Clubul Atletic Oradea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
CA Oradea
Cao Ico.png
Informații generale
Nume complet Clubul Atletic Oradea
Nume precedent(e) NAC, Libertatea, ICO, Progresul
Data fondării 1910
Data desființării 1958
Culori         
Stadion Municipal, Oradea
Antrenor România Francisc Ronay (sezonul 1943-44)
Palmares
Național Campionatul Ungariei (1)
Campionatul României (1)
Cupa României (1)
Echipament
Kit body green stripes green sholders.png
Kit body.svg
Kit right arm whitelower.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body whitesleevelinesandsidesthick.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Deplasare

Clubul Atletic Oradea (CAO) a fost înființat înainte de primul război mondial, în 1910, și a activat numai pe plan regional și local. După 1920 până în 1932, când s-a pus în aplicare formula divizionară, a participat la campionatul regional, pe care l-a câștigat de două ori consecutiv, în 1924 și 1925. Astfel s-a calificat în campionatul național, ajungând chiar în finală în 1924, pierdută în fața echipei Chinezul Timișoara cu 1-4, iar în 1925 a fost învinsă în sferturi cu 1-2 de Brașovia Brașov.

Istorie[modificare | modificare sursă]

La 8 noiembrie 1931, o combinată între CAO și Stăruința (înființare în 1920) învinge pe Ferencváros Budapesta cu scorul de 4-2. În anul următor, CAO a întreprins primul turneu peste hotare, în Franța (2-1 cu Racing Club Strasbourg, 5-2 cu Lille, 10-1 cu Tours) și Elveția. A câștigat șase din 12 meciuri, a terminat de două ori la egalitate și a pierdut patru (golaveraj excelent: 41-21). Mulțumită acestor rezultate excelente, în 1933, CAO a făcut un alt turneu peste hotare, însă unul mult mai obositor: în Franța și Africa de Nord, disputând 25 de partide – fără să cunoască înfrângerea (21 de victorii și 4 meciuri egale, golaveraj 110-23), făcând asfel o propagandă excelentă pentru fotbalul românesc.
  În 1932, conducerea clubului era asigurată de St. Kovács, președinte executiv, Al. Klein, secretar general și Iuliu Grünstein, șeful secției fotbal.

În perioada 1932-1940, CAO a fost prezentă de șase ori în prima divizie (1932-1938) și de două ori (1938-1940) în a doua. Din lotul echipei au făcut parte: Czinczer, Mikó, Sternberg, Kádár, Weichelt, Glanczmann, Moskó, N. Covaci, F. Rónay, Iuliu Bodola, Kocsis, Chendrean, Mircea David, Bartha, Chiroiu, Kraus, Juhász, Sarkadi, Sikó, Borcea, Kovács II, Szanisló I, Orza, Spielmann, Pop, Vărzan.

Perioada belică și postbelică[modificare | modificare sursă]

În timpul celui de-al doilea război mondial, activează în campionatul Ungariei sub denumirea de Nagyváradi Atlétikai Club (NAC; Clubul Atletic al Oradiei) între 1942-1944. În sezonul 1942-1943 termină pe locul 2, iar în următorul câștigă campionatul Ungariei, terminând la mare distanță față de locul 2 (13 puncte).

Lotul de jucători folosit a fost: Adolf Vecsei-Weber (30 meciuri) (portar), Ferenc (Francisc) Mészáros (30), Andor Onodi (29) (fundași), Iosif Petschowsky (22), Nicolae Simatoc (12), Gusztáv Juhász (26), Rudolf Demetrovics (29) (mijlocași), Ioan Stiebinger (20), Gyula Loránt (25), Francisc Spielmann-Sárvári (30), Gyula (Iuliu) Bodola (30), Mátyás Tóth III (30), János (Ioan) Kovács II (12), Antal (Anton) Fernbach-Ferenczi (3), Gheorghe Moniac (2). (atacanți).

 După război, din 1945, CAO a avut numele „Libertatea”. După reluarea activității divizionare, a participat în cadrul campionatului diviziei întâi. În 1948 numele echipei devine „Întreprinderea Comunală Orășenească” și, sub acest nou nume, a câștigat campionatul național, utilizând formația: Vecsei, Ion Vasile, Melan, Bodó, Zilahi, Serfőző, Kovács II, Spielmann, Váczi, Tudose, Turcuș.

În continuare, ICO (din 1951 sub numele „Progresul”) marchează un număr de cinci prezențe în primul eșalon, după care, în 1954, retrogradează în Divizia B. A revenit în prima divizie după un an, calificându-se în finala Cupei României în 1955 (antrenor L. Zilahi), pentru ca, un an mai târziu (1956), să-și adjudece trofeul (2-0 cu Energia Câmpia Turzii) cu echipa: Gebner - Kromely, Barcu - Bartha, Țiriac, Cuc - Tóth, Kőszegi, Karikás, Vlad, Mészáros (antrenor C. Schertz). În 1958, echipa a căzut din nou în divizia B. Și-a schimbat denumirea în "CS Oradea", apoi în 1961 în "Crișana" și în 1962 a revenit în primul eșalon, avându-l la conducerea tehnică pe reputatul antrenor Francisc Ronnay. Lotul care a reușit aceasță performanță: Szilágyi, Bodó, Székely, Kőszegi, Iacob, Neșu, Szakács II, Tóth II, Sűcs, Harsányi, Szakács I, Petrică, Németh I, Hauler II, Vald, Arnoțchi, Balog, Fandli, Pugna. În clasamentul diviziei A, din (1962-1963), "Crișana" ocupa locul 13 și retrograda din nou în divizia B.

Jucători[modificare | modificare sursă]

Lotul sezonului 1943-1944[modificare | modificare sursă]

Nr. Poziție Jucător
- România P        Adolf Vecsei-Weber
- România F        Francisc Meszaros
- România F        Andor Onodi
- România M        Iosif Petschovschi
- România M        Nicolae Simatoc
- România M        Gustav Juhasz
- România M        Rudolf Demetrovics
- România M        Iuliu Bodola
Nr. Poziție Jucător
- România M        Mátyás Tóth
- România M        Ioan Kovacs
- România M        Anton Fernbach-Ferenczi
- România A        Francisc Spielmann-Sarvari
- România A        Ioan Stiebinger
- România A        Gyula Lóránt
- România A        Gheorghe Moniac

Palmares[modificare | modificare sursă]

Denumiri de-a lungul timpului[modificare | modificare sursă]

  • 1940 - Nagyváradi Atlétikai Club (NAC)
  • 1945 - Libertatea Oradea
  • 1948 - Întreprinderea Comunală Orășenească Oradea (ICO Oradea)
  • 1951 - Progresul Oradea
  • 1958 - CS Oradea
  • 1961 - Crișana Oradea


Jucători importanți[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]