Papa Pius al VI-lea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Nume | Giannangelo Braschi |
| Început de pontificat | 15 februarie 1775 |
| Final de pontificat | 29 august 1799 |
| Predecesor | Papa Clement al XIV-lea |
| Succesor | Papa Pius al VII-lea |
| Născut | 25 decembrie 1717, Cesena, Romagna, Italia |
| Decedat | 29 august 1799, Valence (Valence-sur-Rhône), Franţa |
Papa Pius al VI-lea, conte Braschi, (născut la Cesena, în Romagna, Italia, la 25 decembrie 1717, decedat la Valence, Franţa, la 29 august 1799), a fost un episcop al Romei, papă al Bisericii Universale, (având numele în latină: Pius VI; numele în italiană: Pio VI, numele în franceză: Pie VI), între 15 februarie 1775, până la moarte.
Cuprins |
[modifică] Originea şi studiile
Giannangelo Braschi, cel mai mare dintre copii, provine dintr-o familie nobilă din Romagna, Italia. S-a născut la Cesena, în Romagna, la 25 decembrie 1717. Părinţii săi erau contele Marco Aurelio Tommaso Braschi (1684-1759) şi Anna Teresa Bandi (1690-1730). A fost educat de Iezuiţi. A făcut studii de drept in utroque jure[1], la Universitatea din Ferrara.
[modifică] Începutul carierei
Devine secretar al cardinalului Tommaso Rufo, legat pontifical la Ferrara. Când Papa Clement al VII-lea a murit, Braschi l-a urmat la Roma pentru conclav. Când stăpânul său Tommaso Rufo a fost numit decan al Colegiului Cardinalilor, a devenit auditor, însărcinat cu administrarea diocezelor de Velletri şi de Ostia. Înnoadă legături cu infantele Carlos, când acesta din urmă a fondat Regatul celor Două-Sicilii. Abilitatea sa diplomatică îl ajută să obţină funcţia de camerier secret.
În 1753, la moartea cardinalului Ruffo, Brachi devine secretar particular al Papei Benedict al XIV-lea.
A fost ordonat[2] preot în 1758. În timpul pontificatului papei Clement al XIII-lea, a obţinut, în 1766, sarcina de a fi trezorier al Camerei Apostolice, care îl face şef al administraţiei financiare a Statelor Pontificale.[3]
La 26 aprilie 1773, a fost înălţat la demnitatea de cardinal-preot de Sant'Onofrio.
A fost ales papă în conclavul din 1774-1775, mulţumită susţinerii franceze, şi şi-a ales numele de Pius al VI-lea, aducându-i astfel omagiu papei Pius al V-lea, papă care a pus în aplicare hotărârile Conciliului de la Trento (1545-1563), precum şi urmările victoriei de la Lepanto.[4]
[modifică] Pontificatul
[modifică] Începutul pontificatului
Papa Pius al VI-lea a reînceput fastul papei Leon al X-lea, ceea ce i-a atras criticile poetului Pasquino.
S-a confruntat cu iosefismul austriac şi a efectuat chiar o călătorie la Viena, în 1782, în scopul convingerii Împăratului Iosif al II-lea să renunţe la politica sa anticatolică.
[modifică] Pius al VI-lea şi Revoluţia Franceză
Pius al VI a trebuit să înfrunte evenimentele Revoluţiei Franceze:
- Naţionalizarea bunurilor clerului;
- Abolirea voturilor monastice (legea din 13 februarie 1790) şi suprimarea ordinelor regulate, în afara educaţiei şi operelor de caritate, care a condus la îndepărtarea a 100.000 de călugări, adică două treimi din clerul epocii, în Franţa;
- Proiectul constituţiei civile a clerului (adoptat de Constituantă, la 12 iulie 1790), precum şi situaţia schismei dintre preoţii constituţionali şi preoţii refractari, consecutivă aplicării constituţiei civile a clerului.
