Locotenenței Domnești trimit un memoriu sultanului pentru recunoașterea Proclamației; ei denunță abuzurile domnitorului Gheorghe Bibescu și neajunsurile Regulamentului Organic.
  • 2 septembrie: Noul comisar al Porții, Fuad Pașa, pornește cu armata dinspre Giurgiu spre București.
  • 6 septembrie: La București, "Cărțile blestemate", exemplarele originale ale Regulamentului Organic și Arhondologia sunt duse la Mitropolie, unde, în cadrul unei mari adunări populare, mitropolitul este obligat să afurisească regulamentul și pe cei care vor dori să-l reintroducă. La final, cărțile sunt rupte și arse, filă cu filă.
  • 13 septembrie: Fuad Pașa i-a convocat în tabăra turcească campată la Cotroceni pe mitropolit și notabilitățile orașului pentru a le comunica hotărârea Înaltei Porți. Le-a fost citită o proclamație prin care sultanul cerea "să piară cu totul orice urmă a revoluției" și a prezentat firmanul sultanului, prin care Locotenența Domnească era dizolvată, în locul ei fiind numit caimacam logofătul C. Cantacuzino. Nicolae Bălcescu și ceilalți revoluționari protestează - ei sunt arestați și trimiși în exil.
  • 13 septembrie: Bătălia din Dealul Spirii: Un corp al armatei turcești (cca. 5000 de oameni) condus de Kerim-pașa s-a întâlnit cu trupa pompierilor din București comandați de căpitanul Pavel Zăgănescu la 300 m de poarta cazarmei Alexandria. Locul era îngust și pompierii au început să se îmbrâncească cu cavaleria și infanteria turcească; s-au încăierat și s-au tras focuri de armă. Turcii au deschis focul asupra cazarmei și din cazarmă li s-a răspuns cu foc. Lupta corp la corp dusă de pompieri, mult inferior ca număr, a fost crâncenă. Românii au pierdut 50 de ostași și 57 au fost răniți. După 12 ani, în 1860, Alexandru Ioan Cuza îl va avansa pe căpitanul Pavel Zăgănescu la grad de colonel, îl va numi la comanda pompierilor din București și va acorda medalia "Pro virtute militari" și pensii veteranilor de la 13 septembrie 1848.
  • 15 septembrie: Trupe rusești intră în Țara Românească.
  • 16 septembrie: Poarta îl numește caimacam pe Constantin Cantacuzino (1800-1875). El va domni până în iunie 1849, când este numit domnitor Barbu Știrbei.
  • 25 septembrie: Prin decret, majoritatea conducătorilor Revoluției sunt exilați. Cei mai mulți au ajuns la Constantinopol și de aici în Asia Mică la Brussa, unde au stat ca pensionari ai guvernului turc. Frații Golești au fugit în Franța unde și-au cheltuit toată averea. Ceilalți s-au refugiat în Transilvania sau în Franța.
  • 2 octombrie: Măsura eliberării robilor țigani luată de Guvernul provizoriu este revocată.
  • octombrie: Trupele rusești sub comanda generalului Lüders ocupă jumătate din București (dreapta Dâmboviței). Începe o perioadă de dublă ocupație, rusească și turcească, care va dura până în aprilie 1851.
  • 2 decembrie: Ferdinand I, împărat al Austriei, abdică în favoarea nepotului său, Franz Josef I
  • 10 decembrie: Prințul Louis-Napoleon Bonaparte este ales primul președinte al celei de-A Doua Republici Franceze

Nedatate[modificare | modificare sursă]

Johann Strauss (fiul)[modificare | modificare sursă]

Nașteri[modificare | modificare sursă]

Decese[modificare | modificare sursă]

Suverani, conducători[modificare | modificare sursă]

Europa[modificare | modificare sursă]

