Alotropie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Diamantul si grafitul sunt 2 forme alotrope ale carbonului:forme pure ale aceluiaşi element care diferă in structura.

Alotropia este proprietatea unor elemente chimice de a lua 2 sau mai multe forme, când atomii sunt așezați diferit in funcție de legaturile chimice. Acestea se numesc forme alotropice ale acelui element.[1] Fenomenul de alotropie este numit si alotropism. De exemplu, carbonul are 4 forme alotrope: diamantul, cand atomii de carbon sunt legați intr-o structura tetraedrica, grafitul, cand atomii de carbon sunt legati intr-o structura hexagonala, fulerena, cand atomii de carbon formeaza molecule poliedrice complexe, regulate si grafena, cand atomii formeaza panze monostrat, cu o distribuitie a atomilor tip fagure (in varful unuor hexagoane).

Termenul alotropie provine de la termenul grec allostropos, unde allos inseamna „altul” si tropos, "forma".

Alotropia se referă doar la formele diferite ale unui element aflat in aceeași stare de agregare( de exemplu solid, lichid sau gaz). Schimbarea stărilor intre ele nu se considera alotropie. Unele elemente au alotropi care persista in stări diferite- de exemplu, cei doi alotropi ai oxigenului (dioxigen, O2 siozon, O3), pot exista in cele trei stări de agregare. Alte elemente mențin alotropii diferite doar in unele faze- de exemplu, fosforul poate avea multe alotropii solide, care revin la forma P4 când sunt topite.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Allotrope in IUPAC Compendium of Chemical Terminology, Electronic version, http://goldbook.iupac.org/A00243.html. Accessed March 2007.