Instrument de măsură

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Un instrument de măsură este un sistem de corpuri, cel puțin în parte solide, cu mobilitate mutuală, folosit la măsurarea sau controlul mărimilor de stare fizico-chimică sau a mărimilor de stare globale ale unui sistem fizic, deduse din cele de stare, sau corpuri fără mobilitate mutuală, dar gradate, care servesc pentru măsurători geometrice.[1]

După categoria (felul) mărimilor ale căror valori sunt măsurate cu ele, instrumentele de măsură se grupează în:

  • instrumente de măsură electrice, care măsoară mărimi electrice, de exemplu: ampermetrul, voltmetrul, wattmetrul, fazmetrul, frecvențmetrul, ohmmetrul etc. De asemeni sunt denumite uzual electrice acele instrumente cu care se măsoară diferite mărimi (neelectrice) prin conversia lor în mărimi electrice.
  • instrumente de măsură optice, care măsoară mărimi optice, de exemplu luxmetrul. De asemeni sunt denumite uzual optice acele instrumente care au incluse în construcția lor principială lentile sau oglinzi .

După destinație, instrumentele pot fi:

Noțiuni din vocabularul standard al metrologiei[modificare | modificare sursă]

Organizația Internațională de Metrologie Legală (en) a definit expres unele noțiuni legate de instrumentele de măsură în standardul OIML V 2-200[2] a cărei traducere oficială în limba română este SR Ghid ISO/CEI 99: 2010.[3]

  • O clasă de precizie este o clasă de instrumente de măsură sau sisteme de măsurare care satisfac anumite cerințe metrologice stabilite destinate menținerii erorilor de măsurare sau incertitudinilor instrumentale între limite specificate în condiții de funcționare specificate.
  • Deriva (variația, drift-ul, modificarea indicației) unui instrument de măsură este modificarea continuă sau graduală în timp a indicației, din cauza modificărilor (interne) la nivelul caracteristicilor metrologice ale unui instrument de măsură.
  • Un detector este un dispozitiv sau o substanță care indică prezența unui fenomen, a unui corp sau a unei substanțe atunci când se depășește valoarea de prag a unei mărimi asociate.
  • Domeniul de măsurare al unui interval de indicație nominal este reprezentat de valoarea absolută a diferenței dintre valorile extreme ale mărimii intr-un interval de indicație nominal.
  • Eroarea informației de măsurare este eroarea de măsurare a unui instrument de măsură sau sistem de măsurare pentru o valoare specificată a mărimii măsurate.
  • Eroarea la valoarea zero a mărimii măsurate este eroarea informației de măsurare acolo unde valoarea specificată a mărimii măsurate este zero.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Remus Răduleț și colab. Lexiconul Tehnic Român, București: Editura Tehnică, 1957-1966.
  2. ^ OIML, OIML V  2-200 International Vocabulary of Metrology – Basic and General Concepts and Associated Terms (VIM), ed. a 3-a, 2010
  3. ^ SR Ghid ISO/CEI 99: 2010; Vocabular internațional de metrologie – Concepte fundamentale și generale și termeni asociați (VIM), ASRO, 2010