Avrig

Pentru alte sensuri, vezi Avrig (dezambiguizare).

Avrig
—  Oraș  —
Stemă
Avrig Localizarea orașului pe harta României
Avrig Localizarea orașului pe harta județului Sibiu
Coordonate: 45°42′29″N 24°22′29″E
Țară	România
Județ	Sibiu
Oraș	25.04.1989
Localități componente	Bradu, Glâmboaca, Mârșa, Săcădate
Guvernare
- Primar	Arnold Günter Klingeis (FDGR, ales 2008)
Suprafață
- Total	133,36  km²
Altitudine	350 m.d.m.
Populație (2002)
- Total	14.260 locuitori
- Densitate	106.92 loc./km²
Site: Primăria Orașului Avrig
Localizarea în cadrul județului
Avrigul în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773. (Click pentru imagine interactivă)

Avrig (în dialectul săsesc Frek, Fraek, în germană Freck, Fryk, în maghiară Felek) este un oraș din județul Sibiu, Transilvania, România. Are o populație de 14.260 locuitori și a fost atestat documentar în anul 1364, fiind declarat oraș la 25 aprilie 1989.

Geografie

Localitatea Avrig este amplasată la poalele Munților Făgăraș, pe valea Oltului, la o altitudine de aproximativ 400 metri. Este străbătută de șoseaua națională DN1, fiind amplasată la circa 26 de kilometri de Sibiu. Situat într-un adevărat amfiteatru natural, în care relieful se înalță și coboară de la 2500 la 350 de metri, Avrigul este caracterizat de un complex fizico-geografic variat, atât ca structură geologică cât și ca aspect morfologic.

Latura sudică este străjuită de crestele Făgărașilor, numiți de geograful francez Em. de Martonne „Alpii Transilvaniei”, vârfurile Suru (2281m), Budislavu (2371m), Ciortea (2426m) și Scara (2308m).

La nord are ca vecini comuna Roșia și comuna Nocrich, delimitate de Muchia Chirmovului, Dealul Nucului și Măgura. În est Avrigul se învecinează cu Porumbacu de Jos, râul Racovicioara, în partea stângă a Oltului și Valea Colunului în partea dreaptă a râului. Vecinii vestici sunt comuna Racovița, orașul Tălmaciu și comuna Șelimbăr.

Repere istorice

Cele mai vechi descoperiri de pe hotarul localității datează din epoca bronzului (1700-800 î.Hr.), fiind descoperit la locul numit „Cetate”, un vas tipic acestei perioade. Lipsesc urme palpabile din epoca stăpânirii romane; cele câteva monede și pietre au fost aduse aici de Samuel von Brukenthal, pentru a orna cu antichități grădina de vară. Sat românesc, Avrigul vechi era pitit în îngustimea Râului Mare. Urme de așezări au fost descoperite pe locul numit „La arinii cășilor”, înainte de „ogrăzile avrigenilor”. Avea dăinuire din „terra Blachorum”. În anul 1367 este menționată o incursiune a domnitorului muntean Vladislav Vlaicu (1364-cca.1377) care ajunge până spre Avrig cu scopul de a-și recăpăta ducatele Făgărașului și Amlașului.

