Uree

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Urea

Ureea este compusul organic cu formula moleculară CH4ON2. Ureea este, de fapt, diamida acidului carbonic, deci o amidă. Se numește așa deoarece se obține din acidul carbonic (sifon), printr-o dublă reacție a acidului cu amoniacul.

\begin{matrix}HO-&C&-OH\\&||\\&O\end{matrix}\ +\ NH_3 \longrightarrow \begin{matrix}H_2N-&C&-OH\\&||\\&O\end{matrix}\ +\ H_2O , monoamidă a acidului carbonic (acid carbanic);

Structura rezultată este instabilă, deci reacția se repetă la produs.

\begin{matrix}H_2N-&C&-OH\\&||\\&O\end{matrix}\ +\ NH_3 \longrightarrow \begin{matrix}H_2N-&C&-NH_2\\&||\\&O\end{matrix}\ +\ H_2O

Ureea este prima substanță de tip organic obținută artificial, în laborator, din substanțe anorganice (cianatul de amoniu - NH4NCO), creatorul ei fiind Friedrich Wöhler, în 1828. Ecuația reacției lui Wöhler este:

NH_4NCO \longrightarrow \begin{matrix}H_2N-&C&-NH_2\\&||\\&O\end{matrix}, la temperatură și presiune înalte.

Din punct de vedere industrial, ureea se obține conform următoarei ecuații:

CO_2\ +\ 2\ NH_3 \longrightarrow \begin{matrix}H_2N-&C&-NH_2\\&||\\&O\end{matrix}\ +\ H_2O, la o temperatură de 190 °C și presiune 200 bar.

Ureea este o substanță solidă, cristalizată, solubilă în H2O. Chimic vorbind, ea se comportă ca amidele. Se folosește, de obicei, ca îngrășământ agricol, alături de N, în industria medicamentelor și la obținerea de produși macromoleculari de policondensare cu aldehida formică.

Note[modificare | modificare sursă]


Legături externe[modificare | modificare sursă]