Câmpia Turzii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Câmpia Turzii
—  Municipiu  —
Biserica Reformată construită în stilul barocului puritan
Biserica Reformată construită în stilul barocului puritan
Stema Câmpia Turzii
Stemă
Câmpia Turzii se află în Romania
{{{alt}}}
Câmpia Turzii
Localizarea orașului pe harta României
Câmpia Turzii se află în Județul Cluj
{{{alt}}}
Câmpia Turzii
Localizarea orașului pe harta județului Cluj
Coordonate: Coordonate: 46°32′N 23°52′E / 46.533°N 23.867°E / 46.533; 23.86746°32′N 23°52′E / 46.533°N 23.867°E / 46.533; 23.867

Țară România
Județ Cluj
Statut Municipiu

SIRUTA 55357

Guvernare
 - Primar Radu Ioan Hanga

Suprafață
 - Total 23,78  km²
Altitudine 300 m.d.m.

Populație (2011)[1] [2]
 - Total 22.223 locuitori
 - Densitate 1,129 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 26.823 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Prefix telefonic +40 x64[3]

Site: Site oficial

Câmpia Turzii (în maghiară Aranyosgyéres, în germană Jerischmarkt sau Gieresch) este un municipiu în județul Cluj, Transilvania, România, situat pe lunca râului Arieș, la câțiva kilometri sud-est de municipiul Turda și la 40 km de municipiul Cluj-Napoca. Localitatea Câmpia Turzii a fost înființată prin decret regal în anul 1925, prin unirea satelor Ghiriș-Arieș și Ghiriș-Sâncrai.

Câmpia Turzii pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 110)

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 110), satele inițiale Ghiriș-Arieș și Ghiriș-Sâncrai apar sub numele de „Gyéres” respectiv „Sz. Kiraly”.

În perioada interbelică a devenit sediul plășii Câmpia Turzii (fosta plasă Turda), în cadrul județului Turda.

În perioada 2008 - 2012, primarul municipiului a fost Ioan Vasinca, care a decedat pe data de 1 iunie 2012, înainte de alegerile municipale din același an.[4]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Denumirile anterioare Câmpiei Turzii au evoluat de-a lungul timpului astfel: Ghiriș-Sâncrai: 1219 = Villa Sancti Regis (satul regelui sfânt); sec.XIV = Villa Sancti Regis, Villa de Sancto Rege, Villa Zenthkiraly; sec.XV-XVI = Poss(essio) Zenthkyral, Zentkjraly; 1661 = Gyéres-Szent-Király; 1733 = Szent-Király; după 1830 = Sâncraj(u), Ghiriș-Sân-Craiu, Sâncraiu, Ghiriș Sân-Craiu; după 1 decembrie 1918 = Ghiriș-Sâncrai (sân = sfânt, crai = rege).

Ghiriș-Arieș: 1292 = Terra Gerusteleke (Pamântul lui Gerus); sec.XIV = Poss(essio) Gerusteleke, Terra Gerustelke; sec.XV-XVI = Terra Geres, Poss(essio) Gyerys, Gyeres; sec.XVII-XVIII = Gheres, Girisch, Aranyos Gyéres; sec.XIX = Gyirischu, Ghirișiu de Arieș, Ghiriș, Aranyosgyerés; 1904 = Ghiriș-Arieș; după 1 decembrie 1918 = Ghiriș-Arieș.

Stemă[modificare | modificare sursă]

Stema municipiului Câmpia Turzii se compune dintr-un scut despicat de un brâu undat, de argint. În primul cartier, pe fond albastru, sunt două săbii încrucișate. În cartierul doi, pe fond auriu, este reprezentat un pergament care poartă cifra 1219. În cartierul inferior, pe fond roșu, sunt reprezentate o oală de turnat oțel (oțel curgând, ce se transformă într-un colac de sârmă) și două spice de grâu. Scutul este timbrat de o coroană murală, de argint, formată din cinci turnuri crenelate.