În zona Oltului se găsesc castelele bisericești de la Bradu și Avrig, acesta din urmă fiind fortificat prin rezidiri, în anul 1506. Sibiul a început să perceapă dări satelor românești de prin anul 1380. Censul transformat din „terragium” apare consemnat în registrele de socoteli ale Sibiului începând cu anul 1468 pentru satele: Avrig, Săcădate, Veștem,Cașolț, Bungard și Rășinari. În urma epidemiilor de ciumă și a războaielor (1531, 1554, 1573, 1577), unele așezări săsești și-au completat populația cu locuitori români. În această categorie se include și Avrig-ul, pe lângă Bungard, Cârța, Orlat, Săsăuși, Ludoș, Fofeldea sau Topârcea. Reglementarea propriu-zisă a păstoritului oierilor mărgineni în Țara Românească se face cu începere din 1721, prin întocmirea unui regulament,în care erau prevăzute locurile de vamă, unde se făcea numărarea oilor și eliberarea „țâdulelor”, după achitarea taxelor vamale 1,5 fl., pentru 600 de oi. Numărea oilor se realiza la Turnu Roșu, ”vama cea mare”, sau la Poiana Neamțului de lângă Avrig. Pentru trecerea turmelor se îngăduia oierilor să folosească drumuri largi de 15 stânjeni (30 metri), numite „drumurile oilor”, fără ca proprietarii terenurilor respective să ceară vre-o despăgubire.

Printre comunele considerate „pertinentiae” ale Sibiului, cu anumite obligații, era și Avrig, în conformitate cu conscripția din 1712. Mărirea taxelor vamale, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ducea la înmulțirea contrabandelor prin munți. În 1721, consilierul cămării aulice aducea la cunoștința Sibiului hotărârea luată în urma conferinței inspectorilor, privind supravegherea și constrângerea plăieșilor avrigeni să-și facă datoria, urmând a fi pedepsiți cei ce nu-și respectau angajamentul. Misiunea plăieșilor fusese ușurată prin delimitarea graniței în Munții Avrigului și Surului de oficialii Sibiului în 1700, la ordinul Curții de la Viena. În cadrul acțiunii de luptă împotriva aservirii se înscriu împotrivirile avrigenilor și săcădățenilor care, sub scutul directorului fiscal Dobra, refuzau în 1749 să mai presteze servicii preoților de alte confesiuni și să ia parte la plata salariilor învățătorilor de altă limbă. În privința arhitecturii se evidențiază bisericile de zid, în forma lor tradițională a bisericilor sală, cu pronaos, naos, altar, de cele mai multe ori pătrat, și clopotnița moderat elevată pe verticală, din care fac parte bisericile din: Săliște, Vale, Tilișca, Gura Râului, Rășinari, Mohu, Sadu și Avrig. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, industria manufacturieră era înca modestă, cu toate că obținea unele progrese iar breslele se aflau în curs de transformare. În această perioadă existau la Avrig o moară de hârtie și o țesătorie, precum și o activitate meșteșugărească a sodalilor. Astfel că localitatea intră în cadrul comerțului sau al schimbului mărunt. În 1892 se inaugurează calea ferată dintre Sibiu și Avrig, iar la 1895 cea dintre Avrig și Făgăraș. În preajma anului 1900, Avrigul avea 3195 de locuitori din care 2665 erau români iar restul de 530 germani și unguri. Tot aici sunt menționate: o fabrică de sticlărie, fondată în 1840 de frații Flossing; o uzină electrică(1908) și o fabrică de cherestea, înființată de George Krauss în 1914.

Între localitățile care s-au evidențiat în războiul pentru independență prin colectarea de scamă, vată, pânză, feșe, bani, etc, s-a numărat și Avrig-ul. Țăranii români au sprijinit efectiv trupele române, din primul război mondial, cu alimente și informații prețioase despre plasamentul imamicului. În frunte cu preoții și învățătorii, sătenii români din Boița, Turnu Roșu, Tălmaciu, Avrig și din alte sate din zona Sibiului au întâmpinat cu mare entuziasm trupele românești care au luptat pe front în lunile august și septembrie 1916. Preoții Ioan Cândea și Traian Maxim, ambii din Avrig, sunt doar două nume din marele șir al preoților învățători care au avut de suferit de pe urma persecuțiilor statului maghiar din perioada 1916-1918.

