Oxid de zinc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Oxid de zinc
Zinc oxide.jpg
Nume IUPAC Oxid de zinc
Alte denumiri Alb de zinc
Alb de China
Identificare
O=[Zn][1]  Modificați la Wikidata
Număr CAS 1314-13-2
Informații generale
Formulă chimică ZnO
Aspect solid alb
Masă molară 81,408 g/mol
Proprietăți
Densitate 5,606 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire 1 975 °C (se descompune)
Solubilitate insolubil în apă
Indice de refracție(nD) 2,015  Modificați la Wikidata
Pericol
N : Periculos pentru mediu
Periculos pentru mediu,
Fraze R R50/53
Fraze S S60, S61
SGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Atenție
H410,
NFPA 704

NFPA 704.svg

1
2
0
W
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de zinc este un compus anorganic cu formula ZnO. Este o pudră albă insolubilă în apă, fiind folosit ca aditiv în diverse materiale și produse, printre care se numără cauciucuri, plastic, ceramică, sticlă, ciment, vopsele, adezivi, pigmenți, produse alimentare (ca sursă de zinc), baterii, etc. În natură, se găsește sub forma unui mineral numit zincit, însă oxidul de zinc este produs sintetic.[2]

lume=8|pages=782–803|pmid=17429819|issue=6}}</ref>

Oxidul de zinc cristalin este termocromic, schimbându-și culoarea de la alb la galben când este încălzit în aer și revenind la culoarea inițială când este răcit.[3]

Oxidul de zinc este un oxid amfoter. Este aproape insolubil în apă, dar reacționează cu majoritatea acizilor, cum ar fi acidul clorhidric:[4]

ZnO + 2 HCl → ZnCl2 + H2O

Bazele de asemenea degradează solidul pentru a obține zincați solubili:

ZnO + 2 NaOH + H2O → Na2[Zn(OH)4]

Poate reacționa violent cu aluminiul și magneziul, cu cauciucul clorurat și cu uleiul de in la temperatură, putând cauza incendii și explozii.[5][6]

Reacționează cu hidrogenul sulfurat pentru a forma sulfura de zinc.

ZnO + H2S → ZnS + H2O

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ZINC OXIDE, PubChem, accesat la 4 octombrie 2016 
  2. ^ Marcel De Liedekerke, "2.3. Zinc Oxide (Zinc White): Pigments, Inorganic, 1" în Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, 2006, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a20_243.pub2
  3. ^ Wiberg, E. and Holleman, A. F. (2001). Inorganic Chemistry. Elsevier. ISBN 0-12-352651-5 
  4. ^ Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1997). Chemistry of the Elements (ediția 2). Butterworth-Heinemann. ISBN 0-08-037941-9.
  5. ^ International Occupational Safety and Health Information Centre (CIS) Accesat pe 26 mai 2014.
  6. ^ Oxidul de zinc MSDS. hazard.com. Accesat pe 29 mai 2014.