Aiud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aiud
—  Municipiu  —
Vedere panoramică spre Aiud
Stema Aiud
Stemă
Aiud se află în România
{{{alt}}}
Aiud
Localizarea orașului pe harta României
Aiud se află în Județul Alba
{{{alt}}}
Aiud
Localizarea orașului pe harta județului Alba
Coordonate: Coordonate: 46°18′44″N 23°43′45″E / 46.31222°N 23.72917°E / 46.31222; 23.7291746°18′44″N 23°43′45″E / 46.31222°N 23.72917°E / 46.31222; 23.72917

Țară  România
Județ Alba

SIRUTA 1213

Localități componente

Guvernare
 - Primar Mihai Horațiu Josan, USL, reales 2012

Suprafață
 - Total 142,2  km²
Altitudine 260 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 22.876 locuitori
 - Densitate 203 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 28.934 locuitori

Cod poștal 515200

Site: Website

Localizarea în cadrul județului
Localizarea în cadrul județului
Aiud pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 139)
Aiud pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 139)

Aiud (în maghiară Enyed, Nagyenyed, în dialectul săsesc Änjet, Angetn, Stroßbrich, în germană Straßburg am Mieresch, în latină Brucla) este un municipiu în județul Alba, Transilvania, România.

Toponimul maghiar, cel vechi german, precum și cel român al orașului provin de la numele sfântului Egidiu.

La recensământul din 2011 a fost înregistrați 22.876 de locuitori ai Aiudului.

Stemă[modificare | modificare sursă]

Stema municipiului Aiud se compune dintr-un scut tăiat, având partea superioară despicată. În primul cartier, pe câmp roșu, se află o poartă de aur dotată cu o cruce și cu două medalioane cuprinzând motive populare, de aur. În spațiul deschis al porții se zăresc un ciorchine de strugure și o frunză de viță de vie, de asemenea, de aur. În cartierul secund, pe câmp azuriu, un grifon de argint, limbat roșu, ținând cu ghiara dreaptă o spadă, iar cu cea stângă, o balanță, ambele din același metal. În partea inferioară, pe fond auriu, o carte deschisă, naturală. Scutul este timbrat de o coroană murală, de argint, formată din cinci turnuri crenelate.
Semnificația elementelor însumate:
Poarta relevă valoarea creației folclorice. Strugurii, ponderea pe care a avut-o în trecut viticultura. Sabia, participarea locuitorilor la lupta de apărare. Balanța, atributul organului administrativ orășenesc. Cartea deschisă amintește importantele instituții culturale existente în această urbe: Biblioteca Bethlen (construită în anul 1662) și Muzeul de Științe Naturale (1796)[3].

Istoric[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul orașului s-a aflat în antichitate așezarea romană Brucla.

Prima menționare documentară datează din 1293, când populația era alcătuită în majoritate de sași.

În documentele medievale, localitatea Aiud apare sub denumirile Enietten sau Engeten (în dialectul săsesc Angeten sau Anjet) și, uneori, ca Strassburg.[4]

În anul 1437, în cursul răscoalei de la Bobâlna, Aiudul fost ocupat de răsculați.

În timpul reformei protestante populația a îmbrățișat în majoritate varianta calvină a protestantismului, ceea ce a avut drept consecință maghiarizarea treptată a populației germane. Aiudul a devenit unul dintre principalele centre calvine din Transilvania. Aiudul a fost cel mai important centru cultural și de învățământ al calvinismului ardelean. Colegiul, fondat în anul 1622 de principele Gabriel Bethlen la Alba Iulia, a fost mutat în 1662 la Aiud de principele Mihai Apafi I. Colegiul Bethlen poartă astăzi numele fondatorului.

În timpul războiului antiaustriac, condus de principele Francisc Rákóczi al II-lea, comandantul militar imperial Jean Rabutin a dispus incendierea Aiudului la 13 martie 1704. În lupta de apărare a cetății și-au pierdut viața 30 de studenți ai colegiului.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 139), localitatea apare sub numele de „N. (Nagy) Enyed” (Aiudul Mare).

