Dachau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dachau
Stemă	Localizare
Administraţie
Ţară	Germania
Land	Bavaria
Regiune admin.	Oberbayern
District	Dachau
Primar	Peter Bürgel (CSU)
Statistici de bază
Suprafaţă	34,85 km²
Altitudine	482 m
Populaţie	40.570  (31/03/2007)
- Densitate	1.164 /km² (3.015 /sq mi)
Alte informaţii
Fus orar	CET/CEST (UTC+1/+2)
Număr de înmatriculare (auto)	DAH
Cod poştal	85221
Cod zonal	08131
Website	www.dachau.de
Poziţia oraşului Dachau pe harta districtului Dachau

Coordonate: 48°15′37″N 11°26′3″E / 48.26028, 11.43417

Dachau este un oraş care are ca. 40.000 de locuitori, în Germania, situat în landul Bavaria, la nord-vest de München.

Cuprins 1 Istoric 2 Obiective turistice 2.1 Castelul 2.2 Biserica Sf. Jacob 2.3 Primăria 3 Lagărul 3.1 Înfiinţare 3.2 Prizonierii 3.3 Administraţie, condiţii 3.4 Sfârşitul 4 Vezi şi 5 Legături externe

[modifică] Istoric

Dachau a fost construit de-a lungul râului Amper, la 482 m deasupra nivelului mării. Geografic, oraşul este situat între dealuri la nord şi mlaştini la sud. Suprafaţa totală a oraşului este de 35 de km pătraţi.

În august 805, contesa Erchana a donat întreaga proprietate numită Dachauua Diocezei din Freising. Acest act este în acelaşi timp prima atestare a oraşului Dachau. Datorită asezării sale geografice, Dachau a fost, începând cu secolul al XIX-lea, un loc preferat de pictori. Atraşi de ţinuturile mlăştinoase şi pitoreşti de la sudul oraşului, pictorii se stabileau in Dachau. Densitatea artiştilor care s-au decis să locuiască in Dachau a fost atât de mare încât în jurul anului 1900 circula vorba că fiecare al zecelea om pe care îl intilneai pe stradă în Dachau era în mod cert pictor. Printre aceştia se numară Carl Spitzweg, Max Liebermann, Lovis Corinth, Ludwig Dill, Adolf Hölzel, Arthur Langhammer.

Primul Razboi Mondial a adus cu sine o decădere economică a oraşului: la puţin timp după declanşarea războiului, Dachau avea cea mai mare rată de şomaj din zonă. Odată cu ridicarea, iniţial în afara oraşului, a lagărului de concentrare, numele Dachau a fost legat, în mod nefast, de acesta. Din oraşul pictorilor, Dachau a devenit simbolul terorii naziste. După cel de-al doilea Război Mondial, oraşul a fost treptat populat de refugiaţi din estul Germaniei, care în timp au creat un nou cartier în partea de est. În anul 1933, Dachau a fost numit oraş iar din anul 1973 - municipiu.

[modifică] Obiective turistice

[modifică] Castelul

În jurul anului 1100, familia de conţi Dachau a construit o fortăreaţă pe dealul Gilgberg din Mitterndorf, lânga Dachau. Konrad al III-lea, ultimul moştenitor al familiei, a murit în anul 1182 fără urmaşi, iar fortăreaţa, împreună cu toate proprietăţile acesteia, a fost preluată de ducele Otto I de Wittelsbach. Fortăreaţa a fost distrusă între anii 1398 şi 1403, iar între anii 1546 şi 1573 a fost contruit în locul acesteia un castel renascentist cu patru aripi. O placă memorială din interiorul castelului aminteşte numele celor doi ctitori: ducele Wilhelm al IV-lea şi fiul acestuia, ducele Albrecht al V-lea.

Castelul a devenit resedinţa preferată - din afara oraşului - a curţii müncheneze. Prinţul moştenitor Max Emanuel, foarte ataşat de castelul de la Dachau, a ordonat lui Joseph Effner să remodeleze în stil baroc aripa de sud-vest. Aceasta a fost refăcută între anii 1715 şi 1717. La începutul secolului al XIX-lea, Max Joseph, primul rege al Bavariei, neavând bani pentru renovarea castelului de la Dachau, a ordonat demolarea celor trei aripi care necesitau reparatii majore. El a folosit din cind in cind aripa de sud-vest, singura rămasă, pe post de depozit. Tavanul de lemn renascentist, opera sculptorului Hans Wisreutter, precum şi sala de baluri, au supravieţuit demolărilor. Tavanul renasccentist a fost mutat, în anul 1868, la Muzeul Naţional Bavarez, de unde a fost returnat castelului doar în anul 1977.

Castelul a fost folosit pentru diverse expoziţii începind din anul 1908, iar acum se ţin aici diferite concerte. Grădina castelului oferă o panoramă minunată asupra oraşului München şi chiar asupra Alpilor.

[modifică] Biserica Sf. Jacob

Biserica parohială Sf.Jacob, cu turnul său înalt de 44 de m, domină centrul vechi al oraşului. Sf. Jacob a fost construită în stil renascentist târziu între anii 1624-1625, pe ruinele unei biserici gotice. Din aceasta s-au păstrat doar cristelniţa şi fundaţia turnului bisericii. Noul turn baroc a fost ridicat între anii 1676-1678. În partea de sud a clădirii poate fi admirat un ceas solar din secolul al XVIII-lea, care arată, pe lânga oră, luna şi zodia.

