Ghips

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Gips)
Ghips
Wüstenrose, 47 cm lungime
Wüstenrose, 47 cm lungime
Ghips (varietatea de deșert „Trandafir de nisip”)
Date generale
Formula chimicăCaSO4 • 2 H2O
Sistem de cristalizaremonoclinic
Clasa cristalului2/m
Culoareincolor, alb
Urmaalbă
Duritatepe scara Mohs
Masa specifică2,3 g/cm³
Luciusticlos și mătăsos
Clivajperfect
Habitusprismatic, tabular, fibros
Suprafața cristalului___
Propriețăți optice
Indice de refrațiena = 1.519 - 1.521,

nb = 1.522 - 1.526,

nc = 1.529 - 1.531
Deviația opticăcu două axe (+)
Unghiul de dispersie2vz ~ 58°
Alte caracteristici
Magnetismnu are
Opacitatetransparent până la opac
Ghips

Ghipsul (sau gipsul[1]) este un mineral incolor, cu forme intermediare de culoare, până la alb, având formula chimică: CaSO4 • 2 H2O (sulfat de calciu).

Roca cu conținut ridicat în ghips se numește tot ghips.

Ghipsul este ușor solubil în apă, are o duritate mică (2), cristalizează în sistemul monoclinic, lasă o "urmă" albă.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Prin încălzire, pierde o parte din apa de cristalizare formându-se un "hemihidrat" numit Bassanit, cu formula chimică: CaSO4 • ½ H2O.
Prin pierderea în continuare a apei de cristalizare se formează sulfatul anhidru de calciu, denumit Anhidrit (CaSO4).

Cristal de ghips

.

Răspândirea în natură[modificare | modificare sursă]

Apare atât ca formă masivă și cristalină, cu cristale incolore sau colorate în alb, galben, roșu sau cenușie (alabastru), cât și sub formă fibroasă (ghips fibros). În unele cazuri poate forma cristale transparente (selenit). În mina Naica din Chihuahua, Mexic s-au găsit cristale cu lungime de 15 m.
Ghipsul se formează prin cristalizare din soluții suprasaturate în sulfat de calciu din apa de mare, sau prin acțiunea acidului sulfuric asupra rocilor calcaroase.
Zăcăminte mai importante de ghips se află în Mexic, Algeria, Spania, Germania.

Varietăți[modificare | modificare sursă]

  • α-Halbhydrat (CaSO4 • ½ H2O) se formează într-o cavitate (autoclav) închisă.
  • β-Halbhydrat (CaSO4 • ½ H2O) prin ardere amestecat cu apă în atmosferă.
  • Anhidrit III (CaSO4 • 0,x H2O) formare la temperaturi până la 300 °C.
  • Anhidrit IIs (CaSO4) formare la temperaturi între 300-500 °C
  • Anhidrit IIu (CaSO4) formare la temperaturi între 500-700 °C
  • Anhidrit I (CaSO4) formare la temperaturi de 1180 °C.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Prin calcinare pierde apa de cristalizare; pulberea obținută absoarbe din nou apă, solidificându-se. Această proprietate este folosită în industria de construcții. Creta folosită în școli provine la fel din ghips.

În medicină este utilizat pentru fixarea fracturilor de oase, ca bandaj de ghips, în stomatologie ca mulaj.

În arheologie, paleontologie și în artă, ca statui din ghips curat sau în amestec cu alte minerale.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Încă din antichitate ghipsul era folosit în construcții, pentru ornamentarea clădirilor, sau ca mortar.

Ghipsul sintetic[modificare | modificare sursă]

Deoarece resursele de ghips natural sunt limitate, o alternativă utilă la această resursă naturală neregenerabilă o reprezintă ghipsul sintetic, denumit și ghips chimic. Principalele surse de obținere a acestuia sunt:[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Prof. dr. Nicolae Anastasiu. Dicționar de termeni – Sedimentologie - Petrologie sedimentară - Sisteme depoziționale.
  2. ^ Glosar material de construcție

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]