  • Anglia: Victoria (regină din dinastia de Hanovra, 1837-1901)
  • Austria: Ferdinand I (împărat din dinastia de Habsburg-Lorena, 1835-1848; totodată, rege al Cehiei, 1835-1848; totodată, rege al Ungariei, 1835-1848) și Francisc Iosif (împărat din dinastia de Habsburg-Lorena, 1848-1916; totodată, rege al Cehiei, 1848-1916; totodată, rege al Ungariei, 1848/1867-1916)
  • Bavaria: Ludovic I (Karl Ludovic August) (rege din dinastia de Wittelsbach, 1825-1848) și Maximilian al II-lea Josef (rege din dinastia de Wittelsbach, 1848-1864)
  • Belgia: Leopold I (rege din dinastia de Saxa-Coburg, 1831-1865)
  • Cehia: Ferdinand al V-lea (rege din dinastia de Habsburg-Lorena, 1835-1848; totodată, împărat al Austriei, 1835-1848; totodată, rege al Ungariei, 1835-1848) și Francisc Iosif (rege din dinastia de Habsburg-Lorena, 1848-1916; totodată, împărat al Austriei, 1848-1916; totodată, rege al Ungariei, 1848/1867-1916)
  • Danemarca: Christian al VIII-lea (rege din dinastia de Oldenburg, 1839-1848) și Frederik al VII-lea (rege din dinastia de Oldenburg, 1848-1863)
  • Elveția: Jonas Furrer (președinte, 1848-1849, 1855, 1858)
  • Franța: Ludovic-Filip (rege din dinastia de Bourbon-Orleans, 1830-1848) și Ludovic Napoleon Bonaparte (Napoleon al III-lea) (președinte, 1848-1870; împărat, din 1852)
  • Grecia: Otto (Friedrich Ludwig) (rege din dinastia de Bavaria, 1833-1862)
  • Imperiul otoman: Abdul-Medjid I (sultan din dinastia Osmană, 1839-1861)
  • Liechtenstein: Alois al II-lea (principe, 1836-1858)
  • Luxemburg: Wilhelm al II-lea (mare duce din dinastia de Orania-Nassau, 1840-1849; totodată, rege al Olandei, 1840-1849)
  • Modena: Francesco al V-lea (duce din dinastia de Habsburg-Lorena, 1846-1859)
  • Moldova: Mihail Sturdza (domnitor, 1834-1849)
  • Monaco: Florestan (principe, 1841-1856)
  • Muntenegru: Petru al II-lea (vlădică din dinastia Petrovic-Njegos, 1830-1851)
  • Olanda: Wilhelm al II-lea (rege din dinastia de Orania-Nassau, 1840-1849; totodată, mare duce de Luxemburg, 1840-1849)
  • Parma: Carol al II-lea (Carlo Lodovico) (duce din dinastia de Bourbon, 1847-1849; anterior, rege al Etruriei, 1803-1807)
  • Portugalia: Maria a II-a de Gloria (regină din dinastia de Braganca, 1826-1853)
  • Prusia: Frederic Wilhelm al IV-lea (rege din dinastia de Hohenzollern, 1840-1861)
  • Rusia: Nicolae I Pavlovici (împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp, 1825-1855)
  • Sardinia: Carlo Alberto Magnanimul (rege din casa de Savoia, ramura Carignan, 1831-1849)
  • Saxonia: Frederic August al II-lea (Albert Marie Klemens Josef Vinzenz Alois Nepomuk Johann Baptist Nikolaus Rafael Peter Xaver Franz de Paul Vinentius Felix) (rege din dinastia de Wettin, 1836-1854)
  • Serbia: Aleksandru (principe din dinastia Karagheorghevic, 1842-1858)
  • Sicilia: Ferdinand al II-lea Bomba (rege din dinastia de Bourbon, 1830-1859)
  • Spania: Isabela a II-lea (regină din dinastia de Bourbon, 1833-1868)
  • Statul papal: Pius al IX-lea (papă, 1846-1878)
  • Suedia: Oskar I (rege din dinastia Bernadotte, 1844-1859)
  • Toscana: Leopold al II-lea (mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena, 1824-1859)
  • Transilvania: Iosif Teleki de Szek (guvernator, 1842-1848) și Emerik Miko (guvernator, 1848)
  • Ungaria: Ferdinand al V-lea (rege din dinastia de Habsburg-Lorena, 1835-1848; totodată, împărat al Austriei, 1835-1848; totodată, rege al Cehiei, 1835-1848) și Francisc Iosif (rege din dinastia de Habsburg-Lorena, 1848/1867-1916; totodată, împărat al Austriei, 1848-1916; totodată, rege al Cehiei, 1848-1916)
  • Valahia: Gheorghe Bibescu (domnitor, 1842/1843-1848)

Africa[modificare | modificare sursă]

