Metal prețios

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Pepită de aur
Sortiment de metale prețioase

Un metal prețios este un element chimic metalic rar de mare valoare economică. Noțiunea de metal prețios este relativă în raport cu epocile și civilizațiile, cât și în funcție de cererea și oferta de pe piață. Nu totdeauna metalele prețioase au fost cele mai scumpe.

Astăzi sunt considerate metale prețioase aurul, argintul, platina, rodiul și paladiul.

Istorie[modificare | modificare sursă]

În epoca Greciei antice, bronzul de Corint era considerat mai prețios decât aurul sau argintul.

În Imperiul Otoman, sub Soliman Magnificul, aurarii se îndeletniceau cu încrustarea rubinelor și smaraldelor pe ceianice de zinc. Acest metal cenușiu era aproape necunoscut și trecea, prin urmare, ca fiind foarte rar. În secolul al XIX-lea, platina era uneori folosită de escroci pentru falsificarea argintului...

În anii 1860, descoperirea unor filoane de argint în Vestul Statelor Unite ale Americii au făcut acest metal supraabundent, ceea ce a condus la pierderea valorii sale monetare.

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Metalele prețioase au numeroase utilizări industriale, îndeosebi în electronică (platina, paladiul, rodiul, aurul și argintul), în industria chimică (platina), în confecționarea monedelor, medaliilor și bijuteriilor (aurul, argintul, platina, rodiul)...

Producția acestor metale prin extragere din mediul natural nu mai este suficientă pentru asigurarea nevoilor consumului mondial. De exemplu, pentru aur, a cărei producție a scăzut din 2001, se estimează că 10 – 20% din consumul mondial provine din reciclare[1].

Origine[modificare | modificare sursă]

Potrivit unui studiu[2] din 2011 realizat de Matthias Willbold și Tim Elliott de la Universitatea din Bristol, metalele prețioase precum sunt aurul, iridiul și cele din grupa platinei ar fi de origine extraterestră, aduse pe Pământ de meteoriți.

Aluminiu[modificare | modificare sursă]

Un metal prețios inițial care a devenit comun este aluminiul. În timp ce aluminiul este al treilea element și cel mai abundent metal din scoarța terestră, la început s-a constatat că este extrem de dificil să se extragă metalul din diferitele sale minereuri nemetalice. Consumul mare de rafinare a metalului a făcut ca cantitatea mică disponibilă de aluminiu pur să fie mai valoroasă decât aurul.[3] Bare de aluminiu au fost expuse la Expoziția Universală din 1855,[4] și cei mai importanți oaspeți ai lui Napoleon al III-lea au primit tacâmuri din aluminiu, în timp ce cei mai puțin demni au luat masa doar cu argint.[5] În 1884, piatra piramidală a Monumentului Washington a fost turnată din 100 de uncii de aluminiu pur. Până atunci, aluminiul era la fel de scump ca argintul.[6] Statuia lui Anteros de pe vârful Fântânii Memoriale Shaftesbury (1885–1893) din Piccadilly Circus din Londra este, de asemenea, din aluminiu turnat. De-a lungul timpului, însă, prețul metalului a scăzut. Zorii producției electrice comerciale în 1882 și invenția procesului Hall–Héroult în 1886 au făcut ca prețul aluminiului să scadă substanțial într-o perioadă scurtă de timp.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ fr Yves Jehanne, Pierre Blazy, Recyclage des métaux précieux; Articol consultat la 8 octombrie 2013
  2. ^ en Geoscience: Earth's patchy late veneer
  3. ^ Geller, Tom (). „Aluminum: Common Metal, Uncommon Past”. Chemical Heritage Magazine. 27 (4). Accesat în . 
  4. ^ Karmarsch, C. (). „Fernerer Beitrag zur Geschichte des Aluminiums”. Polytechnisches Journal. 171 (1): 49. 
  5. ^ „the Greatest coined aluminium in the world”. . Accesat în . 
  6. ^ George J. Binczewski (). „The Point of a Monument: A History of the Aluminum Cap of the Washington Monument”. JOM. 47 (11): 20–25. Bibcode:1995JOM....47k..20B. doi:10.1007/bf03221302. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • fr Yannick Colleu, Investir dans les métaux précieux, Éditions Eyrolles 2014, 256 de pagini Spre text online
  • fr Maurice Fargeon, Technologie des métaux précieux, Masson 1992, 619 pagini