Etanol

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Etanol
Formula structurală
Formula structurală
Modelare tridimensională a moleculei de etanol
Modelare tridimensională a moleculei de etanol
Denumiri
Alte denumiri Alcool etilic
Identificare
CCO[1]  Modificați la Wikidata
Număr CAS 64-17-5
Informații generale
Formulă chimică C2H5OH
sau C2H6O
Aspect lichid incolor
Masă molară 46,07 g/mol
Proprietăți
Densitate ~0,7894 g/cm3
Starea de agregare lichidă
Punct de topire −114,4 °C
Punct de fierbere 78,37 °C
Solubilitate
în orice proporție cu apa
Miros caracteristic
Structură cristalină monoclinic crystal system[2]  Modificați la Wikidata
Indice de refracție(nD) 1,3611  Modificați la Wikidata
F : Inflamabil
Inflamabil,
NFPA 704

NFPA 704.svg

3
2
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Etanolul (de asemenea denumit și alcool etilic sau mai simplu doar alcool) este un compus organic din clasa alcoolilor, fiind principalul alcool întâlnit în băuturile alcoolice. Este un lichid volatil, inflamabil și incolor, cu un miros caracteristic. Are formula chimică C2H5OH, care poate fi scrisă desfășurat CH3 – CH2 – OH, fiind din punct de vedere structural alcătuit dintr-un radical etil, legat de o grupă hidroxil. De aceea, este câteodată simbolizat EtOH.

Etanolul se obține în majoritate prin fermentația zaharurilor prin intermediul drojdiilor, sau prin procedee petrochimice. Este un drog psihotrop care dă dependență, cauzând o intoxicație acută caracteristică, cunoscută sub numele de beție, când este consumată în cantități mari.[3][4] Este folosit pe larg ca și solvent, sursă de combustibil și ca materie primă în sinteza altor compuși chimici.

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Se prezintă ca o substanță lichidă incoloră, solubilă în apă în orice proporții. Solubilitatea se datorează grupării hidroxil din molecula alcoolului prin intermediul căreia între moleculele de apă și de alcool se stabilesc legături de hidrogen intermoleculare.

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Caracter acid[modificare | modificare sursă]

Etanolul, ca toți alcoolii, prezintă un ușor caracter acid dovedit prin reacția sa cu metalele alcaline[5], iar o reacție tipică este reacția cu sodiul (în amoniac lichid[6]) în urma căreia se formează ionul etoxid și se eliberează protonul din gruparea hidroxil. Protonul se fixează pe perechea de electroni ai oxigenului din apă, generând ionul hidroniu care oferă aciditate soluției respective.

Etanolul nu reacționează cu hidroxizii alcalini, față de fenoli care sunt tot compuși hidroxilici și care reacționează cu hidroxidul de sodiu formând ionul fenoxid. Alte reacții tipice etanolului sunt reacțiile cu acizii carboxilici când rezultă esteri folosiți pe post de aromatizanți.

Oxidare[modificare | modificare sursă]

Etanolul poate fi oxidat la acetaldehidă, iar mai apoi la acid acetic, depinzând de reactanți și de condițiile de reacție.[7] Reacția de oxidare a etanolului nu are o importanță practică anume, însă, în corpul uman ea are loc, fiind catalizată de o enzimă din ficat numită alcool-dehidrogenază.[8] Produsul de oxidare al etanolului, acidul acetic, este un nutrient important pentru corpul uman, întrucât reprezintă un precursor pentru acetil coenzima A.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Hidratarea etilenei[modificare | modificare sursă]

Etanolul folosit pentru scopuri industriale, adică cel folosit ca materie primă sau solvent (denumit și etanol sintetic) se obține artificial din materii prime petrochimice, în general prin hidratarea (reacția de hidroliză) catalizată în mediu acid a etilenei:

Catalizatorul cel mai comun folosit pentru această reacție este acidul fosforic,[9][10] adsorbit pe un suport poros, precum silicagel sau diatomit.[11]

Fermentația alcoolică[modificare | modificare sursă]

Etanolul din compoziția băuturile alcoolice se obține exclusiv prin fermentația alcoolică. Unele specii de drojdii (precum Saccharomyces cerevisiae) metabolizează polizaharidele și glucoza, obținându-se etanol și dioxid de carbon:

Acțiune biologică[modificare | modificare sursă]

Etanolul acționează asupra organismului, atât direct cât și prin compușii în care se transformă pe cale enzimatică.[necesită citare] Din punct de vedere fiziologic, el are o acțiune depresivă și acționează ca un anestezic.[necesită citare]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "etanol", ethanol, PubChem, accesat la 19 octombrie 2016 
  2. ^ Hydrogen bond studies. CXIII. The crystal structure of ethanol at 87 K 
  3. ^ 10th Special Report to the U.S. Congress on Alcohol and Health: Highlights from Current Research”. National Institute on Alcohol Abuse and Alcoholism. 1 iunie 2000. p. 134. http://pubs.niaaa.nih.gov/publications/10report/chap02e.pdf. Accesat la 21 octombrie 2014. „The brain is a major target for the actions of alcohol, and heavy alcohol consumption has long been associated with brain damage. Studies clearly indicate that alcohol is neurotoxic, with direct effects on nerve cells. Chronic alcohol abusers are at additional risk for brain injury from related causes, such as poor nutrition, liver disease, and head trauma.” 
  4. ^ Brust, J. C. M. (2010). „Ethanol and Cognition: Indirect Effects, Neurotoxicity and Neuroprotection: A Review”. International Journal of Environmental Research and Public Health 7 (4): 1540–57. doi:10.3390/ijerph7041540. PMID 20617045. 
  5. ^ http://www.nrcresearchpress.com/doi/pdf/10.1139/v71-368
  6. ^ https://books.google.ro/books?id=S_gkBQAAQBAJ&pg=PA193&lpg=PA193&dq=kinetic+on+sodium+reaction+with+ethanol&source=bl&ots=r-LvoXz_Pz&sig=u90IH-abj-vgguYjBwJ3uIafb2Y&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwie5Kb2m7fPAhVB8RQKHXVNCbwQ6AEINDAC#v=onepage&q=kinetic%20on%20sodium%20reaction%20with%20ethanol&f=false
  7. ^ Streitweiser, Andrew Jr.; Heathcock, Clayton H. (1976). Introduction to Organic Chemistry. MacMillan. ISBN 0-02-418010-6 
  8. ^ Alcool Dehidrogenaza - definiție”, Sfatulmedicului.ro, http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/alcool-dehidrogenaza_6915, accesat la 9 mai 2017 
  9. ^ Roberts, John D.; Caserio, Marjorie C. (1977). Basic Principles of Organic Chemistry. W. A. Benjamin, Inc. ISBN 0-8053-8329-8 [necesită pagina]
  10. ^ Naim Kosaric, Zdravko Duvnjak, Adalbert Farkas, Hermann Sahm, Stephanie Bringer-Meyer, Otto Goebel and Dieter Mayer in "Ethanol" Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, 2011, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a09_587.pub2(necesită abonare)
  11. ^ „Encyclopedia of chemical technology”. Encyclopedia of chemical technology. 9. 1991. p. 82.