Aiud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aiud
—  Municipiu  —
Vedere panoramică spre Aiud
Stema Aiud
Stemă
Aiud se află în Romania
{{{alt}}}
Aiud
Localizarea orașului pe harta României
Aiud se află în Județul Alba
{{{alt}}}
Aiud
Localizarea orașului pe harta județului Alba
Coordonate: Coordonate: 46°18′44″N 23°43′45″E / 46.31222, 23.7291746°18′44″N 23°43′45″E / 46.31222, 23.72917

Țară  România
Județ Alba

Localități componente

Guvernare
 - Primar Mihai Horațiu Josan, USL, reales 2012

Suprafață
 - Total 142,2  km²
Altitudine 260 m.d.m.

Populație (20 octombrie 2011 [1])
 - Total 22.495 locuitori
 - Densitate 203 loc./km² 

Cod poștal 515200

Site: Website

Localizarea în cadrul județului
Localizarea în cadrul județului
Aiud pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 139)

Aiud (în latină Brucla, în maghiară Enyed, Nagyenyed, în dialectul săsesc Änjet, Angetn, Stroßbrich, în germană Straßburg am Mieresch, Strassburg am Mieresch, Grossenyed, Engeten, Egydstadt, în latină Brucla) este un municipiu în județul Alba, Transilvania, România.

Toponimul maghiar, cel vechi german, precum și cel român al orașului provin de la numele sfântului Egidiu.

Are o populație de 28.881 locuitori.

Cuprins

Istoric [modificare]

Pe teritoriul orașului s-a aflat în antichitate așezarea romană Brucla.

Prima menționare documentară datează din 1293, când populația era alcătuită în majoritate de sași.

În documentele medievale, localitatea Aiud apare sub denumirile Enietten sau Engeten (în dialectul săsesc Angeten sau Anjet) și, uneori, ca Strassburg.[2]

În anul 1437, în cursul răscoalei de la Bobâlna, Aiudul fost ocupat de răsculați.

În timpul reformei protestante populația a îmbrățișat în majoritate varianta calvină a protestantismului, ceea ce a avut drept consecință maghiarizarea treptată a populației germane. Aiudul a devenit unul dintre principalele centre calvine din Transilvania. Aiudul a fost cel mai important centru cultural și de învățământ al calvinismului ardelean. Colegiul, fondat în anul 1622 de principele Gabriel Bethlen la Alba Iulia, a fost mutat în 1662 la Aiud de principele Mihai Apafi I. Colegiul Bethlen poartă astăzi numele fondatorului.

În timpul războiului antiaustriac, condus de principele Francisc Rákóczi al II-lea, comandantul militar imperial Jean Rabutin a dispus incendierea Aiudului la 13 martie 1704. În lupta de apărare a cetății și-au pierdut viața 30 de studenți ai colegiului.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 139), localitatea apare sub numele de „N. (Nagy) Enyed” (Aiudul Mare).

La 8 ianuarie 1849, țăranii români răsculați, conduși de Axente Sever și preotul Simion Prodan, au incendiat orașul. Populația nu credea că românii, pe atunci pașnici, ar fi putut să atace orașul. În seara de 8 ianuarie, Crăciunul după calendarul iulian, a început măcelul ce a durat până la 17 ianuarie. Au fost uciși circa 600 de etnici maghiari.[3] Morții au fost aruncați în șanțurile cetății și în varnița de lângă cetate, unde se află un monument construit în memoria victimelor. Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat că ar fi participat la masacru, dar, în procesul penal, instanța i-a stabilit inocența.[4]

În timpul regimului comunist din România, în închisoarea din Aiud au fost întemnițați numeroși deținuți politici.

Demografie [modificare]

Populația istorică [modificare]

Conform recensământului din 1930 populația orașului era de 9.478 de locuitori, dintre care 4.788 maghiari, 3.727 români, 464 evrei, 208 germani, 150 țigani ș.a. Sub aspect confesional, populația orașului era alcătuită din 3.665 reformați (calvini), 2.666 greco-catolici, 1.148 romano-catolici, 1.134 ortodocși, 475 mozaici, 196 evanghelici (luterani), 130 unitarieni ș.a

Evoluția demografică: Evoluția populației la recensăminte:


Structura demografică actuală [modificare]

Conform recensământului din 2002, populație era de 29.934 locuitori, din care 78,09% români, 16,54% maghiari, 5,05% rromi și 0,32% alte etnii. Dintre aceștia, 76,32% sunt ortodocși, 13,06% reformați, 4,13% greco-catolici, 2,12% romano-catolici și 4,37% alte confesiuni[5].

Lăcașuri de cult [modificare]

Obiective turistice [modificare]

  • Cetatea Aiudului, una din cele mai vechi cetăți urbane din Transilvania (sec. XIII-XVI). De plan poligonal neregulat, construită din piatră brută (grosimea zidurilor: 1,20 m), cetatea a fost întărită cu turnuri (al blănarilor, al măcelarilor, al croitorilor etc.), aparținând breslelor meșteșugărești.
  • Castelul Bethlen (palatul voievodal, sec. XVI-XVII), a aparținut principelul ardelean Gabriel Bethlen (în anii 1612-1629). În palat ființează în prezent un muzeu de științe naturale.
  • Muzeul de istorie (în incinta cetății Aiudului)
  • Rezervația naturală Pădurea Sloboda (20 de hectare).
  • Cheile Aiudului

Orașe înfrățite [modificare]

Galerie de imagini [modificare]

Bibliografie [modificare]

  • Buza M., Mărculeț I., Pretabilitatea reliefului din Culoarul Mureșului în amenajarea drumului roman în sectorul Aiud – Războieni-Cetate, Comunicări științifice, Vol. VII, Mediaș, 2008
  • Stoica L., Stoica Gh., Popa Gabriela, Castele și cetăți din Transilvania: Județul Alba, Cluj-Napoca, 2009. ISBN 978-973-0-06143-3
  • Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Structura etnică a populației orașului Aiud în secolul XX, Comunicări științifice, Vol. I, Mediaș, 2003
  • Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Districtul protopopesc greco-catolic Aiud (1879-1940). Studiu demografic, Deșteptarea Credinței, nr. 8 (173), Dej, 2004
  • Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Riscul geomorfologic și riscul climatic în Culoarul Aiud – Sebeș, Analele Asociației Profesionale a Geografilor din România, vol. I, nr. 1., 2010 [1]
  • Ștefănescu, Iulia; Mărginean, Ramona; Codrea, Vl., Muzeul de științele naturii, Aiud - cel mai vechi din România, Terra magazin, Nr. 5 (125), București, 2008

Note [modificare]

  1. ^ Comunicat de presă privind rezultatele provizorii ale Recensământului Populației și Locuințelor – 2011”. Alba County Regional Statistics Directorate. febr.2012. http://www.alba.insse.ro/cmsalba/files/DATE%20PROVIZORII%20RPL%202011_alba_comunicat%20presa.pdf. Accesat la 2 august 2012. 
  2. ^ Trecutul nostru comun - Aiud
  3. ^ Gerő, András și Patterson, James, Modern Hungarian society in the making: the unfinished experience. Central European University Press, 1995
  4. ^ Ion Rusu Abrudeanu, Moții - Calvarul unui popor eroic dar nedreptățit. Ed. Cartea Românească, București, 1928
  5. ^ Structura etno-demografică a României

Vezi și [modificare]

Legături externe [modificare]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Aiud