Ciment

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Un muncitor afişat în două ipostaze-în prima el toarnă într-o găleată ciment şi apă, iar în a doua le amestecă pentru a face mortar

Cimentul este un material de construcție în formă de pulbere fină, obținut prin prelucrarea materiei prime și care, în contact cu apa, face priză și se întărește. Dupa intarire, isi mentine rezistenta si stabilitatea, chiar si sub apa.

Cimentul este folosit în principal pentru producerea de mortar și beton.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prima formă de ciment a fost descoperită de către romani. Acestia înlocuind calcarul cu marne și marnocalcare în cuptoarele de obținere a varului și crescând temperatura de ardere, au obținut un material care, fin măcinat și amestecat cu cenușă vulcanică, este considerat primul ciment din istorie („caementum”). Amestecul s-a numit și ciment puzzolanic după numele localității Pouzzolli de lângă Vezuviu, de unde s-a exploatat prima dată cenușa vulcanică.

Fabricare[modificare | modificare sursă]

Producția cimentului începe în cariera de calcar, cu excavarea pietrei de calcar și a argilei. Apoi, acestea sunt sfârâmate în bucăți de mărimea unei monede. Aceste materii prime, împreună cu un material care are aport de fier, sunt omogenizate într-o pudră, numită ”faină brută”. Făina brută este încălzită la o temperatură de 1.450 ˚C. Temperatura înaltă transformă făina într-un material nou, numit clincher.

Clincherul este răcit brusc, fiind apoi măcinat împreună cu gipsul într-o pulbere fină. Acesta este cimentul Portland. Pentru obținerea diferitelor tipuri de ciment se adaugă zgură si/sau cenușă de termocentrală (material ce rezultă din arderea cărbunelui sau a altor materiale de proveniență minerală).

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Prin amestecul cimentului cu nisip, pietriș, alți aditivi și apă obținem beton – cel mai folosit material de construcții din lume.[1]

Riscuri principale pentru sănătate[modificare | modificare sursă]

  • Iritația pielii produsă de cimentul proaspăt, putând conduce la arsuri, la deshidratarea pielii și la apariția crăpăturilor la nivelul epidermei;
  • Eczema de contact, determinată de prezența cromului hexavalent (crom VI) și a cobaltului în cimenturi;
  • Iritații oculare în caz de stropire cu ciment în ochi;
  • Rinite provocate de inhalarea cimentului uscat.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ AS Trans-Cimentul

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Aitcin, Pierre-Claude (2000). „Cements of yesterday and today: Concrete of tomorrow”. Cement and Concrete Research 30 (9): 1349–1359. doi:10.1016/S0008-8846(00)00365-3. 
  • van Oss, Hendrik G. (2002). „Cement Manufacture and the Environment, Part I: Chemistry and Technology”. Journal of Industrial Ecology 6 (1): 89–105. doi:10.1162/108819802320971650. 
  • van Oss, Hendrik G. (2003). „Cement Manufacture and the Environment, Part II: Environmental Challenges and Opportunities”. Journal of Industrial Ecology 7 (1): 93–126. doi:10.1162/108819803766729212. 
  • Friedrich W. Locher: Cement : Principles of production and use, Düsseldorf, Germany: Verlag Bau + Technik GmbH, 2006, ISBN 3-7640-0420-7
  • Javed I. Bhatty, F. MacGregor Miller, Steven H. Kosmatka; editors: Innovations in Portland Cement Manufacturing, SP400, Portland Cement Association, Skokie, Illinois, USA, 2004, ISBN 0-89312-234-3
  • "Cement Industry Is at Center of Climate Change Debate" article by Elizabeth Rosenthal in the New York Times 26 October 2007
  • Neville, A.M. (1996). Properties of concrete. Fourth and final edition standards. Pearson, Prentice Hall. ISBN 0-582-23070-5. OCLC 33837400 
  • Taylor, H.F.W. (1990). Cement Chemistry. Academic Press. p. 475. ISBN 0-12-683900-X 
  • Ulm, Franz-Josef (2009). „A realistic molecular model of cement hydrates”. Proceedings of the National Academy of Sciences 106 (38): 16102–16107. doi:10.1073/pnas.0902180106. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ciment