La 8 ianuarie 1849 țăranii români răsculați, conduși de Axente Sever și preotul Simion Prodan, au incendiat orașul. Populația nu credea că românii, pe atunci pașnici, ar fi putut să atace orașul. În seara de 8 ianuarie, Crăciunul după calendarul iulian, a început măcelul ce a durat până la 17 ianuarie. Au fost uciși circa 600 de etnici maghiari.[5] Morții au fost aruncați în șanțurile cetății și în varnița de lângă cetate, unde se află un monument construit în memoria victimelor. Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat că ar fi participat la masacru, dar, în procesul penal, instanța i-a stabilit inocența.[6]

În timpul regimului comunist din România, în închisoarea din Aiud au fost întemnițați numeroși deținuți politici.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Aiud

     Români (74.11%)

     Maghiari (14.7%)

     Romi (4.06%)

     Necunoscut (6.98%)

     Altă etnie (0.12%)


Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Aiud

     Ortodocși (72.07%)

     Romano-catolici (1.29%)

     Reformați (12.06%)

     Greco-catolici (3.19%)

     Necunoscută (7.09%)

     Altă religie (4.29%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Aiud se ridică la 22.876 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 28.934 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (74,12%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (14,71%) și romi (4,07%). Pentru 6,99% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (72,07%), dar există și minorități de reformați (12,06%), greco-catolici (3,19%) și romano-catolici (1,29%). Pentru 7,09% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[7]

Evoluția populației la recensăminte:


Lăcașuri de cult[modificare | modificare sursă]

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

  • Cetatea Aiudului, una din cele mai vechi cetăți urbane din Transilvania (sec. XIII-XVI). De plan poligonal neregulat, construită din piatră brută (grosimea zidurilor: 1,20 m), cetatea a fost întărită cu turnuri (al blănarilor, al măcelarilor, al croitorilor etc.), aparținând breslelor meșteșugărești.
  • Castelul Bethlen (palatul voievodal, sec. XVI-XVII), a aparținut principelul ardelean Gabriel Bethlen (în anii 1612-1629). În palat ființează în prezent un muzeu de științe naturale.
  • Muzeul de istorie (în incinta cetății Aiudului)
  • Rezervația naturală Pădurea Sloboda (20 de hectare).
  • Cheile Aiudului

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Municipiul Aiud este înfrățit cu următoarele localități:

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Buza M., Mărculeț I., Pretabilitatea reliefului din Culoarul Mureșului în amenajarea drumului roman în sectorul Aiud – Războieni-Cetate, Comunicări științifice, Vol. VII, Mediaș, 2008
  • Stoica L., Stoica Gh., Popa Gabriela, Castele și cetăți din Transilvania: Județul Alba, Cluj-Napoca, 2009. ISBN 978-973-0-06143-3
  • Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Structura etnică a populației orașului Aiud în secolul XX, Comunicări științifice, Vol. I, Mediaș, 2003
  • Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Districtul protopopesc greco-catolic Aiud (1879-1940). Studiu demografic, Deșteptarea Credinței, nr. 8 (173), Dej, 2004
  • Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Riscul geomorfologic și riscul climatic în Culoarul Aiud – Sebeș, Analele Asociației Profesionale a Geografilor din România, vol. I, nr. 1., 2010 [1]
  • Ștefănescu, Iulia; Mărginean, Ramona; Codrea, Vl., Muzeul de științele naturii, Aiud - cel mai vechi din România, Terra magazin, Nr. 5 (125), București, 2008

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ http://www.lege-online.ro/lr-HOTARARE-685-1998-%2815899%29.html Hotărârea guvernului nr. 685 din 30 septembrie 1998 privind aprobarea stemelor unor municipii
  4. ^ Trecutul nostru comun - Aiud
  5. ^ Gerő, András și Patterson, James, Modern Hungarian society in the making: the unfinished experience. Central European University Press, 1995
  6. ^ Ion Rusu Abrudeanu, Moții - Calvarul unui popor eroic dar nedreptățit. Ed. Cartea Românească, București, 1928
  7. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Aiud