Apă dură

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Duritatea apei reprezintă proprietatea imprimată acesteia de conținutul total de săruri solubile de calciu și magneziu. In funcție de natura acestor săruri se deosebesc două tipuri de durități:

  • Duritate temporară
  • Duritate permanentă

Duritate temporară[modificare | modificare sursă]

Duritatea temporară (d_T) este dată de conținutul de hidrobicarbonat de calciu și hidrobicarbonat de magneziu \scriptstyle Ca(HCO_3)_2,  Mg(HCO_3)_2 care prin fierbere se transformă în cabonați insolubili, ce se depun:

d_T = Ca(HCO_3)_2 \rightarrow CO_2 + H_2O + CaCO_3 \downarrow

Duritate permanentă[modificare | modificare sursă]

Duritatea permanentă (d_P) este dată de conținutul de săruri de calciu și magneziu care nu se îndepărtează prin fierbere (cloruri, sulfați, azotați).

Duritate totală a apei[modificare | modificare sursă]

Duritatea totală se exprimă prin suma durităților temporară și permanentă:

d = d_T + d_P

Duritatea apei se exprimă în grade de duritate. Un grad de duritate reprezintă convențional o anumită concetrație de săruri, exprimată sub forma unor compuși de calciu. Există însă mai multe definiții pentru gradul de duritate. Exemplu: 1 grad francez de duritate: conținutul de săruri de Ca si Mg echivalent cu 1 mg CaO la 100 ml apă. Formula pentru transformări este:

1 grad german = 1,79 grade franceze = 1,25 grade engleze

Determinarea durității apei[modificare | modificare sursă]

Are la bază metoda titrimetrică. Aceasta foloseste reacția de complexare a ionilor de Ca si Mg cu sarea disodică a acidului etilendinamo-tetraacetic (EDTA), la pH aproximativ 10, în prezența indicatorului eriocrom negru T.

Efecte ale durității apei[modificare | modificare sursă]

Duritatea este o proprietate care influențează o serie de alte proprietăți fizico-chimice ale apei și soluțiilor sale, cum ar fluiditatea, vâscozitatea dinamică, tensiunea superficială, temperatura de solidificare și de fierbere. Valoarea acestor mărimi contribuie la producerea unor efecte fizice și chimice care determină evoluția unor procese naturale, biologice și tehnologice. O valoare neadecvată a durității apei poate duce la evoluții nefavorabile ale unor procese sau la producerea unor deteriorări ale mediului natural, ambiental sau chiar a unor agregate, mașini și utilaje. Din acest motiv controlul durității apei prin metodele de dedurizare sau de durizare are o mare însemnătate practică.

Efecte în procesele geologice și hidrologice[modificare | modificare sursă]

Efecte în biologie și fiziologie[modificare | modificare sursă]

Efecte în tehnologia chimică și mecanică[modificare | modificare sursă]

Efecte în exploatarea instalațiilor și mașinilor de uz casnic[modificare | modificare sursă]

Controlul durității apei[modificare | modificare sursă]

Dedurizarea[modificare | modificare sursă]

Durizarea[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Voinițchi, Dorinel și Vulpașu, Aurelian: "Lucrări practice de chimie", editat de UTCB, București

Vezi și[modificare | modificare sursă]