Glosar de chimie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Acest glosar conține termeni din domeniul chimiei.

Cuprins
Ab - AcAd - AlAm - AoAp - AzBa - BiBl - BzCa - CiCl - CzDEFGHIJKLMNOPRSTUVZ
Vezi șiLegături externe


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

Ab - Ac[modificare | modificare sursă]

- substanță care absoarbe lichide sau gaze;
- lichid sau solid care se îmbibă sau fixează în masa sa substanțe, particule sau energie din mediul cu care vine în contact.
- domeniu al volumetriei care se ocupă cu metodele de determinare a concentrației acide a unui lichid;
- metodă volumetrică de analiză cantitativă a acizilor prin titrare cu o soluție standard de bază tare.

Ad - Al[modificare | modificare sursă]

- fenomen de acumulare a moleculelor unui gaz sau ale unui corp dizolvat (adsorbat) pe suprafața unui corp (adsorbant);
- variație a concentrației unui compus din stratul superficial al unei soluții în raport cu concentrația sa în straturile profunde.
- energie degajată la formarea unui ion negativ, prin primirea de către atom a unuia sau mai multor electroni;
- tendință a unui atom sau a unui radical de a primi electroni.
- sulfat dublu al unui metal trivalent și al unui metal monovalent, cristalizat cu 12 molecule de apă;
- (în sens restrâns) sulfat dublu de aluminiu și de potasiu, folosit în farmacie, vopsitorie, tăbăcărie, industria hârtiei etc; piatră-acră.
- substanță care are în soluție o reacție bazică, albăstrind hârtia roșie de turnesol și neutralizând acizii;
- metal monovalent (litiu, sodiu, potasiu, rubidiu, cesiu sau franciu) și care face parte din grupa întâi din sistemul periodic al elementelor.
  • alcalinitate:
- proprietate a unei substanțe de a fi alcalină;
- cantitatea de bază prezentă într-un lichid sau într-o soluție, care se exprimă prin concentrația totală a bazei sau prin concentrația ionilor hidroxil.
- procedeu de obținere a temperaturilor ridicate (pînă la 3 000°C) prin reacția exotermă dintre pulberea de aluminiu și un oxid metalic, folosit la sudură, în bombele incendiare etc.;
- procedeu de obținere a metalelor în stare pură prin reducerea oxizilor metalici respectivi cu pulbere de aluminiu.

Am - Ao[modificare | modificare sursă]

- preparare la rece a unui amalgam prin contactul direct al mercurului cu un metal;
- procedeu de extragere, cu ajutorul mercurului, a aurului și argintului din minereuri în care se găsesc în stare nativă.
- aparat pentru realizarea unei determinări analitice;
- persoană care efectuează analize chimice.
  • analiză - detreminarea compoziției unei substanțe.
  • analiză calitativă - descompunere chimică a unei substanțe pentru a determina natura componenților ei.
  • analiză cantitativă - (parte a analizei chimice și fizico-chimice care cuprinde metodele de) determinare a proporției elementelor sau grupurilor de elemente care intră în compoziția unei substanțe sau a unui amestec prin descompunerea chimică a acestora.
  • analiză spectrală - metodă care permite să se recunoască, într-o substanță, prezența unuia sau a mai multor corpi simpli, prin examinarea radiațiilor luminoase emise de acea substanță.
  • analiză volumetrică - determinarea masei unei substanțe prin măsurarea volumului soluției etalonate folosite pentru titrare.
  • analizor - vezi analizator.
  • analizor de gaze - aparat de analiză fizico-chimică folosite la determinarea compoziției unui amestec gazos.
  • anhidrídă - produsul de deshidratare al unui acid anorganic sau organic, rezultat prin eliminarea unei molecule de apă intramolecular sau intermolecular și poate fi:
- substanță anorganică ce reacționează cu apa, ducând la formarea unui acid;
- substanță organică rezultată, de obicei, din eliberarea unei molecule de apă din două grupări carboxil.

Ap - Az[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]

Ba - Bi[modificare | modificare sursă]

- proprietate a unor substanțe de a se comporta ca o bază;
- concentrația în ioni hidroxil a unei soluții;
- numărul de atomi de hidrogen ai unei molecule de acid care pot fi înlocuiți cu ioni metalici.

