Aiud
| Aiud | |||
| — Municipiu — | |||
 |
|||
|
|||
 Aiud
|
|||
Aiud
|
|||
| Coordonate: Coordonate: | |||
|---|---|---|---|
|
|
|||
| Țară |  România |
||
| Județ | Alba | ||
|
|
|||
| Localități componente |
Listă
|
||
|
|
|||
| Guvernare | |||
| - Primar | Mihai Horațiu Josan | ||
|
|
|||
| Suprafață | |||
| - Total | 142,2 km² | ||
| Altitudine | 260 m.d.m. | ||
|
|
|||
| Populație (2002) | |||
| - Total | 28.136 locuitori | ||
| - Densitate | 203 loc./km² | ||
|
|
|||
| Cod poștal | 515200 | ||
|
|
|||
| Site: Website | |||
|
|
|||
 |
|||
modifică  |
|||
Aiud (în maghiară Enyed, Nagyenyed, în dialectul săsesc Änjet, Angetn, Stroßbrich, în germană Straßburg am Mieresch, Strassburg am Mieresch, Grossenyed, Engeten, Egydstadt, în latină Brucla) este un municipiu în județul Alba, Transilvania, România.
Toponimele maghiar și românesc provin de la numele sfântului Egidiu (Enyed-Aiud).
Are o populație de 28.881 locuitori.
Cuprins |
[modificare] Istoric
Pe teritoriul orașului s-a aflat în antichitate așezarea romană Brucla.
Prima menționare documentară datează din 1293, populația fiind alcătuită în majoritate din sași.
În documentele medievale, localitatea Aiud apare sub denumirile Enietten sau Engeten (în dialectul săsesc Angeten sau Anjet) și, uneori, ca Strassburg. [1]
Aiudul fost ocupat de răsculații din cadrul marii revolte medievale din 1437.
În timpul reformei protestante, populația a îmbrățișat în majoritate varianta calvină a protestantismului, ceea ce a avut drept consecință maghiarizarea treptată a populației germane. Aiudul a devenit unul dintre principalele centre calvine din Transilvania. Aiudul a fost cel mai important centru cultural și de învățământ al calvinismului ardelean. Colegiul, fondat în anul 1622 de principele Gabriel Bethlen la Alba Iulia, a fost mutat în 1662 la Aiud de principele Mihai Apafi I. Colegiul Bethlen poartă astăzi numele fondatorului.
În timpul războiului antiaustriac, condus de principele Francisc Rákóczi al II-lea, comandantul militar imperial Jean Rabutin a dispus incendierea la 13 martie 1704 a Aiudului. În lupta de apărare a cetății și-au pierdut viața 30 de studenți ai colegiului.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 139), localitatea apare sub numele de „N. (Nagy) Enyed” (Aiudul Mare).
La 8 ianuarie 1849, țăranii români răsculați, conduși de Axente Sever și preotul Simion Prodan, au incendiat orașul. Populația nu credea că românii, pe atunci pașnici, ar fi putut să atace orașul. În seara de 8 ianuarie, Crăciunul după calendarul iulian, a început măcelul ce a durat până la 17 ianuarie. Au fost uciși circa 600 de etnici maghiari.[2] Morții au fost aruncați în șanțurile cetății și în varnița de lângă cetate, unde se află un monument construit în memoria victimelor. Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat că ar fi participat la masacru, dar, în procesul penal, instanța i-a stabilit inocența.[3]
În timpul regimului comunist din România, în închisoarea din Aiud au fost întemnițați numeroși deținuți politici.
[modificare] Demografie
[modificare] Populația istorică
Conform recensământului din 1930 populația orașului era de 9.478 de locuitori, dintre care 4.788 maghiari, 3.727 români, 464 evrei, 208 germani, 150 țigani ș.a. Sub aspect confesional, populația orașului era alcătuită din 3.665 reformați (calvini), 2.666 greco-catolici, 1.148 romano-catolici, 1.134 ortodocși, 475 mozaici, 196 evanghelici (luterani), 130 unitarieni ș.a
Evoluția demografică: Evoluția populației la recensăminte: 
[modificare] Structura demografică actuală
Conform recensământului din 2002, populație era de 29.934 locuitori, din care 78,09% români, 16,54% maghiari, 5,05% rromi și 0,32% alte etnii. Dintre aceștia, 76,32% sunt ortodocși, 13,06% reformați, 4,13% greco-catolici, 2,12% romano-catolici și 4,37% alte confesiuni[4].
[modificare] Lăcașuri de cult
- Biserica ortodoxă
- Biserica reformată (calvină) (în incinta cetății Aiudului), în stil gotic (sec. XV-XVI), de tip biserică-hală cu trei nave, cu absida poligonală și turn pe vest, cu interiorul modificat baroc.
