Clorură de mercur (I)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Clorură de mercur (I)
Calomel-2D.png
Mercury Chloride.jpg
Identificare
Număr CAS10112-91-1
PubChem CID24956
Formulă chimicăCl₂Hg₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară472,084 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Structură cristalinăSistem cristalin tetragonal  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Clorură de mercur (I), denumită și clorură mercuroasă sau calomel (ca atare, cât și sub forma mineralului cu același nume)[3] este un compus anorganic, o sare a acidului clorhidric cu mercurul, cu formula chimică Hg2Cl2. Este un compus alb sau alb-gălbui, inodor și solid. Este un component al electrozilor de referință utilizați în electrochimie.[4][5]

Obținere[modificare | modificare sursă]

Clorura mercuroasă se obține în urma reacției dintre mercurul metalic și clorura mercurică:

Mai poate fi preparată în urma unor reacții de metateză ce au loc între diverse surse de ion clorură (clorură de sodiu, acid clorhidric, etc) și o soluție apoasă de azotat de mercur (I):

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Amoniacul induce disproporționarea Hg2Cl2:[6]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Clorură de mercur (I)”, Mercurous chloride (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Clorură de mercur (I)”, Mercurous chloride (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ Wikisource Chisholm, Hugh, ed. (). „Calomel”. Encyclopædia Britannica (ed. 11). Cambridge University Press. 
  4. ^ Housecroft, C. E.; Sharpe, A. G. (2004). Inorganic Chemistry (ed. 2). Prentice Hall. pp. 696–697. ISBN 978-0-13-039913-7.
  5. ^ Skoog, Douglas A.; Holler, F. James; Nieman, Timothy A. (). Principles of Instrumental Analysis (ed. 5). Saunders College Pub. pp. 253–271. ISBN 978-0-03-002078-0. 
  6. ^ „Characteristic Reactions of Mercury Ions (Hg²⁺ and Hg₂²⁺)”, Chemistry LibreTexts, , accesat în  

Vezi și[modificare | modificare sursă]