La 6 noiembrie 1918 s-a constituit consiliul și garda națională, în Avrig, dar și la Tilișca, Porcești sau Boița. În urma arondării administrative din 1921 ia ființă județul Sibiu, cuprinzând șașe plăși, având un teritoriu de 3619 km pătrați. În afară de orașele Sibiu și Ocna Sibiului, județul cuprindea 87 de comune, aparținătoare la șase plăși astfel: Plasa Avrig: Boița, Sadu Tălmaciu și Tălmăcel; Plasa Miercurea: Jina, Poiana Sibiului; Plasa Săliște: Săliște, Fântânele, Galeș, Gura Râului, Orlat, Rod, Sibiel, Tilișca, Vale; Plasa Turnișor: Poplaca, Rășinari, Râu Sadului. În anul 1930 se legiferează o nouă organizare administrativă. Plasa Miercurea cuprindea 18 comune; Plasa Săliște, 13 comune; Plășile Avrig și Turnișor se desfințează, în locul lor creându-se o singură plasă, cea a Sibiului, căreia i se adaugă alte 20 de comune de pe valea Hârtibaciului și un număr de comune din “mărginime”. La 13 iunie 1926, s-au pus bazele despărțământului de plasă (ASTRA) al Avrigului, având la constituire 10 membrii pe viață și 9 activi, președinte fiind directorul Școlii Normale, Gheorghe Bedelean.

Primari

• 1990–1996: prof. Vasile Berghea
• 1996–2000: Ilie Stoica (CD), a trecut apoi la PUR și în cele din urmă la PNL
• 2000–2008: Gheorghe Frăticiu (PER);(PSD)
• din 2008: Arnold Klingeis (FDGR)

Demografie

Evoluția populației la recensăminte:

Obiective turistice

Bustul lui Gheorghe Lazăr
Sculptor: Corneliu Medrea, 1938

• Fortificația medievală de la Avrig-Racovița
• Un cimitir de incinerație daco-roman la Bradu, secolul II–III e.n., unul din cele mai mari de acest fel din țara.
• O așezare rurală daco-romană (de mici dimensiuni), sec.II–III, între Bradu și Săcădate, necercetată arheologic.
• Palatul de vară Brukenthal, construit în 1771 în stil baroc, ca reședință de vară a baronului Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei.
• Biserica Evanghelică-Lutherană (construită în 1270–1280 și fortificată în secolul XVI). Portal cu reliefuri figurative.
• Biserica Ortodoxă, cu picturi murale (construită în 1762), pictată de Frații Ionașcu și Pana, fresce interioare și exterioare de o deosebita frumusețe.
• Muzeul etnografic.
• Casa memorială „Gheorghe Lazăr”.
• Bustul lui Gheorghe Lazăr, operă a sculptorului C. Medrea
• Valea Avrigului - zona turistică ce se întinde de-a lungul râului Avrig. Aici se găsesc numeroase case de vacanță, pensiuni și restaurante, posibilități de cazare, masă, campare. Punctul terminus este Poiana Neamțului cu cabana cu acelasi nume de unde incepe unul din traseele turistice montane.
• Trasee montane – Avrig – Izvorul Florii – Suru – Lacul Avrig – Negoiu – Bâlea
• Trasee montane – Avrig – Poiana Neamțului – Cabana Bârcaciu – Negoiu
• Trasee montane – Avrig – Poiana Neamțului – Cabana Bârcaciu – Lacul Avrig – Suru

Galerie de imagini

• 

  Panoramic al reliefului din Avrig

• 

  Harta reliefului la intrarea Oltului în defileu

• 

  1826 - Danga pentru vitele din Avrig

Personalități

• Gheorghe Lazăr, fondatorul învățământului în limba română din București s-a născut și a murit în Avrig. „Casa memorială Gh.Lazăr” din Avrig cuprinde exponate ce au aparținut iluministului ardelean.

• Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei între 1777-1787; printre moștenirile lăsate se numără reședința de vară și parcul baroc din Avrig .