  • Așanti: Kwaku Dua I (așantehene, 1834-1867)
  • Bagirmi: Abd al-Kadir al II-lea (mbang, 1846-1858)
  • Barotse: Sebitwane (litunga, cca. 1840-1851)
  • Benin: Ogbebo (obba, cca. 1816-?) (?) și Osemwende (obba, ?-ca. 1850) (?)
  • Buganda: Suna al II-lea (kabaka, 1824-1856)
  • Bunyoro: Nyabongo al II-lea (Mugenyi) (mukama, cca. 1835-cca. 1848) și Olimi al V-lea (Rwakabale) (mukama, cca. 1848-cca. 1852)
  • Burundi: Ntare al IV-lea Rugamba (mwami din a patra dinastie, 1810/1825-1852)
  • Dahomey: Gezo (Gankpe) (rege, 1818-1858)
  • Darfur: Muhammad Hussain ibn Muhammad Fadl (sultan, 1838/1839-1873)
  • Egipt: Muhammad Ali Pașa (conducător din dinastia Muhammad Ali, 1805-1848), Ibrahim (conducător din dinastia Muhammad Ali, 1848) și Abbas I Hilmi Pașa (conducător, 1848/1849-1854)
  • Ethiopia: Sahla Dengel (împărat, 1832-1840, 1842-1855)
  • Imerina: Ranavalona I (Ramavo) (regină, 1828-1861)
  • Imperiul otoman: Abdul-Medjid I (sultan din dinastia Osmană, 1839-1861)
  • Kanem-Bornu: Umar ibn Muhammad (șeic din dinastia Kanembu, 1837-1853, 1854-1880)
  • Lesotho: Moshoeshoe I (rege, 1818/1820-1870)
  • Liberia: Joseph Jenkins Roberts (președinte, 1848-1856, 1872-1876)
  • Lunda: Naweej al II-lea (mwato-yamvo, cca. 1810-1852)
  • Maroc: Moulay Abd ar-Rahman ibn Hișam (sultan din dinastia Alaouită, 1822-1859)
  • Munhumutapa: Kataruza (rege din dinastia Munhumutapa, 1835-1868)
  • Oyo: Atiba (rege, cca. 1836-1859)
  • Rwanda: Yuhi al IV-lea Gahindiro (rege, cca. 1830-cca. 1860)
  • Swaziland: Mswati (Mdvuso) (rege din clanul Ngwane, 1840-1868)
  • Tunisia: Ahmad I ibn Mustafa (bey din dinastia Husseinizilor, 1837/1838-1855)
  • Wadai: Muhammad Șarif ibn Saleh (sultan, 1835-1858)

Asia (Orientul Apropiat)[modificare | modificare sursă]

  • Afghanistan: Dost Muhammad Khan (suveran din dinastia Barakzay, 1826-1839, 1842-1863)
  • Arabia: Faisal I ibn Turki (imam din dinastia Saudiților/Wahhabiților, 1834-1838, 1843-1865)
  • Bahrain: Muhammad I ibn al-Khalifah (II) (emir din dinastia al-Khalifah, 1843-1868, 1869)
  • Iran: Mohammad (șah din dinastia Kajarilor, 1834-1848) și Nasir ad-Din (șah din dinastia Kajarilor, 1848-1896)
  • Imperiul otoman: Abdul-Medjid I (sultan din dinastia Osmană, 1839-1861)
  • Kuwait: Jabir I ibn Abdallah (emir din dinastia as-Sabbah, 1812-1859)
  • Oman: Said ibn Sultan (imam din dinastia Bu Said, 1806-1856)
  • Yemen, statul Sanaa: al-Mutawakkil Muhammad (imam, 1844-1849) și al-Mansur Ahmad (imam, 1848-1849)

Asia (Orientul Îndepărat)[modificare | modificare sursă]