Bl - Bz[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

Ca - Ci[modificare | modificare sursă]

- material refractar care se obține prin calcinarea carbonatului de calciu natural;
- vezi oxid de calciu.
- transformare în altă substanță prin încălzire la o temperatură înaltă, în vederea eliminării apei, a înlăturării unor compuși volatili, a oxidării etc.; ardere la foc intens a piatrei de var pentru a obține var;
- încălzire, în absența aerului, până la o temperatură inferioară celei de topire, pentru eliminarea apei sau pentru disocierea carbonaților.
- compus organic derivat din benzen, cu formula moleculară C6H5OH, folosit în farmacie și în industrie; sinonime: acid fenic, fenol, denumire învechită: carbol; vezi și ulei carbolic;
- nume generic dat derivaților obținuți din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din nucleu prin grupa hidroxil.
- grupare funcțională bivalentă, prezentă în aldehide și cetone;
- nume dat combinațiilor oxidului de carbon cu unele metale grele (crom, molibden, fier, cobalt, nichel etc), având stabilitate chimică și termică mare și aplicații în sinteza chimică.
- (despre substanțe) care conține în moleculă gruparea funcțională carbonil;
- (compuși ~i) denumire generică pentru aldehide și cetone.
  • carbonizare:
- descompunere termică a cărbunilor în absența oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen (semidistilare), compusul obținut fiind cocsul, alături de hidrocarburi alifatice, olefinice și aromatice, amoniac, hidrogen, azot, oxid și dioxid de carbon;
- transformare, descompunere prin ardere (a lemnului sau a compușilor organici).

Cl - Cz[modificare | modificare sursă]

- transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alta;
- mărime care exprimă transformarea substanțelor inițiale dintr-o reacție chimică, exprimată de obicei în procente pe unitatea de timp.
  • coordinanță:
- legătură chimică particulară care explică legătura mai multor molecule dintr-un compus complex;
- număr total al ionilor sau atomilor legați direct la un element central.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]

- bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc.;
- strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid; peliculă; vezi și lac.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]

- nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, ușor deformabile și expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care-l au la dispoziție;
- amestec de substanțe gazoase întrebuințat drept combustibil.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]

- care se aprinde ușor, care ia foc și arde repede;
- care produce, la o temperatură relativ joasă, gaze sau vapori care împreună cu aerul atmosferic pot da un amestec de combustibil.
- transformare a unei substanțe optic-active într-alta asemănătoare ca structură, dar care prezintă un efect de rotație opus;
- transformarea zaharazei în glucoză prin hidroliză.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]

- (despre un sistem fizico-chimic) care conține în unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație;
- (despre combinații organice) care conține în moleculă legături duble sau triple.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]

P[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]

  • salpetru de Chile - vezi azotat de sodiu.
  • salpetru de India - vezi azotat de potasiu.
  • sare de lămâie - vezi citric, acid ~; vezi și tartric, acid ~.
  • saturat - care nu mai are valențe libere și nu mai poate forma compuși de adiție; care se află în stare de saturație.
  • sedimentare - depunere lentă a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid.
  • sensibilitate - mărime a concentrației unei soluții la substanța de analizat, care produce, în timpul unei reacții de recunoaștere, un efect la pragul perceperii senzoriale.
  • sifon:
- recipient de sticlă, de material plastic etc., cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune a apei carbogazoase;
- (prin extensie) apă carbogazoasă.
- substanță (clei, amidon etc.) care, fiind adăugată unei soluții, mărește stabilitatea acesteia;
- substanță care are proprietatea de a asigura stabilitatea materialelor explozive în timpul păstrării lor.
- dispoziție relativă a atomilor în molecula unei substanțe;
- modul de grupare a moleculelor într-o substanță minerală.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Ș[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]

- determinarea prin analiză volumetrică concentrația unei soluții;
- determinarea proporției de aur, de argint etc. dintr-un aliaj.
  • titrimetrie - vezi volumetrie.
  • trasor - vezi atom marcat.
  • triunghi de foc - combinație de factori care trebuiesc întruniți simultan în același spațiu pentru a generea și a întreține reacția de ardere: temperatura necesară aprinderii, existența materialelor combustibile) și prezența substanțelor care întrețin arderea (oxigenul).
  • trinitrofenol - vezi: acid picric.
  • trioxid de arsen - pulbere cristalină albă sau gălbuie, foarte toxică, cu formula As2O3, care se folosește ca insecticid sau raticid, cunoscut popular sub denumirile: șar, săricica, șoricioaică, șoriceasă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Ț[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.