Electrotehnică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Electrotehnica este o disciplină a științelor tehnice care studiază aplicațiile fenomenelor electromagnetice, precum și o ramură a industriei care aplică aceste fenomene.

Termenul de electrotehnică sau electricitate tehnică a fost introdus de Werner von Siemens în anul 1880, an care marchează desprinderea și evoluția electrotehnicii ca ramură de sine stătătoare a fizicii, având numeroase aplicații industriale și aducând un aport important la dezvoltarea tehnicii în general.

Prin impulsurile date de răspândirea curentului electric electrotehnica a adus cu sine mutații importante în industrie și viața socială. Astfel extragerea de materii prime a fost așezată pe noi baze (de exemplu extragerea aluminiului); prin folosirea mecanizării, automatizării și robotizării a crescut productivitatea muncii; agricultura folosește instalații electrice de irigat, de fabricarea îngrășămintelor chimice și multe altele; transporturile, în special cele feroviare, au devenit mult mai rentabile.

În ceea ce privește folosirea electrotehnicii de către mass-media, ea este primordială. Fără ea nu ar fi existat cinematograful, radioul și televiziunea.

Totodată electrotehnica a stat la baza dezvoltării altor discipline tehnice de sine stătătoare cum sunt telecomunicațiile, electronica, automatizarea și informatica.

Personalități românești cu studii în domemiul fenomenelor electromagnetice recunoscute pe plan mondial[modificare | modificare sursă]

Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964) - primul rector al Școlii Politehnice din București, eminent profesor și savant în domeniul fenomenelor electromagnetice, cu o teză de doctorat referitoare la câmpul magnetic al corpurilor încărcate cu sarcină electrică aflate în mișcare, citată și astăzi în bibliografiile privind teoria relativității.

Constantin Budeanu (1886-1959) - renumit profesor de electricitate care a elaborat teoria fenomenelor reactive și deformante în rețelele electrice, impunând-o pe plan internațional, reprezentant activ și deosebit de apreciat al țării noastre în Comisia Electrotehnică Internațională (CEI), în cadrul căreia a condus Subcomitetul pentru fenomene reactive și deformante.

Ion S. Gheorghiu (1885-1968) - profesor de Mașini electrice, autor al primului Tratat de Mașini Electrice în limba română, cel care a elaborat în 1914-1915 primul proiect de electrificare a căii ferate Ploiești-Brașov.

Alexandru Popescu (1900-1974) - profesor de Electrotehnică și de Măsurări electrice, a proiectat și realizat laboratoarele de Mașini electrice, de Măsuri electrice, de Încercări Industriale și de Înaltă Tensiune din localul Polizu din Bucurști; a înzestrat prin strădanii deosebite Facultatea de Electrotehnică cu o bibliotecă bogată de specialitate care actualmente face parte din patrimoniul național.

Remus Răduleț (1904-1985) - profesor de teoria electromagnetismului, autorul axiomatizării acestei știinte, cu contribuții remarcabile în teoria electrodinamicii relativiste și teoria mărimilor fizice primitive, inițiatorul imensei enciclopedii tehnice intitulate „Lexiconul tehnic român”, președinte al Comisiei Electrotehnice Internationale (CEI), creatorul școlii românești de Bazele Electrotehnicii.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]