Cation

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Cationul (grec. ἰόν [ión] = cel mișcător) este un ion încărcat electric pozitiv, numele de cation. provine de la comportarea lor în timpul unei electrolize, cationii se deplasează la catod (polul negativ). Cationii pot proveni din atomi sau molecule, care au devenit încărcați pozitivi prin cedare de sarcini negative (electroni), sau prin acceptare de protoni. (H+).

In compoziția sărurilor intră întotdeauna cationii (ionii pozitivi), și anionii (ionii negativi), între care există continu procese de transformare.

Dozarea cationilor în laborator se face prin metode din chimia analitică.

Exemple de cationi[modificare | modificare sursă]

  • Cationi simpli proveniți din atomi:
  • Cationi proveniți din molecule:
    • NH 4 +
    • H3O +
    • [NO] +

Incărcarea electrică a cationilor[modificare | modificare sursă]

Configuraţia straturilor de electroni la argint

De exemplu din atomul de sodiu ia naștere un cation de sodiu prin pierderea unui electron, pe când atomul de magneziu pierde doi electroni, iar atomul de aluminiu pierde trei electroni, prin care devine de trei ori mai încărcat pozitiv ca și atomul de sodiu.

  • Na → Na + + 1e -
  • Mg → Mg 2+ + 2e -
  • Al → Al 3++ 3e -

In cazul metalelor ionii se grupează într-o configurație de înveliș electronic, schimbul de electroni se produce ca urmare a tendinței fiecărui atom de a-și forma configurația straturilor de electroni după modelul gazelor nobile (heliu, neon, argon, etc.)

Numărul de electroni cedați depinde de numărul electronilor de pe ultimul strat, care în tabelul sistemului periodic al elementelor determină grupa principală în care este încadrat în tabel elementul respectiv.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

I.G. Murgulescu, O. M. Radovici Introducere în chimia fizică vol IV Electrochimia Editura Academiei, București, 1986