Sebeș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Sebeș (dezambiguizare).
Sebeș
—  Municipiu  —
Piața centrală din Sebeș
Piața centrală din Sebeș
Stema Sebeș
Stemă
Sebeș se află în România
{{{alt}}}
Sebeș
Localizarea orașului pe harta României
Sebeș se află în Județul Alba
{{{alt}}}
Sebeș
Localizarea orașului pe harta județului Alba
Coordonate: Coordonate: 45°57′36″N 23°34′12″E / 45.96000°N 23.57000°E / 45.96000; 23.5700045°57′36″N 23°34′12″E / 45.96000°N 23.57000°E / 45.96000; 23.57000

Țară  România
Județ Alba

SIRUTA 1874
Atestare documentară 1245

Localități componente Lancrăm, Petrești, Răhău

Guvernare
 - Primar Alexandru Adrian Dăncilă, ales 2012

Suprafață
 - Total 115,54  km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 27.019 locuitori
 - Densitate 240 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 27.698 locuitori

Site: Primaria Municipiului Sebeș

Localizarea în cadrul județului
Localizarea în cadrul județului

Sebeș, mai demult Sebeșul Săsesc, (în dialectul săsesc Melnbach, în germană Mühlbach, în trad. Pârâul Morii, în maghiară Szászsebes ori Sebes, în latină Sabesium) este un municipiu din județul Alba, Transilvania, România. Avea o populație de 27.698 de locuitori la recensământul din 2002.[3]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Orașul a fost întemeiat în secolul al XII-lea de coloniștii sași veniți la chemarea regelui Ungariei. În Sebeș s-au stabilit populații provenite din zona Rinului și a Moselei (regiunea Luxemburgului și a vestului Germaniei de astăzi). Denumirea de "sași transilvăneni" provine din confuzia făcută de cancelaria regelui Ungariei, pentru care toate populațiile germane erau "saxones", "sași". Germanii din Sebeș au fost de fapt franconi de pe Rin, "Rheinfranken". Sebeșul Săsesc a fost unul din cele mai importante orașe ale Transilvaniei medievale, devenind una din cele "șapte cetăți" care au dat numele german al provinciei: "Siebenbürgen".

În cele mai vechi documente istorice care atestă existența Sebeșului, localitatea poartă numele de "Malembach" (1245), "Millenbach" (1309), denumiri care derivă din săsescul "Malemboch", însemnând "râu care poartă mult pietriș", lucru care corespunde realității geografice. Numele german modern al orașului, "Mühlbach" ("râul morii"), i-a îndemnat pe mulți istorici români (derutați de confuzia lingvistică) să speculeze că la sosirea lor, sașii ar fi ocupat orașul clădit încă în secolul al 8-lea de către români, pe care i-ar fi obligat să se retragă în amonte, pe valea "râului morii". Lucrarea lui Johannes Troester "Das alt und neue Teutsche Dacia" apărută în 1666 la Nürnberg stabilește data înființării orașului în anul 1150. În anul 1242, invazia mongolă a distrus orașul, locuitorii trebuind să înceapă reconstrucția. În urma acesteia, vechea bazilică romanică cu două turnuri a fost reclădită în noul stil gotic timpuriu, ridicând pe ruinele celor două turnuri inițiale turnul actual și refăcând nava centrală. Secolul al XIV-lea a adus cu sine o perioadă de dezvoltare a orașului, el fiind cotat în 1376 al treilea ca importanță comercială între orașele săsești.[4]

Un act regesc din 1387 consfințește dreptul Sebeșului de a ridica ziduri, deși construcția acestora incepuse probabil înainte de jumătatea secolului al XIV-lea. Acesta devine astfel in ciuda întinderii sale reduse primul oraș din Transilvania înconjurat complet cu fortificații din zidărie. Atacul Imperiului Otoman din 1438 gasește Sebeșul apărat de o centură de ziduri nu foarte groasă, cu turnuri și două porți. Acestea din urmă se deschid însă relativ repede turcii intrând în cetate. Memorabilă este rezistența solitară a unuia dintre turnuri: cel zis al "Studentului".[5]

Sebeş în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

La 1485 regele Matia Corvinul acordă orașului o serie de privilegii pentru completarea fortificațiilor. Modificările cele mai importante le suferă incinta bisericii al carui zid este supraînălțat. Lucrări de mai mică anvergură, terminate în primii ani ai secolului al XVI-lea fiind efectuate și la incinta exterioară. Fortificația rămâne modestă cuprinzând 7-8 turnuri (unul interior) și două porți prevăzute cu barbacane.[6] Ultimele urme ale șanțurilor de apă care înconjurau orașul au fost transformate în ultima parte a secolului al XIX-lea în lacul din parcul orașului.[7]

După pandemia de ciumă din 1738, populația orașului a scăzut foarte mult, orașul fiind salvat în bună măsură de venirea celui de-al doilea val de coloniști din spațiul german, mai exact din Baden-Durlach (începând cu anul 1748) și Hanau (1770).[8]

Dieta Transilvaniei se întrunește de două ori în Sebeș, în 1556 și 1600. Locul întrunirilor, Casa Zápolya, este astăzi muzeu.

