Aleșd

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aleșd
—  Oraș  —
Castelul Batthyány-Bethlen, astăzi Spitalul orășenesc Aleșd
Castelul Batthyány-Bethlen, astăzi Spitalul orășenesc Aleșd
Stema Aleșd
Stemă
Aleșd se află în România
{{{alt}}}
Aleșd
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°3′26″N 22°23′49″E / 47.05722°N 22.39694°E / 47.05722; 22.3969447°3′26″N 22°23′49″E / 47.05722°N 22.39694°E / 47.05722; 22.39694

Țară  România
Județ Bihor

SIRUTA 26699
Atestare documentară 1291

Localități componente Peștiș, Pădurea-Neagră, Tinăud

Guvernare
 - Primar Zeno Țipțer (PNL,02012)

Suprafață
 - Total 71,95  km²
Altitudine 224 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 10.066 locuitori
 - Densitate 150 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 10.415 locuitori

Site: http://www.alesd.ro/

Poziția localității Aleșd

Aleșd (în maghiară: Élesd) este un oraș în județul Bihor, regiunea Crișana, România, la 38 km est de municipiul Oradea. Are o populație de 10.066 locuitori (2011).

Geografie[modificare | modificare sursă]

Se situează în depresiunea Vad-Borod, pe Crișul Repede, la o altitudine medie de 224 m, la poalele Munților Plopiș la nord-est și la poalele Munților Pădurea Craiului la sud de oraș. Distanța față de municipiul Oradea este de 38 km.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Trecutul istoric este strâns legat de cetatea Piatra Șoimului, situată pe o stâncă la mică distanță de oraș. Cetatea a fost construită în a doua jumătate a secolului XIII și a fost atestată documentar în 1306. Prima atestare documentară a Aleșdului este din jurul anilor 1291-1294, când apare într-un registru de dijme episcopale sub numele de Villa Elusd. El a fost înființat prin colonizare de către stăpânii cetății, pe domeniul acesteia.[3] În 1332 este consemnată cu numele Sacerdos de Villa Elesd iar în 1622 cu toponimul Elesd.

În perioada 1658-1660 cetatea Piatra Șoimului s-a aflat în posesia domnului Țării Românești Constantin Șerban Basarab.[4] În 1711, cetatea a fost aruncată în aer de trupele imperiale austriece.

În 1904 aici a avut loc o puternică mișcare țărănească, cu participarea a peste 4-5.000 de țărani români și maghiari, împotriva măsurilor guvernului de la Budapesta, reprimată sângeros de autorități.

Localitatea Aleșd a fost declarată oraș în anul 1968, statut pe care îl are și în prezent.

Demografie[modificare | modificare sursă]


Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Aleșd

     Români (60.93%)

     Maghiari (15.48%)

     Romi (12.05%)

     Slovaci (6.18%)

     Necunoscută (5.0%)

     Altă etnie (0.32%)


Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Aleșd

     Ortodocși (47.47%)

     Romano-catolici (18.16%)

     Reformați (10.05%)

     Penticostali (9.25%)

     Baptiști (7.76%)

     Necunoscută (5.34%)

     Altă religie (1.93%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Aleșd se ridică la 10.066 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 10.415 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (60,94%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (15,49%), romi (12,05%) și slovaci (6,19%). Pentru 5,01% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind ortodocși (47,48%), romano-catolici (18,16%), reformați (10,05%), penticostali (9,26%) și baptiști (7,77%). Pentru 5,34% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Evoluția populației la recensăminte:


Economie[modificare | modificare sursă]

Aleșd în Harta Iosefină a Comitatului Bihor, 1782-85

Industria cea mai dezvoltată în zonă este cea a materialelor de construcții, în special ciment, var și produse refractare - sector preluat de firma elvețiană Holcim. Industria a suferit un puternic șoc după 1989. În 1998 a fost declarată zonă defavorizată. Acest statut a permis atragerea de noi investiții în industria ușoară, respectiv crearea locurilor de muncă pierdute după criza din industria materialelor extractive. Între 1998-2002 au fost create peste 1.500 de locuri de muncă.[6]

Turism[modificare | modificare sursă]

Zona beneficiază de un important potențial turistic și sportiv evidențiat prin:

  • Existența unor resurse naturale ca: izvorul de ape minerale din localitatea Pădurea Neagra și apă termală (în Aleșd)
  • Infrastructura pentru turism și agrement: un hotel și un motel, 4 restaurante; un ștrand cu apă termală; un lac de acumulare pe care se pot practica pescuitul și sporturile nautice
  • Existența unor obiective de interes turistic: Biserica Ortodoxă de influență muntenească, ctitoria lui Constantin Basarab Cârnu din satul Tinăud (1658), Biserica Ortodoxă din lemn din Pestiș (sec. XVIII), Cetatea Piatra Șoimului din Pestiș (sec. XIII), Castelul Poiana Florilor din sec. XIX, Pestera Osoiu etc.
  • Sărbători populare cîmpenești și evenimente socio-culturale din zonă: Tîrgul de vară Aleșdana
  • Potențial sportiv exprimat prin: un stadion cu 2000 locuri, 2 săli de sport, 2 baze sportive, un teren de fotbal și un bazin de înot.
  • Posibilitatea desfășurării de activități de vînătoare și pescuit sportiv: în pădurile din zonă trăiesc o mare diversitate de animale sălbatice, iar în lacul de acumulare se poate practica pescuitul sportiv și vînatul la păsări de baltă.

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Vlăsceanu, p.258
  4. ^ Ghinea, p.41
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  6. ^ http://www.cjbihor.ro/pdf/bihor.pdf

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București, 2000
  • Gheorghe Vlăsceanu, Orașele României, Editura Odeon, București 1998, ISBN 973-9008-69-0

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Monografia orașului Aleșd: județul Bihor, Ioan Todoca, Editura Tradiție, 2000

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Aleșd