Ciclohexanol

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ciclohexanol
Cyclohexanol.svg
Cyclohexanol 3D ball.png
Nume IUPAC Ciclohexanol
Alte denumiri Alcool ciclohexilic
Hexalină
Identificare
Număr CAS 108-93-0
Informații generale
Formulă chimică C6H11OH
Aspect lichid sau solid incolor
higroscopic
Masă molară 100,158 g/mol
Proprietăți
Densitate 0,9624 g/mL (lichid)
Punct de topire 25,93 °C
Punct de fierbere 161,84 °C
Solubilitate
etanol, eter dietilic, acetonă, cloroform
Solubilitate în apă
3,60 g/100 mL (20 °C)
4,3 g/100 mL (30 °C)
Temperatură de aprindere 67 °C
Doza letală medie 2060 mg/kg (oral, șobolan)
2200-2600 mg/kg (oral, iepure)[1]
Pericol
X : Nociv
Nociv,
Fraze R R20, R22, R37, R38
Fraze S S24, S25
SGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcotic
Pericol
NFPA 704

NFPA 704.svg

2
1
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Ciclohexanolul este un compus organic din clasa alcoolilor secundari, cu formula C6H11OH. Compusul este derivat de la ciclohexan, la care se înlocuiește un atom de hidrogen cu o grupă hidroxil. [2] Acesta este un solid incolor ce prezintă delicvescență, și care, în stare foarte pură, se topește la o temperatură apropiată de temperatura camerei. Ciclohexanolul este fabricat în cantități mari anual, întrucât este folosit ca precursor pentru nailon. [3]

Obținere[modificare | modificare sursă]

Ciclohexanolul se obține prin oxidarea ciclohexanului în aer, folosindu-se catalizator de cobalt:[3]

C6H12 + 1/2 O2 → C6H11OH

În timpul acestui proces se obține ca produs secundar și ciclohexanona, amestecul final fiind materia primă pentru producerea acidului adipic. În mod alternativ, ciclohexanolul poate fi sintetizat și prin reacția de hidrogenare a fenolului:

C6H5OH + 3 H2 → C6H11OH

Și acest proces poate fi adaptat pentru a se obține ciclohexanona.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Cyclohexanol”. Immediately Dangerous to Life and Health. National Institute for Occupational Safety and Health (NIOSH). 
  2. ^ Lide, D. R., ed. (2005). CRC Handbook of Chemistry and Physics (86th ed.). Boca Raton (FL): CRC Press. ISBN 0-8493-0486-5.
  3. ^ a b Michael Tuttle Musser "Cyclohexanol and Cyclohexanone" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Wiley-VCH, Weinheim, 2005.