Semnificația elementelor însumate:

Săbiile exprimă simbolic lupta de apărare dusă de localnici de-a lungul secolelor. Cifra 1219 amintește de prima atestare documentară a localității. Oala de turnat oțel și spicele de grâu simbolizează activitatea locuitorilor zonei, respectiv metalurgia și cultura cerealelor. Numărul turnurilor - cinci - atestă faptul că așezarea este un centru urban, ridicat la rang de municipiu[5].

Istorie[modificare | modificare sursă]

Cele mai vechi dovezi ale prezenței omului pe aceste meleaguri datează din Neoliticul timpuriu (6500-3000 î.C.). Aceste urme constau din obiecte de piatră cioplită, descoperite pe malul stâng al Arieșului, între Valea Sărată și CERCON Arieșul S.A. (fosta "Industria de Lut S.A.").

Din faza de tranziție de la Neoliticul târziu la epoca timpurie a bronzului (1900-1700 î.C.) datează un mormânt tumular [6], descoperit in zona stației de transformatoare electrice și a racordului CFR dintre Turda și Războieni, cercetat parțial în 1967. Mormântul are dimensiuni apreciabile (diametrul maxim cca 50 m, înălțimea cca 2 m), acoperă o groapă mortuară (în care s-a găsit scheletul unui bărbat înalt si robust) și a fost atribuit unor triburi de păstori nomazi, originari din stepele nord-pontice[7], fiind un unicat în Transilvania.

Din perioada dacică s-au descoperit la Poiana (cartier turdean, la vest de Câmpia-Turzii) podoabe de argint, brățări spiralice cu extremități ornamentate în formă de cap de șarpe și coliere de sârmă răsucită, iar la marginea drumului Viișoara-Boian vase de lut ornamentate.

Perioada romană[modificare | modificare sursă]

Nu s-au descoperit urme din perioada stapânirii romane (106-274 d.C.), desi nu departe era situat importantul castru roman Potaissa (azi Turda). Peste actualul teritoriu al Câmpiei-Turzii trecea un drum roman, care pleca de la Potaissa spre Mureșul superior și se întâlnea cu drumul roman ce mergea de la „Salinae” (azi Ocna Mureș) spre satul Gligorești. Nu s-au găsit la Câmpia-Turzii din păcate urme sigure ale acestui drum. Ceva mai la sud, pe teritoriul satului Călărași, a fost identificată o porțiune a unui alt drum roman, ce unea Potaissa (azi Turda) cu Apulum (azi Alba Iulia).
"Epoca veche a antichitatii este reprezentată de mai multe probe arheologice și numismatice aparținând perioadei când Dacia era provincie romană (secolele II si III e.n.) identificate în sus-numita arie, între care și urmele mai multor asezări." - extras din istoricul publicat de Primăria Municipiului Câmpia Turzii.

Din epoca postromană s-au găsit mai multe dovezi arheologice în împrejurimi (la Turda și la Urca). Din perioada marilor migrații ale popoarelor este atestată trecerea prin zonă a Avarilor [8].

Evul mediu[modificare | modificare sursă]

Cea mai veche informație scrisă și păstrată despre Câmpia-Turzii se referă la satul Ghiriș-Sâncrai și se află într-un document redactat în anul 1219 de cancelaria regală a Ungariei. Este vorba de actul de donație al regelui Andrei al II-lea (1205-1235) în favoarea canonicilor Episcopiei Catolice din Esztergóm (Ungaria), prin care le era donat "un pământ în partea din Ardeal care se cheamă Vinț" (azi Unirea, lângă Ocna Mureș). Unul dintre reperele de hotar care delimita acel teren se afla "pe drumul de lângă hotarul satului Chiend" (azi Plăiești), în satul Villa Sancti Regis (satul regelui sfânt, mai târziu numit Ghiriș-Sâncrai). Ghiriș-Sâncrai era deci la acea dată domeniu de coroană.

