Sulfură de sodiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Sulfură de sodiu
Sodium sulfide.jpg
Fluorite-unit-cell-3D-ionic.png
Nume IUPAC Sulfură de sodiu
Identificare
Număr CAS 1313-82-2
Informații generale
Formulă chimică Na2S
Aspect solid incolor, higroscopic
Masă molară 78,0452 g/mol
Proprietăți
Densitate 1,856 g/cm3
Punct de topire 1.176 °C
Punct de fierbere 12,4 g/100 mL
Solubilitate în apă
12,4 g/100 mL (0 °C)
18,6 g/100 mL (20 °C)
39 g/100 mL (50 °C)
Pericol
C : CorozivN : Periculos pentru mediu
Coroziv, Periculos pentru mediu,
Fraze R R31, R34, R50
Fraze S (S1/2), S26, S45, S61
SGH05 : CorozivSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Pericol
H314, H400, EUH031,
NFPA 704

NFPA 704.svg

1
3
1
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Sulfura de sodiu este un compus chimic cu formula Na2S, întâlnită adesea în forma hidratată Na2S·9H2O. Este o sare incoloră, solubilă în apă, iar în soluție dă un pH puternic alcalin. Expusă la aerul umed, emană hidrogen sulfurat, un compus gazos cu miros neplăcut, de ouă stricate.

Obținere[modificare | modificare sursă]

La nivel industrial, Na2S este obținută prin încălzirea termică a sulfatului de sodiu cu carbon (sub formă de cărbune) ca și agent reducător:[1]

Na2SO4 + 2 C → Na2S + 2 CO2

În laborator, sarea poate fi preparată prin reducerea sulfului elementar cu sodiu în amoniac anhidru, sau cu sodiu în THF, catalizată de naftalină:[2]

2 Na + S → Na2S

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Prin oxidarea sulfurii de sodiu cu peroxid de hidrogen se obține sulfat de sodiu:[3]

Na2S + 4 H2O2 → 4 H2O + Na2SO4

Prin tratarea cu sulf elementar, se obțin polisulfuri:

2 Na2S + S8 → 2 Na2S5

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. "Inorganic Chemistry" Academic Press: San Diego, 2001. ISBN: 0-12-352651-5.
  2. ^ So, J.-H; Boudjouk, P; Hong, Harry H.; Weber, William P. (). „Hexamethyldisilathiane”. Inorg. Synth. Inorganic Syntheses. 29: 30. doi:10.1002/9780470132609.ch11. ISBN 978-0-470-13260-9. 
  3. ^ L. Lange, W. Triebel, "Sulfides, Polysulfides, and Sulfanes" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2000, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a25_443