Mihail Pavel
Mihail Pavel (n. Recea, Maramureș, la 6 septembrie 1827 – d. Slatina, Maramureș, azi în Ucraina, la 1 iunie 1902) a fost un episcop greco-catolic român.
Cuprins |
Biografie[modificare]
Mihail Pavel s-a născut la Recea, Maramureș, la 6 septembrie 1827, tatăl său, Constantin, fiind învățător și cântăreț bisericesc.
Și-a făcut studiile la Baia Mare, Satu Mare și Cașovia, azi Košice, apoi la Colegiul „Sfânta Barbara” de la Viena.
După studiile de la Viena, revenit acasă, a fost numit preot la Apșa de Jos, iar apoi protopop și vicar al Maramureșului, având reședința la Slatina, peste Tisa, în actuala Ucraina. În această calitate, Mihail Pavel a desfășurat o activitate extrem de bogată de îndrumare a învățământului maramureșan.
În anul 1872, Mihail Pavel a fost numit episcop al Eparhiei de Gherla. Papa Pius al IX-lea l-a confirmat în această calitate la 23 decembrie din același an. La 29 ianuarie 1873, a avut loc hirotonirea episcopului Mihail Pavel, în Catedrala Sfânta Treime din Blaj, prin episcopul mitropolit Ioan Vancea. Instalarea lui Mihail Pavel, în scaunul eparhiei de Gherla, a avut loc la 23 februarie 1873. Aici, el s-a ocupat de dezvoltarea învățământului, a construit școli și biserici, între care biserica din Slatina. La Sighet, episcopul Mihail Pavel a pus bazele „Preparandiei” din oraș.
După decesul episcopului Ioan Olteanu, survenit la 29 noiembrie 1877, la 8 iunie 1879, Mihail Pavel a fost mutat episcop la Eparhia de Oradea Mare, unde a desfășurat o activitate bogată, în diferite ramuri ale domeniului bisericesc. Astfel, în anul 1887, a întemeiat „Internatul Pavelian” din Beiuș, în care intrau circa 400 de elevi, aproape toți având întreținere gratuită. Tot pentru acești elevi a construit o sală de gimnastică. În 1896, a întemeiat Școala civilă de fete din Beiuș, cu rang de liceu. 120 de fete sărace au primit burse la acest liceu.
Mihail Pavel a fost unul dintre marii mecenați ai românilor. A donat circa 4 milioane de florini aur pentru susținerea instituțiilor cultural-politice românești.[1].
A murit de inimă, la 1 iunie 1902, la băile sărate de la Slatina și a fost înmormântat în biserica pe care o ctitorise în acel oraș.
Bibliografie[modificare]
- Ioan Georgescu, Episcopul M. Pavel, Oradea, 1937
- Ierom. Silvestru Augustin Prunduș și Pr. Clemente Plăianu, Catolicism și Ortodoxie Românească – scurt istoric al Bisericii Române Unite, Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1994.
- Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1994 (p. 288.) ISBN 973-96661-5-9.
Note[modificare]
- ^ Ioan Georgescu, Episcopul M. Pavel, Oradea, 1937