Până la reorganizarea administrativă românească din perioada interbelică s-a numit Sebeșul Săsesc și a făcut parte din comitatul Sibiu. Apoi a fost inclus în județul Alba (interbelic). Între anii 1950 și 1968, Sebeșul a făcut parte din Regiunea Hunedoara.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Sebeș

     Români (83.01%)

     Romi (4.09%)

     Necunoscut (11.45%)

     Altă etnie (1.44%)



Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Sebeș

     Ortodocși (80.1%)

     Penticostali (3.04%)

     Necunoscută (11.57%)

     Altă religie (5.27%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Sebeș se ridică la 27.019 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 27.698 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (83,01%), cu o minoritate de romi (4,09%). Pentru 11,45% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (80,1%), cu o minoritate de penticostali (3,05%). Pentru 11,58% din populație nu este cunoscută apartenența confesională.[9]

Evoluția populației la recensăminte:


Economie[modificare | modificare sursă]

În prezent Sebeșul este un oraș cu o economie dinamică, datorită în mare parte investițiilor externe făcute în ultimul deceniu. Prelucrarea lemnului, confecțiile și marochinăria constituie principalele domenii ale industriei.

Obiective turistice și monumente[modificare | modificare sursă]

  • Biserica Evanghelică-Lutherană edificată în stil gotic în sec. XIII-XIV. A fost renovată ulterior în stilul Renașterii.
  • Turnul octogonal, situat lângă Mănăstirea Franciscană.[10]
  • Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Monumentul este amplasat în cimitirul romano-catolic din orașul Sebeș și a fost ridicat în memoria eroilor români din Primul Război Mondial. Obeliscul, cu înălțimea de 1,6 m, este realizat din calcar cioplit, fiind susținut de o bază simplă, de formă paralelipipedică. Pe placa din marmură aflată pe trunchiul monumentului se află un înscris comemorativ: „În amintirea eroilor căzuți în războiul mondial 1914-1918“. Înscrisul este realizat și în limba germană.
  • Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Monumentul a fost dezvelit în anul 1958, fiind amplasat în parcul din centrul orașului, pentru cinstirea memoriei eroilor români căzuți în Al Doilea Război Mondial. Monumentul este de tipul placă memorială, fixată pe un soclu simplu din beton, înalt de 1 m. Pe placă este un înscris comemorativ: „În amintirea eroilor căzuți în lupta contra fascismului“.
  • Râpa Roșie, rezervatie geologică, la cca 3 km de oraș (25 ha).

Personalități[modificare | modificare sursă]

  • Franz Binder (1824–1875), explorator
  • Carl Filtsch (1830–1845), pianist și compozitor
  • Lucian Blaga (1895–1961), scriitor, a urmat cursurile Gimnaziului Evanghelic din Sebeș
  • Radu Stanca (1920–1962), dramaturg, poet, eseist și regizor de teatru

Primari[modificare | modificare sursă]

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Orașul Sebeș este înfrățit cu alte patru orașe:[11]

De asemenea, administrația municipiului Sebeș dezvoltă relații de prietenie cu localitatea Zangye din China și a purtat discuții pentru înfrățirea cu orașul Villa Joyosa (Spania).[11]

Imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele recensământului din 2002 pentru Sebeș, Alba. http://www.edrc.ro/recensamant.jsp?regiune_id=2568&judet_id=2569&localitate_id=2573. 
  4. ^ Alfred Möckel - "Aus Mühlbachs Vergangenheit. Ein Überblick über die Geschichte der Stadt", Verlag Johann Stegmann, Mühlbach, 1929.
  5. ^ Teodor Octavian Gheorghiu - Arhitectura medievală de apărare din România, Editura tehnică 1985, pag. 132
  6. ^ Teodor Octavian Gheorghiu - Op. cit., pag. 164
  7. ^ Alfred Möckel - "Aus Mühlbachs Vergangenheit. Ein Überblick über die Geschichte der Stadt", Verlag Johann Stegmann, Mühlbach, 1929.
  8. ^ Alfred Möckel - "Aus Mühlbachs Vergangenheit. Ein Überblick über die Geschichte der Stadt", Verlag Johann Stegmann, Mühlbach, 1929.
  9. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  10. ^ Biserica „Sfântul Bartolomeu”din Sebeș
  11. ^ a b Andreea Tausan (23 octombrie 2012). „Municipiul Sebeș s-a înfrățit cu orașul Strășeni din Republica Moldova”. Sebeș24.ro. http://sebes.alba24.ro/municipiul-sebes-s-a-infratit-cu-orasul-straseni-din-republica-moldova-133130.html. Accesat la 30 octombrie 2012. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioan Mărculeț, Ana-Maria Mardale, Modificări în structura națională a locuitorilor orașului Sebeș în secolul XX, Jurnal geografic, Vol. I, București, 1998.
  • Ioan Mărculeț, Cătălina Mărculeț, Aspecte privind structura națională a orașelor Mediaș, Bistrița și Sebeș în perioada 1900-1992, REGIONALISM AND INTEGRATION: culture, space, development, Ed. BRUMAR, Timișoara – Tübingen – Angers, 2000.
  • Mihaela Sanda Salontai, Mănăstirea dominicană din Sebeș [Das Dominikanerkloster von Sebeș (Mühlbach)], în: Ars Transsilvaniae 6 (1996), pag. 27-32.
  • Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa, Castles & fortresses in Transylvania: Alba County. Castele și cetăți din Transilvania: Județul Alba, Cluj-Napoca, 2009, isbn = 978-973-0-06143-3.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sebeș