Cromatografie
Cromatografia (din limba greacă: χρῶμα chroma „culoare” și γράφειν graphein „a scrie”)[1] face referire la tehnicile de laborator prin care se separă substanțele chimice din amestecuri sau soluții. [2] Se deosebesc două faze cromatografice: faza mobilă și faza staționară (sau fixă). Principiul separării cromatografice constă în distribuția inegală a componentelor unui amestec între cele două faze. Amestecul este dizolvat întru-un fluid (faza mobilă), care îl va trece printr-o structură ce conține un alt material (faza staționară). Diferitele componente ale amestecului trec prin faza staționară cu viteze diferite, ceea ce presupune separarea lor.
Tipuri[modificare | modificare sursă]
Cromatografie poate fi analitică sau preparativă. Scopul cromatografiei preparative este separarea componentelor unui amestec pentru ca acestea să fie folosite (fiind astfel o metodă de separare). Cromatografia analitică se face, de obicei, cu cantități mai mici de material și are ca scop măsurarea unor proporții relative a componentelor amestecului.[3] De asemenea, se deosebesc și alte tipuri, în funcție de faza staționară: cromatografia pe strat subțire (notată TLC), cromatografia de lichide, cromatografia de gaze, etc.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „chromatography”. Online Etymology Dictionary. Accesat în . (engleză)
- ^ „Notiuni generale - Cromatografia”, Scritub.com, accesat în
- ^ Hostettmann, K; Marston, A; Hostettmann, M (). Preparative Chromatography Techniques Applications in Natural Product Isolation (ed. Second). Berlin, Heidelberg: Springer Berlin Heidelberg. p. 50. ISBN 9783662036310.