  • Atjeh: Mansur Șah (sultan, 1836-1870)
  • Birmania, statul Toungoo: Pagan Min (rege din dinastia Alaungpaya, 1846-1852)
  • Brunei: Umar Ali Saif ad-Din al II-lea Jamal al-Alam (sultan, 1822-1852)
  • Cambodgea: Preah Ang Duong (Nho Ong Don, Samdech Preah Harirak Reamea Esora Thippadey) (rege, 1842/1845-1859)
  • China: Xuanzong (Minning) (împărat din dinastia manciuriană Qing, 1821-1850)
  • Coreea, statul Choson: Honjong (Yi Whan) (rege din dinastia Yi, 1835-1849)
  • India: James Andrew Broun (guvernator general, 1848-1856)
  • India, statul Moghulilor: Siraj ad-din Bahadur Șah al II-lea (împărat, 1837-1858)
  • Japonia: Komei (împărat, 1847-1866) și Ieyoși (principe imperial din familia Tokugaua, 1837-1853)
  • Laos, statul Champassak: Chao Nak (rege, 1841-1850)
  • Laosul superior: Sukha-Som (rege, 1836/1839-1850/1851)
  • Maldive: Imad ad-Din Muhammad al III-lea (sultan, 1834-1882)
  • Mataram (Jogjakarta): Abd ar-Rahman Amangkubuwono al V-lea (Menol) (sultan, 1822-1826, 1828-1855)
  • Mataram (Surakarta): Pakubowono al VII-lea (Purabaya) (sultan, 1830-1858)
  • Nepal, statul Gurkha: Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang (rege, 1847-1881)
  • Rusia: Nicolae I Pavlovici (împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp, 1825-1855)
  • Thailanda, statul Ayutthaya: Pra Nangklao Choayuhua (Rama al III-lea (rege din dinastia Chakri, 1824-1851)
  • Tibet: bLo-bzang mKhas-grub rgya-mtsho (dalai lama, 1841-1855)
  • Tibet: Panchen bsTan-jai Nyi-ma (Tempe Nyima) (panchen lama, 1781-1852)
  • Vietnam: Tu Duc (Nguyen Duc-Tong) (împărat din dinastia Nguyen, 1848-1883)

America[modificare | modificare sursă]

  • Argentina: Juan Manuel de Rosas (dictator, 1835-1852)
  • Bolivia: Eusebio Guilarte (președinte, 1847-1848), Jose Miguel de Velasco (președinte, 1828, 1829, 1839-1841, 1848) și Manuel Isidoro Belzu (președinte, 1848-1855)
  • Brazilia: Pedro al II-lea (împărat din dinastia de Braganca, 1831-1889)
  • Chile: Manuel Bulnes (președinte, 1841-1851)
  • Columbia: Tomas Cipriano de Mosquera y Arboleda (președinte, 1845-1849, 1862-1864, 1866-1867)
  • Costa Rica: Jose Maria Castro Madriz (președinte, 1847-1849, 1866-1868)
  • Republica Dominicană: Pedro Santana (dictator, 1844-1848, 1853-1856, 1859-1861) și Manuel Jimenez (președinte, 1848-1849)
  • Ecuador: Vicente Ramon Roca Rodriguez (președinte, 1845-1849)
  • El Salvador: Eugenio Aguilar (președinte, 1846, 1846-1848), Tomas Medina (președinte, 1848), Jose Felix Quiros (președinte, 1848) și Doroteo Vasconcellos (președinte, 1848-1849, 1850-1851)
  • Guatemala: Rafael Carrera (președinte, 1844-1848, 1851-1865), Juan Antonio Martinez (președinte, 1848), Jose Bernardo Escobar (președinte, 1848) și Mariano Paredes (președinte, 1848/1849-1851)
  • Haiti: Faustin Soulouque (Faustin I) (președinte, 1847-1859; împărat, din 1849)
  • Honduras: Felipe Bustillo (președinte, 1847-1848) și Juan Nepomuceno Fernandez Lindo y Zelaya (președinte, 1847, 1848-1852)
  • Mexic: Pedro Maria Anaya (președinte, 1847-1848), Manuel de la Pena y Pena (președinte, 1847, 1848) și Jose Joaquin de Herrera (președinte, 1844, 1844-1845, 1848-1851)
  • Nicaragua: Jose Guerrero (președinte, 1847-1849)
  • Paraguay: Carlos Antonio Lopez (consul, 1841-1862; dictator, din 1844)
  • Peru: Ramon Castilla y Marquesado (președinte, 1845-1851, 1855-1862)
  • Statele Unite ale Americii: James Knox Polk (președinte, 1845-1849)
  • Uruguay: Joaquin Suarez del Rondelo (președinte, 1828, 1830, 1843-1852)
  • Venezuela: Jose Tadeo Monagas (președinte, 1847-1851, 1855-1858, 1868)

Oceania[modificare | modificare sursă]

  • Hawaii: Kamehameha al III-lea (Kauikeauoli) (rege, 1825-1854)
  • Noua Zeelandă: George Grey (guvernator, 1845-1853, 1861-1868)
  • Tonga: George Tupou I (rege, 1845-1893)