Cel dintâi certificat de atestare al satului învecinat Ghiriș-Arieș este datat 1292, fiind un înscris prin care capitulul[9] Episcopiei Catolice de Alba Iulia confirma că Paul și Petru, fiii nobilului Gerus din Ghiriș-Arieș au vândut comitelui Ioan, fiul lui Urkund, nobil de Tordalaka (această mică așezare medievală din apropiere nu mai există) pentru 30 de mărci un „pământ numit Terra Gerusteleke” (pământul lui Gerus), aflat în Comitatul Turda, „circa undam fluvii Aranias” („aproape de râul Arieș”) "cu toate folosințele sale". Inceputurile celor 2 sate apropiate trebuie căutate anterior datării lor documentare [10].

În registrul de dijme papale dintre anii 1332-1337 figurează numai satul Ghiriș-Sâncrai (Villa Sancti Regis, Villa de Sancto Rege, Villa Zenthkiraly) [11]. În Ghiriș-Sâncrai exista deci o parohie romano-catolică, cu o populatie probabil formată din mai multe etnii. În aceeași perioadă, Ghiriș-Arieș era locuit și de români ortodocși. În anul 1610 Ghiriș-Arieș a fost ridicat printr-o decizie a principelui Ardealului Gabriel Báthory (1608-1613) la rangul de târg, cu ocazia donării acestui domeniu (Gheres, Girisch) unui număr de 58 militari din garda princiară (care i-au salvat viața) și înnobilării acestora. Domeniul cuprindea: satul și castelul Aranyos-Gyéres [12], precum și satele Tăureni, Tritenii de Sus, Tritenii de Jos, Iacobeni, Coc și Boian. Ghiriș-Arieș a devenit târg si colonie militară, în timp ce Ghiriș-Sâncrai a rămas mai departe un sat cu economie feudală și cu servituți iobăgești. După 1763 Ghiriș-Arieș decade treptat, fiindu-i anulate drepturile și privilegiile. În secolul XVIII castelul Ghiriș-Arieș a fost folosit drept cantonament militar și sediu al grănicerilor. Ruinele sale se mai vedeau încă la mijlocul secolului XIX.

Bisericile românești (din lemn [13]) sunt atestate documentar pentru prima dată in anul 1733 (Ghiriș-Sâncrai) și 1750 (Ghiriș-Arieș), dar construcția lor se presupune că a fost mai devreme. Recensământul din anii 1784-1787 consemnează următorul număr de case: Ghiriș-Arieș = 101, Ghiriș-Sâncrai = 75. Un recensământ ulterior (1857) a consemnat următoarea situație a caselor: Ghiriș-Arieș = 246, Ghiriș-Sâncrai = 103.

În anul 1861, când localitățile privilegiate își redobândesc autonomia, Ghiriș-Arieșului i s-au restituit parțial privilegiile avute înaintea revoluției din 1848. În anul 1867 Ghiriș-Arieș trece din nou în rândul așezărilor rurale cu statut de comună. Acest statut îl va păstra până în anul 1925, anul creerii comunei Câmpia-Turzii. În anul 1873 se dă în funcțiune linia ferată Războieni - Ghiriș-Arieș - Cluj. Calea ferată Câmpia Turzii-Turda s-a inaugurat la data de 19 iunie 1885.

În anul 1879 se construiește o nouă școală românească în Ghiriș-Arieș, pe fundația unei școli mai vechi (azi Dispensarul TBC al Policlinicii). Între anii 1896-1898 se ridică Biserica Romano-Catolică din Ghiriș-Sâncrai. În 1898 comuna Ghiriș-Arieș dispunea de 321 case, iar satul învecinat Ghiriș-Sâncrai de 123 case. În 1907-1908 se construiește în apropiere de Ghiriș-Arieș prima fabrică din zonă („Industria de lut S.A.”, azi: CERCON Arieșul S.A.). În anii 1910-1912 se ridică în Ghiriș-Arieș o Biserică Greco-Catolică din cărămidă, pe locul uneia mai vechi din lemn.

Perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

La Ghiriș-Arieș existau in anul 1920 (înaintea Reformei Agrare din 1921) trei mari latifundiari: Betegh Miklos, Statul Român (proprietar de drept al unei foste moșii a Statului Austro-Ungar) și Parohia Reformată-Calvină. La Ghiriș-Sâncrai existau de asemenea trei mari latifundiari: Betegh Miklos și soția, văduva contelui (gróf) Bethlen Bálint (n. 1856, Beclean - d. 1913, Budapesta; căsătorit cu contesa Uzon Adalberta Béldi în 1882 la Cluj; contesa (n. 1863, Cluj - d. 1946, Budapesta) și Illyés Olga (cu reședința în Sâncraiul de Mureș). Chiar și dupa Reforma Agrară din 1921, marii proprietari de pamânt au continuat să existe la Câmpia Turzii. Contele Bethlen Ödón își avea cea mai mare parte a moșiilor la Urca.

În 1921 Ghiriș-Arieș avea 364 case, iar Ghiriș-Sâncrai 119 case. Construirea fabricii „Industria Sârmei S.A.” în anul 1920 a contribuit esențial la dezvoltarea comunei Ghiriș-Arieș. Tot în anul 1920 începe introducerea gazului metan în locuintele acestei comune.

Unificarea celor 2 localități (Ghiriș-Arieș cu Ghiriș-Sâncrai) a avut loc oficial în anul 1925, localitatea luând numele de comuna "Câmpia-Turzii", prin Decretul regal nr.2456 din 25 septembrie 1925. Unificarea a fost programată din 1924, când ordinul nr. 360 al primpretorului plasei Turda decidea unirea dintre comunele Ghiriș-Arieș, Ghiriș-Sâncrai și Agârbiciu (actuala Viișoara). Consiliul comunal a acceptat unirea primelor două, nu însă și pentru Viișoara, întrucât "terenul dintre localități este inundabil și, deci, impropriu construcțiilor de locuințe, apoi Agârbiciu, fiind comună săracă, prin unificare ar fi o povară pentru Ghiriș"[14].

În anul 1930 se ridică o Biserică Greco-Catolică din cărămidă în cartierul Sâncrai (fost Ghiriș-Sâncrai), pe locul unei biserici mai vechi din lemn. În acel an în Câmpia-Turzii existau 797 clădiri. Stadionul sportiv s-a inaugurat în anul 1938, iar Palatul Culturii (ulterior numit Clubul Muncitoresc) în 1945 (construcție impozantă, începută în 1942). Între 1943-1950 s-a construit Biserica Ortodoxă din centru.

Demografie[modificare | modificare sursă]

De-a lungul timpului populația localității a evoluat astfel:

Recensământul[15] [16] Structura etnică
Anul Populația Români Maghiari Germani Romi Alte etnii
1.784[17] 1.037
1.850[18] 1.655 956 498 3 198 0
1.880 1.833 832 760 22 219
1.890 2.244 1.006 970 17 251
1.900 2.404 1.184 1.068 8 144
1.910[19] 2.519 1.194 1.125 88 112
1.920 2.754 1.243 982 15 514
1.930[20] 4.124 2.094 1.463 107 227 233
1.941 5.759 4.033 1.196 124 406
1.956 11.514 9.168 2.135 81 79 51
1.966 17.457 14.671 2.601 73 98 14
1.977 22.409 19.163 2.870 64 288 24
1.992 29.307 26.415 2.694 30 162 6
2.002 26.823 23.346 2.190 22 1.250 15



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Câmpia Turzii

     Români (80.93%)

     Maghiari (6.65%)

     Romi (5.06%)

     Necunoscută (7.2%)

     Altă etnie (0.14%)


Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Câmpia Turzii

     Ortodocși (75.75%)

     Reformați (5.98%)

     Penticostali (3.99%)

     Greco-catolici (1.51%)

     Martori ai lui Iehova (2.35%)

     Necunoscută (7.58%)