Papa Pius al VI-lea i-a făcut cunoscut, la 22 iulie 1790, lui Ludovic al XVI-lea că se opune proiectului de constituţie civilă a clerului. Unul dintre puncte pune problemă. Reacţia sa faţă de constituţia civilă a clerului nu este, nici astăzi, elucidată. I se reproşează adesea reacţia sa tardivă faţă de evenimente. Această întârziere i-ar fi lăsat pe preoţi dezorientaţi, în primele şase luni ale anului 1791. Această problemă face obiectul discuţiilor dintre istoricii religiilor.
În 1793, după proclamarea Republicii în Franţa, o comisie a hotărât suprimarea calendarului gregorian prin calendarul republican, cu decade, în loc de săptămâni, fără duminici. Satele franceze nu mai primesc agendele tradiţionale.
[modifică] Papa Pius al VI-lea în timpul Directoratului
Franţa anexează Avignonul şi Comitatul Venaissin. La 19 februarie 1797, Napoleon Bonaparte îl constrânge pe Papa Pius al VI-lea să semneze Tratatul de la Tolentino[5] cu Franţa Directoratului, care concede Franţei legaţiile din Romagna, Bologna şi Ferrara.
La vestea asasinării generalului Duphot, Directoratul ordonă, la 11 ianuarie 1798, ocuparea Romei. Gaspard Monge pleacă la 6 februarie la Roma. Revoluţia izbucneşte în oraş la 15 februarie. Repubblica Romana este proclamată de poporul adunat în Campo Vaccino (vechiul forum).
Un ordin este intimat[6] papei Pius al VI-lea, în numele Republicii Franceze, de a renunţa la puterea sa temporală şi de a se mulţumi cu puterea spirituală. Cum se ştie, o asemenea somaţie nu este realizabilă. De aceea i se subtituie un ordin de a pleca în termen de două zile. Pius al VI-lea părăseşte Vaticanul în noaptea de 19 spre 20 februarie 1798.
Refugiat la Siena, apoi la mănăstirea din Florenţa (în iunie 1798), Pius al VI-lea este prins de trupele franceze şi făcut prizonier. Este dus, succesiv, la Bologna, Parma, Torino, apoi la Grenoble, Briançon, şi în sfârşit la Valence.
În ciuda tulburărilor pe care le cunoştea Franţa epocii, Papa Pius al VI-lea a primit numeroase şi emoţionante dovezi de respect, de compasiune şi de comuniune în credinţă din partea oamenilor mărunţi, de-a lungul întregii sale călătorii, între Briançon şi Valence.
[modifică] Sfârşitul vieţii
La Valence a fost încarcerat de către Republica Franceză şi a murit de epuizare, la 29 august 1799. Succesorul său a fost Papa Pius al VII-lea.
[modifică] Omagieri
- Poetul Paul Claudel l-a numit părinte comun al celor credincioşi.
[modifică] Note şi referinţe
- ^ De drept civil şi de drept canonic
- ^ Hirotonit
- ^ Statele Bisericii sau Statele Pontificale au fost numele sub care era cunoscută partea centrală a Italiei, în perioada când aceasta a fost sub dominaţia papilor (756-1870). În anul 1870 teritoriul Statelor Pontificale a fost anexat de regatul Italiei. Ca urmare a Tratatului de la Lateran, semnat de Benito Mussolini şi cardinalul Gasparri (reprezentantul Papei Pius al XI-lea), la 11 februarie 1929, a fost creat actualul Stat Vatican, în anul 1929.
- ^ Victorie a forţelor creştine ale Sfintei Ligi (Spania, Veneţia, Sfântul Scaun), conduse de prinţul spaniol don Juan de Austria (1545-1578), asupra flotei otomane, în apropiere de Lepanto, astăzi Naupacte, Grecia, 5 octombrie 1571.
- ^ Numit şi Pacea de la Tolentino
- ^ Notificat
[modifică] Surse bibliografice
Traducere şi adaptare a textului Pie VI, existent în limba franceză, pe Wikipédie, Encyclopédie libre.
- Le Petit Larousse Illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.
[modifică] Legături externe
- la it en Scrieri
- de Papa Pius al VI-lea
| Predecesor: Papa Clement al XIV-lea |
Pius al VI-lea 15 februarie 1775 - 29 august 1799 |
Succesor: Papa Pius al VII-lea |