[modifică] Primăria

Situată în inima oraşului vechi, primăria este centrul administraţiei locale. Clădirea iniţială, menţionată pentru prima dată în anul 1486, a fost renovată între 1614-1615. Ca urmare a delapidărilor masive din secolul al XIX-lea, clădirea a fost dărâmată în întregime în 1934 şi ridicată din nou din temelii. Dezvoltarea postbelică rapidă a oraşului a făcut necesară construirea unei primării mai încăpatoare, astfel că în anul 1976 i-a fost adaugată o aripă modernă. Aceasta leagă primaria de clădirea unei familii de cofetari cu tradiţie în oraş, familie care îşi începuse activitatea în această clădire încă din secolul al XVI-lea. Noua clădire a primăriei a fost concepută de Prof. Dr. Werner Fauser şi decorată cu sculpturi de Reinhold Grübl. Primăria a fost premiată de către Asociaţia Arhitecţilor Germani.

[modifică] Lagărul

[modifică] Înfiinţare

Construit la ordinele generalului Heinrich Himmler la 21 martie 1933, lagărul a fost pus, în iunie al aceluiaşi an, sub comanda lui Theodor Eicke. Acesta a impărţit lagărul în două zone: cea a prizonierilor, înconjuraţi de ziduri şi păziţi din turnuri înalte situate de-a lugul acestora, şi cea a comandamentului lagărului, cu o cazarmă pentru soldaţii SS precum şi diverse clădiri administrative. După ce a fost numit inspector al tuturor lagărelor de concentrare, Eicke a făcut din Dachau un lagăr-model şi o adevărată şcoală pentru ofiţerii SS.

[modifică] Prizonierii

Primii prizonieri ai lagărului au fost diferiţi opozanţi ai regimului: comunişti, social-democraţi, membrii ai organizaţiilor muncitoreşti, chiar şi membrii ai partidelor conservatoare şi liberale. Chiar şi prizonierii evrei fuseseră la început încarceraţi doar pe baza orientării lor politice. În anii ce au urmat, tot mai multe categorii au fost adăugate listei de prizonieri: homosexuali, ţigani, martorii lui Jehova, membrii ai bisericii. Dupa Noaptea de Cristal, aproximativ 10.000 de evrei sunt aduşi la Dachau. Din 1938, la Dachau sunt aduse tot mai multe victime ale agresiunii naţional-socialiste: cetăţeni austrieci, cehi, mai apoi polonezi, norvegieni, olandezi, francezi, etc. În timp, prizonierii germani au devenit minoritari în lagar, numărul cel mai mare de prizonieri fiind cei aduşi din [[Polonia şi Uniunea Sovietică. Numărul total al prizonierilor depăşise 200.000 de persoane, provenite din peste 30 de ţări.

[modifică] Administraţie, condiţii

Înainte de izbucnirea războiului, prizonierii erau folosiţi atât pentru munci administrative în interiorul lagărului, cât şi pentru diferite lucrări de drumuri sau la cultivarea mlaştinilor de lângă oraş. În timpul războiului, prizonierii au fost folosiţi, în număr tot mai mare, în industria de armament. În 1942 a luat fiinţă o reţea extinsă de lagăre şi comandamente externe în care peste 30.000 de prizonieri lucrau exclusiv pentru industria de armament. Odată cu înmulţirea atacurilor aeriere ale Forţelor Aliate, conducerea nazistă a luat decizia înfiinţării unor complexe de lagăre subterane pentru producerea de armament, avioane şi rachete. Acestea au fost construite în afara Dachau-ului, la Kaufering şi Mühldorf. Condiţiile de muncă şi existenţă ale prizonierilor din aceste lagăre speciale subterane au fost mizere, în special în cazul celui de la Mühldorf, unde lucrau peste 30.000 de prizonieri, majoritatea evrei din Ungaria, Polonia şi Lituania. În timpul războiului, lagărul a fost scena unor meschine omoruri în masă: din octombrie 1941, mai multe mii de prizonieri sovietici au fost aduşi în lagăr şi împuşcaţi. Pe lingă aceştia, mulţi alţi prizonieri, condamnati la moarte de Gestapo, au fost pur si simplu adusi la Dachau doar pentru a fi executati. Un numar mare de prizonieri au murit ca urmare a experimentelor pe care doctorii SS-ului le efectuau pe ei: sub presiune, in regim de frig extrem, experimente cu malarie şi multe altele. Pe lângă cele 30.000 de victime înregistrate oficial în Dachau, aici şi-au dat viaţa mulţi alţi prizonieri, ca urmare a foamei, bolilor, extenuării fizice, maltratărilor şi umilinţelor de tot felul la care au fost supuşi.

[modifică] Sfârşitul

Odată cu înaintarea Forţelor Aliate, tot mai multe lagăre naziste au fost evacuate, iar prizonierii transportaţi în alte lagăre. Mii de prizonieri au murit pe drum de foame, boli, extenuare, maltratare sau pur şi simplu împuşcaţi. Numărul de prizonieri din Dachau s-a înmultit de patru ori din decembrie 1944, cauzând supraaglomerarea barăcilor şi declanşarea unei epidemii de tifos care a ucis mii de prizonieri. La începutul lui aprilie 1944, conducerea SS a început evacuarea unor lagăre externe de lingă Dachau. În timpul acestui proces, un număr mare de prizonieri şi-au pierdut viaţa atât datorită condiţiilor de transport, cât şi a atacurilor asupra coloanelor de tren. În 27 aprilie 1945, 7000 de prizonieri din Dachau au fost trimişi spre sud. O zi mai târziu, marea majoritate a ofiterilor SS a părăsit lagărul iar a doua zi cei 67.000 de prizonierii rămaşi au fost eliberaţi de către o unitate a armatei Statelor Unite.

[modifică] Vezi şi

• Lista oraşelor din Bavaria
• Listă de oraşe din Germania

[modifică] Legături externe

• de Site oficial al oraşului
• de Site-ul lagărului