Calcinare
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Calcinarea (din limba franceză: calcination) este un termen comun pentru procese de tratare termică a unor substanțe (de exemplu, minereuri carbonate, deșeuri) în prezența aerului, care determină multiple reacții chimice ce au loc la temperaturi înalte. La calcinarea metalelor, acestea sunt aduse la temperaturi între 500 °C și 1000 °C și se produc reacții chimice cu eliberare de substanțe gazoase ceea ce duce la o aparentă pierdere de masă prin încălzire. De asemenea alimentele își schimbă compoziția chimică și pot rezulta substanțe cancerigene.
Calcinarea constă în transformarea unei substanțe chimice în alta prin încălzirea ei la o temperatură înaltă în scopul eliminării apei, al înlăturării unor compuși volatili, al oxidării etc.[1] Conform unei definiții din publicația Centre National de Ressources Textuelles et Lexicales (CNRTL), calcinarea este o operație care constă în supunerea unui corp inert unei călduri intense, fie pentru a-l descompune, fie pentru a-l face să suporte o acțiune chimică: oxidare, reducere etc.[2]
Procese industriale
[modificare | modificare sursă]Calcinarea se efectuează în cuptoare sau reactoare (uneori denumite calcinatoare) de diverse modele, inclusiv cuptoare cu cuvă, cuptoare rotative, cuptoare cu vatră multiplă și reactoare cu pat fluidizat.
Note
[modificare | modificare sursă]
,