Ludovic I al Ungariei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ludovic I de Anjou I, pictură de Jan Matejko

Ludovic I numit cel Mare [magh. I. Nagy Lajos, pl. Ludwik Węgierski sau Ludwik I Wielki, Andegawenski, în trad. "Ludovic Maghiarul", "Ludovic cel Mare", "Ludovic Angevinul"], (n. 3 martie 1326 - d. 10 septembrie 1382) a fost rege al Ungariei (1342 - 1382) și al Poloniei (1370 - 1382), fiul lui Carol Robert din dinastia de Anjou.

Părinții[modificare | modificare sursă]

Tatăl său a fost Carol Robert de Anjou, rege al Ungariei sub numele de Carol I (între 1308 - 1342). Mama sa a fost Elisabeta, prințesă a Poloniei, sora ultimului rege din dinastia piaștilor, Cazimir al III-lea [Cazimir cel Mare] al Poloniei (între 1333-1370).

Rege al Ungariei[modificare | modificare sursă]

În anul 1367 a întemeiat universitatea din Pécs, oraș menționat în documentul latin ca "Quinque Ecclesiae", "Cinci Biserici", denumire din care provine numele german al Pécs-ului: "Fünfkirchen".

Suzeranitate asupra Valahiei[modificare | modificare sursă]

În anul 1343 Basarab I a recunoscut suzeranitatea lui Ludovic cel Mare asupra Valahiei. De atunci încolo Ludovic I de Anjou a purtat și titul de domn al Țării Românești (al "Valachiei Transalpine"). Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I, a înnoit pe 10 februarie 1355 raportul de supunere față de Ludovic I, primind în schimb Banatul de Severin și protecția regelui Ludovic.

Rege al Poloniei[modificare | modificare sursă]