     Altă religie (2.81%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Câmpia Turzii se ridică la 22.223 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 26.823 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (80,93%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (6,66%) și romi (5,06%). Pentru 7,2% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (75,75%), dar există și minorități de reformați (5,98%), penticostali (3,99%), martori ai lui Iehova (2,36%) și greco-catolici (1,52%). Pentru 7,58% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[21]

Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]

Recensământul[15][22] Structura confesională
Anul Total Ortodocși Greco-catolici Romano-catolici Reformați Evanghelici Unitarieni Mozaici Baptiști Penticostali Adventiști Alții
1.850 1.655 3 1.057 43 548 1 3 0
1.857 1.555 1 983 50 517 1 3 0
1.869 1.458 8 885 63 491 1 6 4 0
1.880 1.833 55 904 120 685 6 15 48 0
1.890 2.244 30 1.036 175 900 10 27 66 0
1.900 2.404 24 1.175 141 920 10 49 84 1
1.910 2.519 17 1.295 86 1.014 7 8 92 0
1.930 4.124 212 1.909 363 1.305 31 92 208 1 3
1.992 29.307 22.769 1.401 551 2.421 7 65 238 824 154 877
2.002 26.823 21.822 644 364 1.896 3 43 6 219 876 137 813
Evoluția populației la recensăminte:


Administrație și politică[modificare | modificare sursă]

Câmpia Turzii a devenit prin legea pentru unificarea administrativă din 24 iunie 1925 [23] centru administrativ, respectiv sediu de plasă (una din din cele 6 plase ale județului Turda). Conform recensământului populației României din 29 decembrie 1930, plasa Câmpia Turzii cuprindea 19 comune: Boian, Călărași, Câmpia Turzii (sediul plasei), Ceanu Mare, Coc, Gligorești, Gura Arieșului, Iacobeni, Inoc, Luna, Lunca Mureșului, Luncani, Poiana (azi cartier al municipiului Turda), Războieni-Cetate, Tritenii de Jos, Tritenii de Sus, Unirea, Urca, Viișoara. Județul Turda și - implicit - plasa Câmpia Turzii, au fost desființate odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950.

La data de 8 mai 1946 Câmpia Turzii a fost declarată comună de categoria I, la data de 1 august 1952 oraș, iar la data de 11 noiembrie 1998 municipiu.

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Următoarele obiective istorice din orașul Câmpia Turzii au fost înscrise pe Lista monumentelor istorice din județul Cluj[24], elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010:

  • Tumulii din punctul „Izvorul Fizeș”.
  • Tumulii din punctul „Elecfalva”.
  • Necropola din secolul al VII-lea (epoca migrațiilor) de pe fosta proprietate Betegh.
  • Centrul civic comunitar interbelic (Piața Mihai Viteazul nr.8-9, cod CJ-II-m-B-07556)

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Cimitire[modificare | modificare sursă]

  • Cimitirul de la vest de str.Iancu Jianu este romano-catolic și reformat-calvin, cu acces direct de pe str. Iancu Jianu și Greco-Catolic cu acces din zona Valea Racoșa. Cimitirul învecinat, la est de str.Iancu Jianu (cimitirul de la capătul str.Grădinilor), este ortodox.
  • Cimitirul neoprotestant (cunoscut ca "Cimitirul Pocăiților") este situat pe câmpul de la nord de cele 2 cimitire, nu departe de râul Arieș.
  • Cimitirul Eroilor din Câmpia Turzii, amenajat în anul 1944, este amplasat în interiorul unui cimitir creștin, între străzile Barițiu-Eroilor-Griviței-Ardealului. Suprafața parcelei destinată mormintelor eroilor din cel de al doilea război mondial este de 1.205 mp. În cimitir sunt îngropați 320 eroi, din care 254 necunoscuți și 66cunoscuți, în morminte individuale sau comune.

