Sulfură de sodiu

Identificare
Sulfură de sodiu


Nume IUPAC	Sulfură de sodiu
SMILES [Na+].[Na+].[S-2]
Număr CAS	1313-82-2
PubChem CID	14804
Informații generale
Formulă chimică	Na₂S
Aspect	solid incolor, higroscopic
Masă molară	78,0452 g/mol
Proprietăți
Densitate	1,856 g/cm³
Punct de topire	1.176 °C
Punct de fierbere	12,4 g/100 mL
Solubilitate în apă
12,4 g/100 mL (0 °C) 18,6 g/100 mL (20 °C) 39 g/100 mL (50 °C)
Pericol
Coroziv, Periculos pentru mediu,
Fraze R	R31, R34, R50
Fraze S	(S1/2), S26, S45, S61
Pericol H314, H400, EUH031, H314 : Provoque de graves brûlures de la peau et des lésions oculaires H400 : Très toxique pour les organismes aquatiques EUH031 : Au contact d'un acide, dégage un gaz toxique
NFPA 704
1 3 1
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Sulfura de sodiu este un compus chimic cu formula Na₂S, întâlnită adesea în forma hidratată Na₂S·9H₂O. Este o sare incoloră, solubilă în apă, iar în soluție dă un pH puternic alcalin. Expusă la aerul umed, emană hidrogen sulfurat, un compus gazos cu miros neplăcut, de ouă stricate.

Obținere[modificare | modificare sursă]

La nivel industrial, Na₂S este obținută prin încălzirea termică a sulfatului de sodiu cu carbon (sub formă de cărbune) ca și agent reducător:^[1]

Na₂SO₄ + 2 C → Na₂S + 2 CO₂

În laborator, sarea poate fi preparată prin reducerea sulfului elementar cu sodiu în amoniac anhidru, sau cu sodiu în THF, catalizată de naftalină:^[2]

2 Na + S → Na₂S

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Prin oxidarea sulfurii de sodiu cu peroxid de hidrogen se obține sulfat de sodiu:^[3]

Na₂S + 4 H₂O₂ → 4 H₂O + Na₂SO₄

Prin tratarea cu sulf elementar, se obțin polisulfuri:

2 Na₂S + S₈ → 2 Na₂S₅

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. "Inorganic Chemistry" Academic Press: San Diego, 2001. ISBN: 0-12-352651-5.
^ So, J.-H; Boudjouk, P; Hong, Harry H.; Weber, William P. (1992). „Hexamethyldisilathiane”. Inorg. Synth. Inorganic Syntheses. 29: 30. doi:10.1002/9780470132609.ch11. ISBN 978-0-470-13260-9.
^ L. Lange, W. Triebel, "Sulfides, Polysulfides, and Sulfanes" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2000, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a25_443

[1] Holleman, A. F.; Wiberg, E. "Inorganic Chemistry" Academic Press: San Diego, 2001. ISBN: 0-12-352651-5.

[2] So, J.-H; Boudjouk, P; Hong, Harry H.; Weber, William P. (1992). „Hexamethyldisilathiane”. Inorg. Synth. Inorganic Syntheses. 29: 30. doi:10.1002/9780470132609.ch11. ISBN 978-0-470-13260-9.

[3] L. Lange, W. Triebel, "Sulfides, Polysulfides, and Sulfanes" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2000, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a25_443

[1]

[2]

[3]