• Vasile Stoica(1.01.1889-27.07.1959),a urmat cursurile secundare si univ. la Sibiu, Brașov, Budapesta și Paris.Licentiat în litere, a depus o vie activitate în alcătuirea corpurilor de voluntari formate din prizonierii români dezertați din armata austro-ungară, aflați în Rusia. A făcut parte,împreună cu Vasile Lucaciu,din delegația română trimisă de guvernul român în Statele Unite, în aprilie 1917, pentru a face cunoscut opiniei publice și guvernului american poziția politică și militară a României precum și revendicările sale cu privire la teritoriile naționale românești din Austro-Ungaria. Vasile Stoica va fonda la Washington „Liga națională a românilor din America”, alături de alte asociații înfințate în orașele New York, Chicago, Trenton, Cleveland, etc. A organizat numeroase întruniri filoromănești în centrele urbane mari ale SUA, a atras colaborarea și concursul marilor ziare, ca Washington Post, New York Times și altele pentru lămurirea publicului american prin articole și hărți etnografice ale României și Transilvaniei despre realitățile românești. Articolele și hărțile au fost publicate în colecția „The Romanians and their Lands”. Fost membru in delegatia Romaniei la Liga Natiuniloir,deputat de Sibiu.Subsecretar de stat la Ministerul Propagandei Nationale(4 martie 1940).Diplomat, a avut o contribuție importantă în pregătirea Unirii de la 1918, primul atașat militar al României la Consulatul Român din S.U.A., ambasador al României în Turcia, Bulgaria, Lituania, Olanda.În 1947 a fost chemat la București, destituit din funcție, după care i s-a intentat un proces politic și a fost condamnat la 10 ani de închisoare.Moare la Jilava în data de 27 iulie 1959.

• Romulus Cândea (7/19.10.1886-27.01.1973)- membru corespondent al Academiei Române, Profesor Universitar la Cluj și Sibiu, istoric; prof,decan (1923-1924)si rector (1925-1926)al univ din Cernauti dar si primar al orașului Cernăuți.

• Augustin Cândea medic chirurg, supranumit „Mâini de aur” pune, împreuna cu Victor Babeș bazele clinicii de chirurgie din Timișoara. Bustul său se gasește azi in fața Clinicii de Obstretica și Ginecologie din Timișoara.

• Dumitru Mareș (18.04.1932-6.11.1977)Profesor Universitar, fondator al Facultații de Studii Economice din Timișoara, coordonatorul primului manual romanesc de „Economia industriei”

• Cristofor Dancu publicist

• Augustin Coman profesor si om politic,fost primar al orasului Timisoara intre 11.12.1933 - 01.12.1937.

• Aurel Ion Maican regizor

• Radu Constantinescu (1925-1988) preot

• Ilie V. Spiridon (30.06.1916-27.08.1971)membru al mișcării culturale de la Sibiu in perioada 1940–1942, grupul „Thetis”, a studiat dreptul și teologia, scriitor, a scris proză, teatru, poezie („Cu sufletul Înalt”), a tradus din Reiner Maria Rilke, Heine, Omar Kayyam

• Gheorghe Sîrghie (n. 4 aprilie 1915 — d. 7 februarie 2001), compozitor și dirijor cu o activitate prodigioasă în domeniul muzicilor militare, Membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din 1977

• Maria Spiridon Creatoare de artă populară, fondatoarea unei școli de țesut-cusut, a dus faima artei țesutului din Țara Oltului până in S.U.A. și Canada.

• Tatu Bujor deputat de Sibiu în mandatul 1992–1996 (PNL)

Vezi și

• Biserici fortificate din Transilvania
• Fortificația medievală de la Avrig-Racovița

Legături externe

• Informații despre cetatea din localitate
• Dicționar de localități din Transilvania
• de Historische Parkanlage Sommerresidenz „Samuel von Brukenthal“ „Reședința de vară cu parcul historic, Samuel von Brukenthal” (12.01.2007)
• de Siebenbürger Orte, Freck - www.siebenbuerger.de