Structuri militare[modificare | modificare sursă]

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Pentru mai multe imagini, vezi Wikimedia Commons - Câmpia Turzii și Wikimedia Commons - Category:Câmpia Turzii.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Câmpia Turzii - Studiu monografic, Mircea N. Nemeș et al, Societatea Culturală „Câmpia Turzii”, 1994.
  • Câmpia Turzii - Istorie, Cultură, Civilizație, Mircea N. Nemeș et al, Casa Cărții de Știință, 1998.
  • Câmpia Turzii – O istorie a municipiului în date de bază, Mircea N. Nemeș și Emil Bujor, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2007, ISBN 973-647-456-9.
  • Mărturii, Ionel Floașiu, Casa de Editură Paradigma, Cluj-Napoca, 2008, ISBN 978-973-88567-5-2

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  4. ^ http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Candidatul_PDL_la_Primaria_Campia_Turzii-Ioan_Vasinca-a_murit_0_710929016.html
  5. ^ http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=39832 Hotărârea guvernului nr.1.535 din 18 decembrie 2002 privind aprobarea stemei municipiului Câmpia Turzii, județul Cluj
  6. ^ Tumul (pl. tumuli): movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra mormintelor.
  7. ^ Pont: zona situată la nord de Marea Neagră.
  8. ^ În cartierul Șarât din Câmpia-Turzii s-au descoperit în anul 1912 morminte avare, cu schelete de oameni și de cai, precum și un inventar funerar auxiliar.
  9. ^ Capitul = instituție care conducea activitatea unei biserici sau unei mănăstiri catolice. A fost organizată în secolul al VIII-lea, iar în secolele XII-XIII s-a generalizat în toată Europa catolică.
  10. ^ Anii primelor atestări istorice ale unor localități din apropierea Câmpiei-Turzii: 1219 Dumbrava, Plăiești, 1268 Luncani, 1270 Luna, Cluj, Hădăreni, 1288 Săndulești, Oprișani, 1289 Urca, Grindeni, 1291 Poiana, Bădeni, Războieni-Cetate, Gura Arieșului, 1293 Ceanu Mare, 1310 Mihai Viteazu (Sânmihaiul de Jos), 1318 Viișoara (Agârbiciu), 1332 Gligorești, Tritenii de Jos, 1333 Cheia.
  11. ^ În acest registru erau înscrise toate parohiile și toți preoții din diecezele romano-catolice din Banat, Transilvania si Crișana.
  12. ^ Castelul Ghiriș-Arieș a fost amplasat pe partea stângă a drumului care duce spre Viișoara (azi str.G.Coșbuc).
  13. ^ Românii nu aveau drept în acel timp să-și construiască biserici din piatră.
  14. ^ *Mihail Chioarean, Eugen Vescan, Valentin Vișinescu, Viișoara, studiu monografic, Editura Casa Cărții de Știință, 2000, Cluj-Napoca, ISBN 973-686-082-5, P. 28
  15. ^ a b Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate
  16. ^ Structura etno-demografică a României la recensământul din 2002
  17. ^ Ghiriș-Arieș: 565; Ghiriș-Sâncrai: 472
  18. ^ Ghiriș-Arieș: 1.168; Ghiriș-Sâncrai: 487
  19. ^ Ghiriș-Arieș: 1.815; Ghiriș-Sâncrai: 704
  20. ^ Dintre care 2.094 români, 1.463 maghiari, 227 țigani, 207 evrei, 107 germani, 14 poloni ș.a. Sub aspect confesional, populația era alcătuită din 1.909 greco-catolici, 1.305 reformați-calvini, 363 romano-catolici, 212 ortodocși, 208 mozaici, 92 unitarieni, 31 lutherani ș.a.
  21. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  22. ^ Structura etno-demografică a României la recensământul din 2002
  23. ^ Această lege a pus capăt provizoratului care domina administrația după 1918 și a prevăzut norme unitare de organizare a statului român. Unitățile administrativ teritoriale din România erau: județele (conduse de prefecți), plășile (conduse de pretori), comunele urbane și rurale, precum și satele (conduse de primari).
  24. ^ http://www.monumenteistorice.ro/legislatie/LMI/LMI-2010_CJ.pdf

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Câmpia Turzii
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Câmpia Turzii

Street View