Uree

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Uree
Harnstoff.svg
Urea 3D ball.png
Identificare
C(=O)(N)N[1]  Modificați la Wikidata
Formulă chimicăCH₄N₂O[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară60,032 Unitate atomică de masă[2]  Modificați la Wikidata
Punct de topire132,7 Celsius  Modificați la Wikidata
Structură cristalinăSistem cristalin tetragonal  Modificați la Wikidata

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Ureea este compusul organic cu formula moleculară CO(NH2)2. Ureea este, de fapt, diamida acidului carbonic, deci o amidă. Se numește așa deoarece se obține din acidul carbonic (sifon), printr-o dublă reacție a acidului cu amoniacul.

, monoamidă a acidului carbonic (acid carbanic);

Structura rezultată este instabilă, deci reacția se repetă la produs.

Ureea este prima substanță de tip organic obținută artificial, în laborator, din substanțe anorganice (cianatul de amoniu - NH4NCO), creatorul ei fiind Friedrich Wöhler, în 1828. Ecuația reacției lui Wöhler este:

, la temperatură și presiune înalte.

Din punct de vedere industrial, ureea se obține conform următoarei ecuații:

, la o temperatură de 190 °C și presiune 200 bar.

Ureea este o substanță solidă, cristalizată, solubilă în H2O. Chimic vorbind, ea se comportă ca amidele. Se folosește, de obicei, ca îngrășământ agricol, datorită conținutului ridicat de N, în industria medicamentelor și la obținerea de produși macromoleculari de policondensare cu aldehida formică.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Uree”, urea (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Uree”, urea (în engleză), PubChem, accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]