Fenol

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Fenol
Phenol2.svg
Phenol-3D-balls.png
Phenol 2 grams.jpg
Nume IUPACFenol
Alte denumiriAcid carbolic
Benzenol
Hidroxibenzol
Acid fenic/fenilic
Identificare
C1=CC=C(C=C1)O[1]  Modificați la Wikidata
Număr CAS108-95-2
Informații generale
Formulă chimicăC6H6O sau C6H5OH
Aspectcristale albe, prin oxidare gălbui portocalii
Masă molară94,042 Unitate atomică de masă[1]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate1,06 gram pe centimetru cub  Modificați la Wikidata la 20 Celsius
Punct de topire109 Fahrenheit[2]  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere181,9 °C
Solubilitate
bună în apă
Presiunea vaporilor0,2 hPa (20 °C)
C : CorozivT : Toxic
Coroziv, Toxic,
NFPA 704

NFPA 704.svg

2
3
COR
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Fenolul, de asemenea cunoscut și ca acid carbolic sau acid fenic, este un compus organic aromatic cu formula moleculară C6H5OH, fiind primul reprezentant al clasei fenolilor. Este un compus solid, cristalin, de culoare albă și volatil. Molecula este formată dintr-o grupare fenil (-C6H5) legată de o grupare hidroxil (-OH). Este ușor acid, și trebuie manipulat cu mare grijă deoarece poate cauza arsuri.

Grupa fenolilor[modificare | modificare sursă]

Fenolii, derivați ai fenolului, sunt compuși în care grupa funcțională -OH este legată de un atom de carbon aparținând unui nucleu aromatic. Numele fenolilor se formează prin adăugarea prefixului hidroxi- la numele hidrocarburii aromatice sau prin adăugarea sufixului -ol la rădăcina numelui hidrocarburii și ei fac parte din grupa fenolilor.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Fenolul este de fapt un benzen la care s-a substituit o grupare hidroxilică, de acea are un caracter ușor acid. El are punctul de topire de ca 41 °C și punctul de fiebere de 182 °C. La temperatura camerei apare sub formă de cristale incolore care prin oxidare sau impurități pot avea o culoare roz până la roșu brun. Fenolul are un miros înțepător caracterisic aromat.In contrast cu alcoolii aromatici fenolii nu au caracter nucleofil de substituție, fiind ușor electronofil în poziția „para”, fenolul este de circa 1000 de ori mai activ ca benzenul.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Sir Joseph Lister folosește pentru prima oară fenolul în anul 1865 ca antiseptic la dezinfecția rănilor, dar din cauza caracterului iritant a fost înlocuit în chirurgie de alte antiseptice. Fenolul are un efect caustic asupra membranei celulei nervoase. Din cauza efectului bactericid se folosea ca dezinfectant, fiind folosit și la cultivarea plantelor producătoare de droguri ca ierbicid. Fenolul mai este folosit la producerea rășinilor artificiale ca bachelita care este un policondensat al fenolului și formaldehidei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, prizonierii erau omorâți în lagărele germane cu injecții intracardiace cu fenol. La construcțiile de lemn se folosește adezivul format din fenol-rezorcină-formaldehidă.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Sunt cunoscute mai multe metode de obținere a fenolului dintre care două metode sunt mai răspândite:

  • Metoda oxidării cumenului (Sinteza fenolului după metoda Hock):
Cumene-process-overview-2D-skeletal.png
  • Metoda acidului benzensulfonic cu hidroxid de sodiu (topirea alcalină a sărurilor acizilor sulfonici aromatici):


Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Fenol”, phenol (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0493.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)