- Biserica romano-catolică, cu hramul Sf. Elisabeta a Ungariei
- Biserica greco-catolica, cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci
[modificare] Obiective turistice
- Cetatea Aiudului, una din cele mai vechi cetăți urbane din Transilvania (sec. XIII-XVI). De plan poligonal neregulat, construită din piatră brută (grosimea zidurilor: 1,20 m), cetatea a fost întărită cu turnuri (al blănarilor, al măcelarilor, al croitorilor etc.), aparținând breslelor meșteșugărești.
- Castelul Bethlen (palatul voievodal, sec. XVI-XVII), a aparținut principelul ardelean Gabriel Bethlen (în anii 1612-1629). În palat ființează în prezent un muzeu de științe naturale.
- Muzeul de istorie (în incinta cetății Aiudului)
- Rezervația naturală Pădurea Sloboda (20 de hectare).
- Cheile Aiudului
[modificare] Orașe înfrățite
Dingelstädt, Germania (1993)
Gyomaendrőd, Ungaria (1993)
Cusset, Franța (2001)
Cerepoveț, Rusia (2002)
Ponte de Sor, Portugalia (2003)- Siklós, Ungaria (2003)
Megara, Grecia (2003)
[modificare] Galerie de imagini
-
Aiud
(centrul localității, la sfârșitul sec. XIX) -
Aiud
(sediul comitatului, la sfârșitul sec. XIX) -
Aiud
(castelul Bánffy la sfârșitul sec. XIX)) -
Aiud
(intrarea în cetate) -
Aiud
(Biserica romano-catolică) -
Aiud
(Biserica reformată-calvină) -
Aiud
(intrarea în Biserica reformată) -
Aiud
(Biserica reformată și turnul dogarilor) -
Aiud
(Biserica luterană) -
Aiud
(Biserica ortodoxă) -
Aiud
(Turnul blănarilor) -
Aiud
(Colegiul tehnic) -
Aiud
(vedere) -
Aiud
(râul Aiud) -
Aiud
(Închisoarea din Aiud) -
Aiud
(Închisoarea din Aiud)
[modificare] Bibliografie
- Buza M., Mărculeț I., Pretabilitatea reliefului din Culoarul Mureșului în amenajarea drumului roman în sectorul Aiud – Războieni-Cetate, Comunicări științifice, Vol. VII, Mediaș, 2008
- Stoica L., Stoica Gh., Popa Gabriela, Castele și cetăți din Transilvania: Județul Alba, Cluj-Napoca, 2009. ISBN 978-973-0-06143-3
- Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Structura etnică a populației orașului Aiud în secolul XX, Comunicări științifice, Vol. I, Mediaș, 2003
- Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Districtul protopopesc greco-catolic Aiud (1879-1940). Studiu demografic, Deșteptarea Credinței, nr. 8 (173), Dej, 2004
- Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Riscul geomorfologic și riscul climatic în Culoarul Aiud – Sebeș, Analele Asociației Profesionale a Geografilor din România, vol. I, nr. 1., 2010 [1]
- Ștefănescu, Iulia; Mărginean, Ramona; Codrea, Vl., Muzeul de științele naturii, Aiud - cel mai vechi din România, Terra magazin, Nr. 5 (125), București, 2008
[modificare] Note
- ^ Trecutul nostru comun - Aiud
- ^ Gerő, András și Patterson, James, Modern Hungarian society in the making: the unfinished experience. Central European University Press, 1995
- ^ Ion Rusu Abrudeanu, Moții - Calvarul unui popor eroic dar nedreptățit. Ed. Cartea Românească, București, 1928
- ^ Structura etno-demografică a României
[modificare] Vezi și
- Lista monumentelor istorice din județul Alba
- Listă de castele în România
- Listă de localități din județul Alba
- Listă de comune din județul Alba
[modificare] Legături externe
- Municipiul Aiud
- Pagina primăriei din Aiud
- Repertoriul așezărilor rurale din Dacia romană
- Imagine din satelit a zonei Aiud
- AiudOnline (pagina aiudenilor de pretutindeni)
- Centrul Cultural "Liviu Rebreanu" din Aiud
- Fundația Inter-Art Aiud
- Festivalul de film și foto ArtAIUD
- Imagini din Aiud
- hu [2] Árpád E. Varga, Evoluția demografică a populației din județul Alba între anii 1850-2002
- Dicționar de localități din Transilvania
- Cheile Aiudului
- [3] Adrian Îndrei, Descrierea zonei Cheile Aiudului
- Galerie foto "Dus de-acasa"
|
||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||
